Planul Rusiei de a înarma Iranul împotriva trupelor SUA: documentul obținut de The Economist
0Un document secret obținut de jurnaliștii de la The Economist arată că Rusia ar fi propus să ofere Iranului 5.000 de drone imposibil de bruiat, arme ghidate prin satelit și instruire militară pentru eventuale atacuri împotriva trupelor americane din Orientul Mijlociu.
Există multe motive pentru care războiul Americii împotriva Iranului a dat greș. Unul dintre ele este eficiența dronelor iraniene. Un document confidențial obținut de The Economist de la o sursă de încredere sugerează că Rusia s-a oferit să furnizeze Iranului drone imposibil de bruiat și instruire pentru utilizarea acestora împotriva trupelor americane din Golf și, posibil, din alte regiuni.
Până acum, se credea că regimul lui Vladimir Putin a furnizat informații care au permis Iranului să țintească forțele americane din Orientul Mijlociu. Este însă pentru prima dată când apar dovezi că Moscova ar fi oferit și arme inovatoare, în număr suficient de mare pentru a provoca numeroase victime în rândul trupelor americane și aliate, relatează publicația în exclusivitate.
Plan secret de sprijin militar
Planul secret presupune ca Rusia să livreze Iranului 5.000 de drone cu fibră optică, cu rază scurtă de acțiune, similare celor folosite în războiul din Ucraina, un număr necunoscut de drone cu rază lungă, ghidate prin satelit, precum și instruire pentru utilizarea ambelor tipuri.
Totul este detaliat într-o propunere de zece pagini pregătită de GRU, serviciul de informații al armatei ruse, pentru a fi prezentată Iranului. The Economist a analizat documentul, care conține șase diagrame și o hartă cu insulele din largul coastei Iranului.
Deși documentul consultat nu era datat, publicația estimează că a fost redactat în primele șase săptămâni ale războiului, când exista posibilitatea reală ca președintele Donald Trump să ordone trupe terestre pentru atacarea teritoriului iranian, inclusiv pentru capturarea insulei Kharg, un important terminal petrolier. Nu există însă dovezi directe că documentul a ajuns efectiv la iranieni, că dronele au fost livrate sau că programul de instruire promis a început.
Surse regionale din domeniul informațiilor, care au fost informate despre plan, au declarat că acesta pare plauzibil, însă nu au putut confirma independent autenticitatea lui. Christo Grozev, expert în serviciile de informații rusești, afirmă că propunerea este compatibilă cu alte indicii potrivit cărora GRU caută modalități de a crește sprijinul Rusiei pentru Iran în războiul acestuia cu America și Israelul. Totodată, documentul se înscrie într-un context mai amplu de cooperare militară tot mai strânsă între Rusia și Iran.
La sfârșitul lunii martie, de exemplu, oficiali occidentali din domeniul informațiilor au afirmat că Rusia pregătea trimiterea către Iran a propriilor versiuni modernizate ale dronelor de tip Shahed, cu rază lungă de acțiune, pe care inițial le-a cumpărat de la Iran în 2022 și a început să le producă în 2023. Variantele rusești pot evita mai eficient apărarea antiaeriană și transportă încărcături mai mari, însă nu reprezintă un salt major în capabilități.
Armele care au schimbat războiul
În schimb, dronele cu fibră optică au schimbat radical câmpul de luptă din Ucraina, creând vaste „zone gri”, în care vehiculele și soldații aflați în teren deschis sunt atacați fără încetare. Spre deosebire de dronele ghidate prin semnale radio, care pot fi bruiate, acestea sunt controlate prin fire subțiri care se derulează în urma lor. Operatorii le pot utiliza pentru atacuri de mare precizie la distanțe de peste 40 de kilometri.
Astfel de drone cu fibră optică au apărut recent și în Liban, unde au fost folosite de Hezbollah, grupare susținută de Iran, pentru atacuri împotriva forțelor israeliene. Oficialii israelieni confirmă că acestea au fost furnizate de Garda Revoluționară Iraniană, cea mai puternică structură militară a Iranului, însă au refuzat să spună dacă dronele provin inițial din Rusia.
Dronele cu fibră optică au apărut în războiul din Ucraina în 2024, ca răspuns la sistemele de bruiaj folosite de ambele tabere pentru a neutraliza dronele controlate radio. Rusia le-a utilizat cu efect devastator în anul următor, după ce a început producția în masă. Deși sunt mai puțin manevrabile decât variantele fără fir, acestea transmit imagini video mai clare și nu emit semnale radio care ar putea permite inamicului să localizeze și să atace operatorul.
Drone cu rază lungă ar fi urmat să fie furnizate
A doua componentă a planului secret al Rusiei vizează furnizarea către Iran a unor drone cu rază lungă, ghidate prin satelit și echipate cu terminale Starlink. Rusia le-a folosit pentru a localiza și evita sau ataca sistemele de apărare antiaeriană ale Ucrainei. Dronele s-au dovedit extrem de eficiente împotriva logisticii ucrainene, inclusiv la mare distanță de linia frontului.
În 2026, însă, Elon Musk a blocat accesul armatei ruse la Starlink, permițând funcționarea doar a terminalelor aflate pe o „listă albă” aprobată de guvernul ucrainean. Propunerea rusă sugerează că aceste drone ar putea fi redirecționate și utilizate în Orientul Mijlociu, unde nu există astfel de restricții. Documentul speculează totuși că și acolo conectivitatea Starlink ar putea fi întreruptă ulterior, însă, până atunci, dronele ar putea provoca „dezordine” în rândul forțelor americane.
Iraninii urmau să fie instruți în Rusia
Al treilea element al planului este instruirea. Documentul propune recrutarea operatorilor de drone dintre cei aproximativ 10.000 de studenți iranieni care studiază în universități rusești. Alte comunități care ar putea fi folosite sunt tadjicii, care vorbesc atât rusa, cât și o variantă de persană, precum și minoritatea alawită din Siria, loială regimului înlăturat al lui Bashar al-Assad. Toți candidații ar urma să fie verificați din punct de vedere al loialității și al eventualelor tendințe extremiste religioase, se arată în propunere.
Textul raportului GRU sugerează că acesta a fost redactat într-un moment în care principala amenințare pentru Iran era un posibil asalt amfibiu american menit să deschidă Strâmtoarea Hormuz sau să captureze insula Kharg. Documentul notează că ambarcațiunile de debarcare americane ar fi deosebit de vulnerabile la atacurile cu drone, din cauza vitezei reduse.
O diagramă arată modul în care operatorii iranieni instruiți de ruși ar putea ataca o flotilă de debarcare lansând roiuri de cinci sau șase drone din poziții ascunse aflate la 15-30 de kilometri distanță. Deși acum pare puțin probabil ca America să încerce debarcarea de trupe în Iran, acest scenariu i-a preocupat pe oficialii ruși și iranieni în primele faze ale războiului.
Documentul GRU subliniază că Rusia este deja puternic implicată în al cincilea an al „operațiunii sale militare speciale” din Ucraina, ceea ce limitează resursele pe care le poate aloca pentru sprijinirea Iranului. Propunerea mai arată că Rusia și-ar asuma riscuri politice și militare prin implicarea mai profundă în războiul din Iran. Totuși, chiar și un ajutor limitat ar complica orice operațiune americană. În plus, sprijinul ar putea rămâne negabil oficial, evitând astfel atragerea Rusiei într-un conflict deschis cu Statele Unite.