De ce liderii din Golf ezită să se implice în negocierile de pace inițiate de Trump
0Uitându-se al ultimele evoluții, analiștii spun că liderii din Golf privesc cu precauție presupusele eforturi de încetare a focului promovate de administrația Trump. Reținerea lor reflectă atât costul uman și politic continuu al războiului, cât și suspiciunea că declarațiile despre pace ar putea fi mai degrabă un paravan pentru escaladarea conflictului, scrie The Guardian.
„Au fost arși de experiențele anterioare,” spune Bilal Saab, director executiv la grupul de consultanță Trends US și fost oficial al Pentagonului în prima administrație Trump. „Anterior credeau că joacă un rol util de mediator – până au realizat că totul a fost în zadar. În plus, au fost implicați direct în conflict și încă sunt vizați de iranieni. Frustrarea și dezamăgirea acumulată le afectează disponibilitatea, poate chiar și capacitatea de a media.”
Lipsa de claritate în jurul negocierilor actuale dintre SUA și Iran, precum și neîncrederea profundă față de regimul Trump, au determinat liderii din Golf să evite să se expună pe frontul discuțiilor, spun analiștii.
Rămâne neclar cu cine discută SUA de la Teheran pentru a prezenta propunerea de pace. Întrebări fundamentale persistă asupra celor care decid în regimul iranian, mai ales după asasinarea mai multor oficiali de rang înalt și cu noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, încă absent din spațiul public.
Până miercuri seară, regimul iranian respinsese planul în 15 puncte al lui Trump pentru încheierea războiului, transmis la Teheran prin intermediul unor generali pakistanezi, calificându-l drept „extrem de nerezonabil”, și a propus propria sa variantă, semnificativ diferită.
Temeri de manipulare
Teama de a legitima negocieri care ar putea deveni un paravan pentru escaladare sau pentru alte asasinate a fost recunoscută ca o preocupare regională. Chiar și în timp ce Trump susținea că progresează negocierile, mii de trupe americane erau desfășurate în Orientul Mijlociu, iar statele din Golf se temeau să nu fie manipulate ca pioni în jocul SUA-Israel.
„Există încă posibilitatea ca aceasta să fie o manevră pregătitoare pentru o operațiune militară sau ca SUA să dorească să negocieze sub amenințarea unei invazii terestre,” a spus Saab.
Surse diplomatice iraniene au exprimat temeri similare. „Există un scepticism ridicat cu privire la șansele ca negocierile de pace să fie reale în Islamabad,” a spus un oficial iranian. „După experiențele anterioare, au folosit negocierile pentru a ataca și elimina liderii noștri. Neîncrederea este foarte mare.”
Profesorul Bader al-Saif, de la Universitatea din Kuwait și cercetător la Chatham House, spune că pentru statele din Golf este dificil să ignore faptul că „de fiecare dată când administrația Trump folosea termenul negocieri, ajungeam, din păcate, sub umbrela războiului”.
„Trump are propria viziune vagă și întinsă a negocierilor,” adaugă el. „Situația rămâne extrem de volatilă. Cred că statele din Golf se vor implica doar atunci când vor simți că pot oferi ceva real.”
Totuși, al-Saif subliniază că ezitarea lor de a se implica într-o potențială mascaradă trumpiană este contrabalansată de importanța critică de a influența orice negocieri reale de pace, care ar putea pune viitorul regiunii în joc.
Perspectiva ca Trump să încheie războiul cu actualul regim iranian, situat la mai puțin de 160 km de capitalele din Golf – posibil mai furios și răzbunător decât înainte și conștient de distrugerile pe care le pot provoca rachetele și dronele sale asupra infrastructurii de miliarde de dolari – este privită pe scară largă ca o amenințare existențială pentru viitoarele ambiții economice.
Nu există încă o soluție clară pentru a încheia controlul iranian asupra Strâmtorii Ormuz, prin care se exportă majoritatea petrolului și gazelor din Golf, rămânând astfel o „sabie a lui Damocles” asupra regiunii.
Un război prelungit ar epuiza economiile din Golf
În același timp, un război prelungit condus de SUA, cu scopul de schimbare a regimului iranian, ar putea epuiza economiile din Golf și pune în pericol infrastructura vitală de energie și apă, cu costuri civile mari. Există, de asemenea, riscul ca Teheranul să activeze celule ascunse și facțiuni armate loiale, în țări precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Kuwait, ceea ce ar putea declanșa un război proxy destabilizator intern.
Al-Saif afirmă că este esențial ca statele din Golf să fie prezente la masa negocierilor, dacă acestea vor avea loc, și recomandă ca țările Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC) să inițieze propriile negocieri separate cu Iranul, pentru a-și proteja interesele pe termen lung.
„Nu trebuie să se bazeze doar pe SUA pentru negocieri,” spune al-Saif. „Trebuie să încheie un acord cu Iranul pentru ei înșiși. Acesta nu a fost războiul nostru, iar dacă ne putem proteja de impactul suplimentar, trebuie să o facem pentru a ne apăra interesele naționale.”
Sugestia ca Pakistan – o țară islamică cu un pact de apărare cu Arabia Saudită și legături strânse cu alte state GCC – să găzduiască negocierile de pace a fost considerată relativ favorabilă pentru statele din Golf. Totuși, unii experți pun sub semnul întrebării dacă Islamabadul are aceeași pondere economică asupra Iranului precum Qatar sau Emiratele Arabe Unite, care dețin miliarde de dolari în fonduri iraniene.
Alex Vatanka, cercetător senior la Middle East Institute, subliniază că, dincolo de asigurarea fluxului comercial prin Strâmtoarea Ormuz și de dezmembrarea programului nuclear iranian, nu există motive să credem că Trump va prioritiza nevoile statelor din Golf în negocieri, în ciuda acordurilor de securitate existente.
Iranul, între timp, este puțin probabil să renunțe la rachetele care au provocat deja daune semnificative și care ar putea fi un instrument de influență în viitor.
„Statele din Golf ar putea fi din nou sacrificate de Trump; el nu le pasă prea mult, dincolo de oportunitățile comerciale personale,” spune Vatanka.
Deși restabilirea încrederii între Iran și statele din Golf ar necesita eforturi diplomatice masive, Vatanka estimează că acestea vor urma în cele din urmă propriul drum cu Teheranul, așa cum au făcut și înainte de izbucnirea războiului.
„Indiferent ce se întâmplă, ele vor rămâne state de frontieră. Iranul este chiar peste apă și nu este o fortăreață,” adaugă Vatanka. „Așadar, odată ce focul încetează, statele din Golf vor trebui să decidă: există modalități prin care pot împinge acest regim într-o direcție diferită?”