Pată de petrol, văzută din satelit în largul coastei insulei Kharg din Iran. Blocada impusă de Trump ar duce la deversări de petrol în Golful Piersic

O pată de petrol a fost detectată în Golf, în largul coastei insulei Kharg din Iran, principalul terminal petrolier al ţării.

Imaginile din satelit au relevat o pată de petrol de proporții, despre care se bănuiește că s-ar fi extins în apropierea Insulei Kharg, principalul terminal de export de petrol al Iranului, ceea ce, potrivit experților, ar putea constitui o dovadă că infrastructura petrolieră a Teheranului cedează sub presiunea crescândă exercitată de SUA, scrie Fox News.

Pata de petrol, observată în imaginile din satelit Copernicus Sentinel acoperea aproximativ 45 de kilometri pătrați la vest de insulă, potrivit analiștilor citați de Reuters.

Incidentul se conturează ca un potențial semn că această campanie de presiune maritimă a lui Trump își atinge unul dintre obiectivele centrale: copleșirea sistemului de export al Iranului până la punctul în care Teheranul nu mai poate transporta sau stoca țițeiul suficient de repede pentru a susține producția normală.

Presupusa scurgere de lângă principalul nod petrolier al Iranului ridică îngrijorări că presiunea crescândă a SUA copleșește capacitatea Teheranului de a stoca sau exporta țiței, forțând potențial soluții de compromis riscante, cu consecințe asupra mediului în Golful Persic.

„În acest moment, văd două explicații plauzibile, care nu se exclud reciproc”, a declarat Miad Maleki, expert în sancțiuni împotriva Iranului și în domeniul energetic la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, pentru Fox News Digital.

„Una este de natură operațională: pur și simplu nu au redus extracția suficient de repede în raport cu capacitatea lor reală de pe uscat și au mizat prea mult pe faptul că petrolierele goale vor reuși să treacă de blocadă”, a spus el.

„Acum au livrat efectiv un volum excesiv de țiței în sistemul de export, având mai mult petrol la sau în apropierea terminalelor decât pot încărca efectiv, iar «soluția» este să arunce o parte din acest exces în apă.”

Maleki a spus că o altă explicație posibilă este o defecțiune mecanică legată de utilizarea de către Iran a tancurilor învechite ca depozite plutitoare sau transportoare care încalcă sancțiunile.

„Au repus în serviciu nave vechi și marginale, folosindu-le ca depozite plutitoare sau ca nave de transport menite să eludeze sancțiunile, iar unele dintre aceste nave scoase din uz sau prost întreținute prezintă acum scurgeri”, a spus el.

„În orice caz, numitorul comun este același — capacitatea de stocare și de evacuare nu este sincronizată cu producția din amonte, iar Golful plătește prețul acestei neconcordanțe.”

Incidentul survine în contextul în care administrația Trump continuă să exercite presiuni prin campania sa „Economic Fury” împotriva Iranului, combinând aplicarea sancțiunilor cu o prezență navală americană tot mai mare în jurul Strâmtorii Hormuz, cu scopul de a restricționa exporturile de petrol ale Iranului.

Înainte de conflict, Iranul exporta aproximativ 1,5 milioane de barili de petrol pe zi, o mare parte din aceștia către China. Analiștii spun că blocada și amenințarea cu sancțiuni asupra companiilor de transport maritim și a instituțiilor financiare au făcut din ce în ce mai dificil pentru Teheran să transporte țițeiul din Insula Kharg.

Reuters a raportat că pata de petrol a apărut sub forma unui nor „gri și alb” la vest de insula lungă de 8 kilometri.

Leon Moreland, cercetător la Observatorul pentru Conflicte și Mediu, a declarat pentru Reuters că pata era „vizibil similară cu petrolul”, în timp ce Louis Goddard, cofondator al firmei de consultanță Data Desk, a afirmat că ar putea fi cea mai mare scurgere de petrol de la începutul războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, acum aproximativ 70 de zile.

Insula Kharg gestionează aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului și a devenit un punct critic în eforturile administrației Trump de a tăia principala sursă de venit a regimului în timpul războiului în curs.

Analiștii din domeniul energetic spun că Iranul se confruntă acum cu o dilemă periculoasă. Dacă Iranul nu poate exporta petrol sau nu poate găsi capacitate suplimentară de stocare, ar putea fi forțat fie să închidă puțurile, riscând deteriorarea pe termen lung a câmpurilor petroliere, fie să elimine surplusul de țiței în moduri care ar putea provoca consecințe negative asupra mediului în întregul Golful Persic.

„Au redus deja extracția. Într-un scenariu real de blocadă, problema nu o reprezintă producția la gura de foraj, ci imposibilitatea de a încărca petrolierele la terminalele de export”, a declarat Maleki.

„Odată ce capacitatea de stocare de pe uscat se apropie de limita maximă, producția trebuie redusă pentru a se adapta la spațiul disponibil, altfel sondele vor fi închise”, a adăugat el. „În cazul Iranului, această perioadă este de aproximativ 13 zile.”

Implicațiile asupra mediului ridică, de asemenea, semnale de alarmă în întreaga regiune a Golfului.

Windward, o firmă de informații privind riscurile maritime, a estimat că pata de petrol se deplasează spre sud-est cu aproximativ 2 kilometri pe oră și a avertizat că ar putea ajunge în zona economică exclusivă a Qatarului în câteva zile și ar putea deriva spre Emiratele Arabe Unite în două săptămâni.

Infrastructura de desalinizare din Golf, de care depind milioane de oameni din întreaga regiune, rămâne deosebit de vulnerabilă la evenimente majore de contaminare cu petrol.

Scurgerea de petrol are loc, de asemenea, pe fondul tensiunilor militare accentuate din Golf. Războiul a blocat sute de nave în regiune și a provocat una dintre cele mai mari întreruperi ale aprovizionării globale cu țiței și gaz natural lichefiat din ultimii ani.