Mai grav decât criza petrolului din anii '70? Șeful IEA: Războiul cu Iranul este cea mai mare amenințare energetică din istorie

Creșterea prețurilor la petrol, pe fondul războiului din Iran, readuce în atenție șocurile pe piața petrolului din 1973 și 1979, care au declanșat crize economice globale.

În 1973, scrie DW, țările arabe producătoare de petrol au impus un embargo împotriva statelor occidentale pentru a le pedepsi că au sprijinit Israelul în timpul Războiul de Yom Kippur.

Prețurile petrolului au explodat, iar multe guverne occidentale au introdus măsuri de economisire a energiei, precum raționalizarea benzinei.

În anii ’70, Germania a interzis circulația mașinilor private în patru duminici consecutive pentru a face față crizei petroliere.

Șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, avertizează că războiul cu Iran reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității energetice din istorie, mai gravă decât crizele din anii ’70 sau efectele războiului din Ucraina.

Potrivit acestuia, deficitul de petrol este acum de 11 milioane de barili pe zi, peste nivelul cumulat al șocurilor petroliere din trecut, iar piața gazelor este puternic afectată, cu un deficit global dublat.

În anii ’70, reducerea ofertei de petrol a dus la creșteri abrupte a prețurilor, care au generat scumpiri în lanț și un șoc inflaționist. În același timp, producția industrială și creșterea economică au scăzut.

Combinația dintre inflație ridicată și stagnare economică a împins multe state industrializate, inclusiv Germania, în stagflație.

Conflictul cu Iranul și închiderea aproape totală a Strâmtorii Ormuz au redus oferta globală de petrol cu circa 8%.

„Atunci, în anii ’70, oferta globală a scăzut cu doar aproximativ 5%. Din acest punct de vedere, șocul este mai puternic acum decât în 1973 și 1974”, a explicat Klaus-Jürgen Gern.

Totuși, prețurile petrolului au crescut mult mai abrupt în anii ’70. „Între 1973 și 1974, prețurile s-au cvadruplat. În 1979, s-au triplat din nou”, a spus Gern.

Piețele se așteaptă ca războiul să fie de scurtă durată, ceea ce ar stabiliza oferta și prețurile, spre deosebire de anii ’70, când scumpirile au persistat ani la rând.

În prezent, creșterile de preț sunt cauzate de blocaje temporare în aprovizionare, nu de distrugeri majore ale infrastructurii, iar analiștii consideră că piața își va reveni după încheierea conflictului, fără un șoc petrolier de durată.

Războiul a afectat instalațiile energetice din nouă țări

Conflictul a provocat daune la peste 40 de instalații energetice din nouă state din Orientul Mijlociu. Chiar dacă războiul s-ar încheia imediat, reluarea operațiunilor ar dura mult timp.

„Unele instalații vor avea nevoie de șase luni pentru a deveni operaționale, altele mult mai mult”, a spus Birol pentru Financial Times.

Qatar a anunțat că atacurile iraniene asupra complexului Ras Laffan, cea mai mare instalație de gaz natural lichefiat din lume, ar putea reduce livrările cu 17% pentru o perioadă de trei până la cinci ani.

Totuși, Christoph Rühl consideră că o criză energetică reală ar apărea doar dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă pe termen lung și sunt afectate și alte instalații.

Piața petrolului este astăzi mai diversificată decât în trecut. Ponderea OPEC a scăzut de la peste 50% în 1973 la puțin peste 36% în prezent.

Statele Unite rrămân cel mai mare producător de petrol și au crescut semnificativ producția în ultimul deceniu.

În plus, multe state și-au constituit rezerve importante. Potrivit IEA, acestea au ajuns la 8,2 miliarde de barili la începutul anului.

IEA a anunțat deja eliberarea a 400 de milioane de barili din rezerve pentru a compensa deficitul.

Aceste măsuri au redus deficitul global de la 11 la 8 milioane de barili pe zi și au limitat creșterea prețurilor.