Primar la un pas de moarte, încercând să-și salveze câinele din iazul înghețat: „Nu mai rezistam zece metri”

Bruno Dal Molin, primarul comunei Modave din Belgia, s-a aruncat în apa înghețată pentru a o salva pe Betty, teckelul său, și era să-și piardă viața.

„Câinele meu îmi este atât de recunoscător încât mă urmează peste tot, chiar și la toaletă”, a spus el când a fost întrebat ce l-a determinat să sară în iazul înghețat, scrie publicația L'Avenir.

„Mi-a fost atât de frig și de frică încât mi-au dat lacrimile. La fel și apropiaților mei, care rămăseseră pe marginea iazului. Sub efectul adrenalinei, nu mi-am dat seama de pericolul la care mă expuneam. Chiar și acum simt furnicături în mâini”, a adăugat.

Edilul a mai spus că a decis să povestească această întâmplare din viața personală pentru „a-i conștientiza pe cei tineri sau mai puțin tineri că nu trebuie niciodată, sub nicio formă, să se aventureze pe un iaz înghețat, deoarece grosimea gheții nu este aceeași peste tot”.

„După ce ninsese abundent, am decis, împreună cu fiul meu, fratele meu și copiii lui, să ieșim la plimbare și să mergem să luăm săniile depozitate la părinții mei, în Villers-le-Temple. Betty, teckelul meu, ne însoțea. De obicei, stă mereu lângă mine și este foarte ascultătoare. De data aceasta însă, când a văzut o rață, a început să o urmărească pe iazul înghețat de la Thiers des Bacs. De aproximativ 60 de metri lungime, suprafața nu era înghețată în centru, pe o zonă de circa zece metri pătrați. Betty a căzut în apa înghețată și a rămas prinsă acolo”, a povestit Bruno Dal Molin.

„Nu aș fi putut aștepta sosirea pompierilor”

Pe marginea iazului, panica s-a instalat rapid. „Am văzut în cabana de pescuit o barcă din plastic. Am pus-o pe apă și mi-am încălțat niște cizme înalte care se aflau tot acolo, în adăpost. Inițial, am crezut că voi putea vâsli până la câinele meu. Dar foarte repede situația s-a complicat, într-atât încât am părăsit ambarcațiunea pentru a o salva pe Betty, care era epuizată. Dacă drumul dus a decurs fără mari dificultăți, așa cum se vede și în fotografia făcută de fratele meu, întoarcerea a fost cu totul altceva. Gheața se închisese la loc, degetele îmi erau înghețate și înaintam din ce în ce mai greu.

Din fericire, cizmele nu s-au umplut cu apă. Totuși, ultimii metri au fost extrem de dificili. Atât de dificili încât fratele meu era pe punctul de a chema serviciile de urgență. Știam însă că până când ar fi ajuns pompierii și ar fi reușit să ajungă în acel loc ar fi durat cel puțin 20 de minute. Ar fi fost prea mult. Mi-am adunat ultimele puteri pentru a parcurge ultimii metri. Nu aș fi fost capabil să mai fac încă zece. Odată ieșit din apă, tremuram de frig, plângeam, iar apropiații mei la fel.”

Dacă Betty a tremurat până duminică, primarul a avut nevoie de mai mult timp pentru a-și reveni emoțional. „I-am anunțat și pe proprietarii iazului, pentru ca să nu se îngrijoreze văzând gheața spartă; nu voiam să creadă că o persoană s-a înecat”, mai spune edilul, care, imediat după alegerea sa din octombrie 2024, pozase alături de teckelul său pentru fotograful nostru. „În acel moment nu am stat pe gânduri. Din fericire, am o condiție fizică bună… Cu riscul de a mă repeta, nu vă aventurați niciodată pe gheață.”