Dezacordul dintre două somități în domeniul schimbărilor climatice ne-ar putea decide viitorul. Ce spun despre încălzirea Pământului

Atingerea obiectivului de zero emisii nete până la jumătatea secolului este considerată în mod convențional ca fiind cea mai mare șansă a umanității de a împiedica creșterea temperaturii Pământului (care a depășit deja cu 1,2 grade Celsius nivelul din perioada preindustrială) cu mult peste 1,5 grade Celsius, putând ajunge la un punct în care ar putea duce la o prăbușire pe scară largă a societății, relatează The Conversation. 

Totuși, cel puțin un remarcabil climatolog nu este de acord. 

James Hansen, de la Universitatea Columbia din SUA, a publicat în luna noiembrie, în colaborare cu colegii săi, o lucrare în care susține că temperaturile vor crește mai mult și mai repede decât estimările Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). În opinia sa, obiectivul de 1,5 grade Celsius este imposibil de atins. 

O „acțiune disperată”

Mai mult, el susține că un nivel zero al emisiilor nete nu mai este de ajuns pentru a preveni încălzirea cu peste 2 grade Celsius. Pentru a recăpăta un oarecare control asupra creșterii temperaturii Pământului, Hansen susține eliminarea accelerată a combustibililor fosili, o mai mare cooperare între marii poluatori care să țină cont de nevoile țărilor în curs de dezvoltare și, în mod controversat, luarea de măsuri în ceea ce privește „echilibrul radiațiilor" (diferența dintre lumina și căldura care intră și cea care iese) pentru a răci suprafața planetei.

Primele două recomandări ar fi, probabil, susținute pe scară largă. Cu toate acestea, poziția lui Hansen în favoarea a ceea ce reprezintă o reducere deliberată a luminii solare care ajunge la suprafața Pământului a scos la iveală o idee care îi face pe mulți să se simtă mai puțin confortabil. 

Michael Mann, de la Universitatea Pennsylvania din SUA și un alt titan al științei schimbărilor climatice, a vorbit în numele multor persoane atunci când a respins gestionarea radiației solare ca fiind „potențial foarte periculoasă" și o „acțiune disperată" motivată de „eroarea ... că încălzirea pe scară largă va fi substanțial mai mare decât prevăd modelele actuale". 

Cine are dreptate - Hansen sau Mann? 

Pentru început, o scurtă explicație. 

Există doar două căi de a reduce încălzirea globală. Una dintre ele este creșterea cantității de căldură de la suprafața Pământului care ajunge în spațiu. Celălalt este de a crește cantitatea de lumină solară care se reflectă în spațiu înainte de a cădea asupra unui element - fie că este vorba de o particulă din atmosferă sau de ceva de la suprafața Pământului - și de a fi transformată în căldură. 

Există multe modalități de a le realiza pe amândouă. Orice lucru care reduce cantitatea de gaze cu efect de seră din atmosferă va permite ca mai multă căldură să pătrundă în spațiu (de exemplu, înlocuirea combustibililor fosili cu energie regenerabilă, consumul mai redus de carne și lucrarea mai redusă a solului). Orice lucru care face planeta mai luminoasă va permite ca mai multă lumină solară să se reflecte în spațiu (cum ar fi reînghețarea Arcticii). 

Dar principala diferență dintre cele două, în ceea ce privește impactul lor asupra încălzirii globale, este timpul de reacție. Adică timpul necesar pentru ca o schimbare a factorilor care permit eliminarea unei cantități mai mari de căldură sau reflectarea luminii solare să apară ca o schimbare a temperaturii la suprafața Pământului. 

Dacă se intervine pentru a accelera eliminarea căldurii de la suprafața Pământului, planeta se răcește încet, pe parcursul a zeci de ani sau mai mult. Intervenția pentru a crește cantitatea de lumină solară pe care Pământul o reflectă în spațiu răcește planeta mai mult sau mai puțin imediat. 

„Miezul” dezacordului dintre Mann și Hansen este reprezentat de posibilitatea ca reducerea gazelor cu efect de seră, printr-o serie de măsuri combinate privind reducerea noilor emisii și eliminarea permanentă din atmosferă a emisiilor din trecut, să fie suficientă pentru a împiedica încălzirea să atingă niveluri care să amenințe stabilitatea economică și socială. 

Mann susține că da. În schimb, Hansen spune că, deși aceste măsuri rămân esențiale, nu mai sunt suficiente. 

Când se va opri încălzirea 

Mann este de acord cu poziția adoptată de IPCC atunci când afirmă că, în cazul în care emisiile vor ajunge la zero, în decurs de un deceniu sau două, temperatura la suprafața Pământului se va menține la nivelul atins până în prezent. 

De fapt, nu se înregistrează nicio încălzire semnificativă din cauza emisiilor din trecut. Creșterea viitoare a temperaturii va fi cauzată de emisiile viitoare. 

În noua sa lucrare, Hansen susține că, în cazul în care concentrația atmosferică a gazelor cu efect de seră rămâne aproape de nivelul curent, temperatura la suprafață se va stabiliza, după câteva sute de ani, între 8°C și 10°C peste nivelul din perioada preindustrială. 

Dintre acestea, se vor înregistra cel puțin 2°C până la jumătatea secolului și, probabil, încă 3°C peste un secol. O creștere a temperaturii de o asemenea amploare ar fi catastrofală pentru viața de pe Pământ. Hansen adaugă că, pentru a evita un astfel de rezultat, este necesară în prezent creșterea luminii solare la nivelul Pământului pentru a opri încălzirea cauzată de emisiile din trecut. 

Însă, în același timp, trebuie să reducem în mare măsură emisiile dacă vrem să nu ne mai confruntăm cu această problemă în viitor. 

În ceea ce privește răspunsul global la schimbările climatice, discrepanțele dintre Mann și Hansen sunt semnificative. 

Mann crede că este suficient ca emisiile să ajungă la un nivel zero net până la jumătatea secolului, în timp ce Hansen susține că acest lucru ar fi dezastruos și că acum trebuie luate măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți starea planetei.