De ce tinerii educați se apropie de extrema dreaptă? Europa pierde lupta pentru identitate, avertizează experții

În Europa apare un fenomen care pune sub semnul întrebării una dintre ipotezele de bază ale instituțiilor liberale: chiar și tinerii cu experiență internațională, care studiază în mai multe țări, vorbesc mai multe limbi străine și absolvă universități de prestigiu, devin tot mai receptivi la mesajele naționaliste.

Tendința este suficient de vizibilă pentru a ridica semne de întrebare. Specialiștii susțin, într-o analiză The Conversation, că partidele de extremă dreapta nu mai atrag doar persoane afectate de globalizare sau de dificultăți economice, ci exploatează o nevoie mai profundă: dorința de apartenență și de identitate.

Extrema dreaptă câștigă teren în Europa

Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din 2024 confirmă ascensiunea formațiunilor radicale. Partidele asociate extremei drepte au obținut aproximativ 27% din mandate, adică 191 de locuri din totalul de 720.

Fenomenul nu este limitat la zonele sărace sau mărginașe ale Europei. Analizele privind alegerile europene din 2024, care au inclus aproape 25.000 de alegători din cele 27 de state membre, arată că sprijinul pentru partidele de extremă dreapta în rândul bărbaților sub 30 de ani a depășit 21%.

În Germania, partidul Alternativa pentru Germania (AfD) a crescut de la 5% în rândul tinerilor de 18-24 de ani în momentul înființării sale, în 2013, la aproximativ 19% în 2025.

În Franța, formațiunea lui Marine Le Pen, Rassemblement National, a fost cea mai populară opțiune politică în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 34 de ani la alegerile din 2024.

„Golul narativ” al Uniunii Europene

Potrivit analizei, problema Uniunii Europene nu este lipsa unor politici economice sau instituționale, ci lipsa unei povești capabile să creeze atașament emoțional.

Mișcările naționaliste nu câștigă neapărat prin programe economice mai bune, ci printr-o narațiune simplă despre identitate: cine aparține unei comunități și cine nu.

În schimb, proiectul european oferă libertatea de circulație, piața comună, moneda unică și drepturi comune, însă aceste elemente nu formează întotdeauna un sentiment de apartenență.

Filosoful francez Étienne Balibar a atras atenția încă din 2004 asupra tensiunii dintre idealurile universale ale construcției europene și persistența identităților naționale bazate pe limbă, cultură și istorie.

Cultura, instrument ignorat de Bruxelles

Autorii analizei susțin că Uniunea Europeană a subestimat rolul culturii, presupunând că apropierea economică și politică va genera automat o identitate comună.

Un exemplu al unei abordări diferite a fost lansarea programului „Capitală Europeană a Culturii” în 1985, inițiativă care urmărea consolidarea sentimentului de apartenență la un spațiu cultural comun.

Peste 70 de orașe din mai mult de 30 de țări au deținut acest titlu, printre acestea numărându-se Florența, Istanbul, Glasgow, Cracovia, Valletta și Timișoara.

Cu toate acestea, finanțarea europeană pentru cultură rămâne redusă. Programul Creative Europe are un buget de 2,44 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, reprezentând aproximativ 0,15% din bugetul total al Uniunii Europene.

În același timp, organizația Culture Action Europe arată că Rusia a cheltuit peste un miliard de euro doar în 2024 pentru propagandă culturală, fără a include investițiile în operațiuni de influență online.

Rețelele sociale, noul câmp de luptă pentru identitate

Un alt factor important este schimbarea mediului informațional. Dacă în trecut cultura europeană era transmisă prin instituții, televiziuni publice și spații comune de dezbatere, astăzi tinerii își formează opiniile în mare parte prin platforme precum Instagram și TikTok.

Un sondaj al Parlamentului European arată că 64% dintre tineri folosesc Instagram, iar 25% folosesc TikTok ca surse importante de informare. Alte date indică faptul că aproape 79% dintre europenii cu vârste între 15 și 24 de ani urmăresc influenceri sau creatori de conținut pentru informații despre actualitate.

Analize recente arată că partidele de extremă dreapta au obținut frecvent niveluri mai mari de interacțiune pe rețele sociale decât formațiunile tradiționale, deoarece mesajele negative și controversate sunt favorizate de algoritmi.

Erasmus nu este suficient pentru crearea unei identități europene

Experiențele internaționale, precum programul Erasmus, au contribuit la apropierea tinerilor europeni, însă cercetătorii susțin că acestea nu creează automat un sentiment european.

Studenții care pleacă în străinătate sunt, în general, deja mai deschiși către ideea europeană înainte de experiența de mobilitate. În plus, schimburile universitare sunt accesate mai ales de tineri cu resurse economice și educaționale mai mari.

Astfel, tocmai grupurile care ar avea cel mai mult de câștigat din contactul cu alte culturi rămân adesea în afara acestor programe.

Cine poate umple acest gol?

Analiza identifică trei actori care ar putea contribui la construirea unei identități europene mai puternice: instituțiile europene, programul Erasmus+ și universitățile.

Instituțiile UE ar trebui să acorde culturii un rol mai important, nu doar ca instrument de promovare externă, ci și ca mijloc de consolidare internă a apartenenței.

Programul Erasmus ar putea fi extins dincolo de universități, către școli, formare profesională și comunități locale, pentru a ajunge la categorii mai largi de tineri.

Universitățile și școlile internaționale, la rândul lor, nu trebuie să confunde diversitatea de naționalități cu o adevărată educație culturală europeană.

Lecția României și avertismentul pentru Europa

Un exemplu recent invocat în analiză este România, unde Călin Georgescu a obținut primul loc în turul întâi al alegerilor prezidențiale din 2024, înainte ca scrutinul să fie anulat.

Campania sa s-a bazat puternic pe o narațiune promovată pe TikTok, axată pe identitate ortodoxă, suveranitate națională și diferențiere față de valorile liberale occidentale.

Cazul României este prezentat ca un exemplu al unui fenomen mai larg: atunci când instituțiile nu oferă o poveste convingătoare despre apartenență, alte narațiuni ocupă spațiul liber.

Potrivit autorilor analizei, Europa trebuie să regândească rolul culturii și al diplomației culturale. Construcția europeană nu poate fi susținută doar prin economie și reguli administrative, ci are nevoie de o identitate comună care să răspundă unei întrebări fundamentale: „Cine suntem și ce ne unește?”