Ucraina accelerează producția rachetelor „Flamingo”. Motoare turboventilator sovietice refolosite, iar fuzelajul din carbon poate fi produs în doar șase ore
0Ucraina intenționează să mărească producția propriilor rachete de croazieră cu rază lungă FP‑5, supranumite „Flamingo” — arme care, potrivit relatărilor, pot lovi ținte la câteva mii de kilometri distanță și care, probabil, au fost deja folosite în atacuri asupra teritoriului rus. Conducerea Fire Point Defense spune că în prezent fabrică între două și trei rachete pe zi; planul e ca până la sfârșitul lunii ritmul să urce la șapte bucăți pe zi.
Costuri și comparații
O astfel de rachetă costă în jur de 500.000 de dolari. Pentru context: o Tomahawk americană este de aproximativ patru ori mai scumpă — are, însă, alt profil: rază mai mică, încărcătură utilă mai mică, dar o probabilitate mai mare de precizie și de rezistență la interceptare. Tradus simplu: „Flamingo” pare construită pentru efect, volum și autonomie, nu pentru finețea loviturii chirurgicale.
Caracteristici tehnice — ce declară producătorii
Irina Tereh, director general și tehnic la Fire Point Defense, descrie FP‑5 drept rachete de croazieră cu un focos de până la 1.150 kg și o rază de acțiune declarată de până la 3.000 km. Tereh nu a dat detalii exacte despre viteză, dar a afirmat că „Flamingo” sunt mai rapide decât alte rachete ucrainene. Pentru construcție se folosește motoare turboventilator sovietice refolosite, iar fuzelajul din carbon poate fi produs în doar șase ore — date care sugerează o combinație între adaptarea industrială rapidă și economia de resurse.
Avantaje tactice
Datorită ariei mari de zbor și capacității de corecție continuă a traiectoriei, „Flamingo” pot complica mult planurile defensive ale adversarului: o țintă poate fi „derutată” prin schimbări de traseu și prin capacitatea rachetei de a aborda din unghiuri imprevizibile. În termeni practici: o amenințare greu de neutralizat doar prin apărare convențională de coastă sau zonală.
Pe 30 august, rachete identificate ca fiind „Flamingo” au lovit o avanpostare de frontieră rusă și mai multe vedete ale FSB în Crimeea ocupată — concret, o bază de agrement denumită „Ujut”, lângă satul Voloshîne, transformată în punct militar de ocupanți încă din 2017. Evenimentul pare să fi fost un test operativ reușit al noii capacități ucrainene.
După aceste rezultate, președintele Volodîmîr Zelenski a anunțat intenția ca până în decembrie Ucraina să producă mai multe rachete, iar în timpul iernii să demareze producția în masă. Este o promisiune ambițioasă, care pune pe masă două realități: pe de o parte, capacitatea industrială și logistică a Ucrainei de a scala rapid un program de armament; pe de altă parte, riscul escaladării operațiunilor și al extinderii teatrului conflictului.
„Flamingo” nu sunt doar încă o armă — reprezintă semnalul unei strategii care mizează pe autonomie tehnico‑industrială și pe capacitatea de a proiecta forță la distanță. Pentru Moscova, apariția lor în inventar schimbă ecuația apărării strategice; pentru Kiev, ele înseamnă libertate de manevră operațională, dar și responsabilitatea unei escaladări pe care o va plăti terenul diplomatic și militar.