Analiză „Succesor” sau „neutralizare”? De ce l-a numit Zelenski pe Kirilo Budanov la conducerea Administrației Prezidențiale

Numirea lui Kirilo Budanov în funcția de șef al Administrației Prezidențiale a Ucrainei a fost una dintre cele mai surprinzătoare decizii politice luate de președintele Volodimir Zelenski în ultimele luni. Deși Budanov a fost încă de la început pe lista potențialilor candidați, surse apropiate procesului decizional spun că el nu a fost prima opțiune a președintelui, scrie Zerkalo Nedeli.

Inițial, Zelenski ar fi luat în calcul variante considerate mai „tehnice”, capabile să mențină continuitatea influenței fostului șef al administrației, Andrii Iermak, care, deși demis în urma unui scandal, a rămas o figură apropiată președintelui. Printre aceste opțiuni s-au numărat oficiali cu experiență administrativă și diplomatică.

Decizia finală pare să fi fost influențată de informațiile și discuțiile purtate de Zelenski în timpul recentei sale vizite în Statele Unite. Potrivit unor surse, după revenirea din SUA, președintele ucrainean a ajuns la concluzia că este necesară o schimbare de abordare, într-un context internațional tot mai incert și în condițiile în care perspectivele unui progres rapid în negocierile privind războiul rămân limitate.

Un personaj cu greutate internă și externă

Kirilo Budanov, fostul șef al serviciului de informații militare (GUR), este una dintre cele mai cunoscute figuri publice din Ucraina. Deși nu are experiență politică directă, el se bucură de un nivel ridicat de încredere în rândul populației, situându-se constant în topul sondajelor de popularitate, alături de Valerii Zalujnîi și Volodimir Zelenski.

Un factor-cheie în numirea sa este reprezentat de relațiile solide pe care Budanov le-a construit cu partenerii occidentali, în special cu oficiali americani din actuala administrație. Surse diplomatice indică faptul că el este perceput la Washington drept un interlocutor credibil, pragmatic și lipsit de acuzații majore de corupție – un aspect considerat esențial în actualul context.

În paralel, Budanov a fost implicat ani la rând în canale de comunicare indirectă cu Rusia, în special în chestiuni legate de schimburile de prizonieri. Aceste contacte, deși sensibile, îl plasează într-o poziție unică într-un moment în care Ucraina ar putea fi nevoită să intre într-o fază de negocieri mai ample.

Echilibru politic sau neutralizarea unui rival?

Analiștii politici sunt împărțiți în privința motivațiilor reale ale președintelui. O interpretare larg răspândită este că mutarea are rolul de a limita influența politică viitoare a lui Budanov, prin integrarea sa într-o structură administrativă care, istoric, nu a produs candidați prezidențiali de succes.

Numirea sa a fost urmată rapid de schimbări-cheie în conducerea serviciilor de informații militare, ceea ce sugerează că Budanov nu va păstra controlul informal asupra instituției pe care a condus-o. Acest lucru este văzut de unii observatori ca un semnal clar că președintele nu intenționează să-i permită construirea unei baze independente de putere.

Alții susțin însă o interpretare diferită: aceea că Zelenski îl testează pe Budanov ca posibil succesor, oferindu-i acces la decizie politică, negocieri internaționale și gestionarea aparatului de stat. Cele două ipoteze sunt însă dificil de reconciliat.

Un rol-cheie în eventualele negocieri

Potrivit informațiilor disponibile, Budanov ar urma să joace un rol central într-o viitoare echipă de negociere privind încheierea războiului, în timp ce alte figuri guvernamentale s-ar concentra pe reconstrucția economică a țării.

Pentru Zelenski, prezența unui lider militar respectat în fruntea administrației prezidențiale poate servi și ca instrument de echilibru intern, în eventualitatea unor decizii dificile legate de un armistițiu sau un acord de pace. Un fost comandant militar ar putea avea mai multă credibilitate în fața armatei și a societății în astfel de circumstanțe.

Numirea lui Kirilo Budanov este, în esență, o mutare cu multiple mize: politice, interne și externe. Ea transmite semnalul unei posibile recalibrări a puterii, dar fără o schimbare fundamentală a sistemului.

Rămâne însă o întrebare centrală, încă fără răspuns: intenționează Volodimir Zelenski să candideze pentru un nou mandat? Răspunsul la această întrebare va determina dacă actuala numire reprezintă o strategie de control sau începutul unei tranziții politice mai ample.

Până atunci, decizia reflectă presiunea crescândă asupra conducerii de la Kiev – atât din interiorul țării, cât și din partea partenerilor externi – de a demonstra adaptabilitate într-un moment critic al războiului.