„Cernobâlul zburător“. Rusia ar fi dezvoltat prima rachetă din lume bazată pe un reactor nuclear deschis

O analiză recentă publicată de publicația Welt, bazată pe cercetările a doi oameni de știință de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), oferă detalii îngrijorătoare despre tehnologia din spatele rachetei de croazieră rusești „Burevestnik”. Calificată drept o „armă-minune” cu rază de acțiune teoretic nelimitată, aceasta prezintă riscuri majore de contaminare chiar înainte de a-și atinge ținta.

Pentru a simplifica designul, proiectanții ruși ar fi renunțat complet la structurile de izolare și la sistemele de răcire specifice centralelor nucleare civile.

Cum funcționează propulsia rachetei

Conform experților citați, rachetea folosește un motor cu reacție cu ciclu direct. Diferența fundamentală față de un motor convențional constă în sursa de căldură: aerul care intră în turbină nu este încălzit prin arderea kerosenului, ci direct de energia degajată de un reactor nuclear de mici dimensiuni.

Datele tehnice analizate pe baza imaginilor și clipurilor video disponibile indică următoarele caracteristici:

-Dimensiuni: lungime de aproximativ 9,5 metri și o anvergură a aripilor de circa 5,6 metri.

-Viteză: evoluează la viteze subsonice mari, similare rachetelor de croazieră clasice.

-Putere: reactorul intern trebuie să genereze 4,3 megawați în regim de croazieră și peste 15 megawați în timpul manevrelor sau al ascensiunii.

„Adevărata capabilitate a acestui sistem nu rezidă în viteză, ci în autonomie. Spre deosebire de rachetele convenționale, Burevestnik nu este limitată de combustibil și poate rămâne în aer ore sau chiar zile întregi înainte de a lovi o țintă”, notează raportul.

Riscurile de mediu și „reactorul deschis”

Specialiștii cataloghează acest design drept unul iresponsabil. În lipsa unui schimbător de căldură care să izoleze fluxul de aer de miezul radioactiv, aerul exterior trece direct prin zona activă a reactorului pentru a fi încălzit și evacuat prin partea posterioară.

Acest proces duce în mod inevitabil la formarea de izotopi radioactivi care sunt eliberați direct în atmosferă în timpul zborului. Chiar și în eventualitatea în care racheta nu ar purta o încărcătură militară nucleară, prăbușirea sau utilizarea ei ar provoca o contaminare radioactivă severă a mediului în zona de impact.

Cele mai mari riscuri pe termen scurt rămân însă legate de faza de testare, eventualele accidente logistice sau operațiunile de recuperare a epavelor.

Rusia a efectuat anterior un test al rachetei Burevestnik de pe arhipelagul Arctic Noua Zemlea. Potrivit surselor militare, racheta ar fi parcurs o distanță semnificativă în cadrul testului.