Analiză The National Interest: „Nu mai zgândăriţi ursul rus“

„Intruziunea Occidentului în sfera de influenţă tradiţională a Rusiei, în special în regiuni ce s-au aflat sub influenţa Moscovei de peste trei secole, reprezintă o politică extrem de provocatoare şi, în acelaşi timp, destabilizatoare“, scrie analistul Robert W. Merry, în cunoscută publicaţie apropiată de curentul realist în domeniul relaţiilor internaţionale.

În opinia autorului american, un război între Rusia şi Vest poate deveni aproape inevitabil, pentru că „niciun stat, ce se respectă, confruntat cu o încercuire inexorabilă din partea unei alianţe formate din vecini ostili, nu poate permite existenţa la nesfârşit a unei asemenea presiuni. Într-un final trebuie să-şi protejeze interesele prin acţiuni militare”.

Iar, după cum notează acesta, „Rusia deja a apelat la acţiuni militare: în Georgia în anul 2008, după ce acest stat vecin cu Rusia a iniţiat un război cu Moscova în ideea de a reteza complet orice influenţă a Rusiei în vecinătatea acesteia, iar în estul Ucrainei, după ce Vestul a încurajat şi a întreţinut revoluţia din 2014 ce a condus la răsturnarea liderului ales al Ucrainei, a cărui politică externă şi economică era apropiată de Rusia”.

În plus, în încercarea de a înţelege tensiunile dintre Vest şi Rusia din perspectiva acesteia din urmă, Robert Merry ne îndeamnă să vedem evoluţia în ansamblu evoluţia securităţii Rusiei. „Luaţi în considerare soarta teritorială a Rusiei de după victoria Vestului în Războiul Rece. Înainte de acest moment istoric, ce a fost complet necesar şi lăudabil, Uniunea Sovietică nu avea niciun inamic occidental pe o rază de 2000 de km de Leningrad. Acum, acest oraş emblemă în cultura rusă, redenumit St. Petersburg, se află la doar 350 de km de forţele militare ale NATO. Dacă Moscova se simţea protejată de cei 2000 de km de teritoriu pe care-i controla în timpul Războiului Rece, acum această distanţă a ajuns la doar 350km”.

În opinia autorului american, acest fapt „reprezintă o schimbare monumentală în contextul geopolitic al Rusiei, chiar dacă, în majoritate ei, această schimbare a fost şi rămâne un motiv de sărbătorit.

Însă politica Vestului de intruziune în sfera de influenţă a Moscovei „reprezintă o politică extrem de provocatoare şi destabilizatoare”, subliniază R. Merry. „Ucraina era o astfel de zonă de influenţă a Rusiei. La fel şi Georgia. Belarusul era o alta. La fel şi Serbia. Toate aceste state au fost subiectul influenţelor occidentului, inclusiv iniţiative serioase din partea Statelor Unite de a dezmembra Serbia şi de a include Georgia şi Ucraina în NATO”.

În plus, continuă şirul argumentelor expuse, Vestul nu a oferit niciun indiciu cu privire la limitele planurilor sale de încercuire. În contextul în care oficialii americani vorbesc la modul liber de o „schimbare de regim” în Rusia, la care se adaugă susţinerea financiară a ONG-urilor ce promovează acţiuni anti-guvernamentale, plus istoria recentă a acţiunilor militare americane în Irak, Libia, Siria, Yemen – suspiciunile preşedintelui Vladimir Putin nu par complet neîntemeiate.

Nu în ultimul rând, demonizarea continuă a preşedintelui Vladimir Putin în mass media occidentală şi rândul politicienilor – Hillary Clinton deseori l-a invocat pe Hitler în comparaţiile cu Putin, vine să întărească acest sentiment. Liderul de la Kremlin este unanim înfăţişat ca un simbol al „răului, ce conduce o naţiune ameninţătoare, dornică de noi cuceriri; iar el şi ţara sa trebuie stopaţi, îngrădiţi şi slăbiţi. Nu există nicio recunoaştere, în toate aceste caracterizări, că ruşii se văd pe ei însăşi, nu fără nicio îndreptăţire, ca o naţie asaltată în raport cu Statele Unite şi aliaţii săi”, subliniază jurnalistul american.

În final Robert Merry îşi exprimă regretul asupra faptului că promisiunea din campania electorală a candidatului Donald Trump de a reseta relaţiile cu Moscova a eşuat complet în confruntarea cu viziunea dominantă a elitelor din Washington. 

„Iniţiativa lui Trump cu privire la Rusia pare moartă. La finalul zilei, elitele anti-Rusia au câştigat, indiferent de meritele şi faptele ce vor ieşi la iveală (în investigaţia cu privire la amestecul Rusiei în alegerile din SUA). Preşedintele pare neajutorat în această problemă. Noile sancţiuni vor fi impuse, indiferent dacă el le doreşte sau nu. Expansiunea NATO şi imixtiunea în Ucraina vor continua. Încercuirea este ferm la locul ei”.

În acest context, „interesele naţionale fundamentale ale Rusiei, cele pe care Trump era pregătit să le recunoască, vor conduce în mod inevitabil la ostilităţi”, avertizează autorul american.