Povestea savantului german Klaus Fuchs, cel mai important spion pe care l-a avut URSS în cursa pentru arma atomică
0La 1 martie 1950, savantul german Klaus Fuchs a fost condamnat la 14 ani închisoare pentru spionaj în favoarea URSS. A executat doar 9 ani, apoi s-a refugiat în Germania, unde a trăit până la sfârșitul vieții sale.
Fizicianul german Klaus Fuchs (1911-1988) a fost recrutat de faimosul spion sovietic Aleksader Feklisov. În memoriile sale, Feklisov spune că Fuchs ar fi fost cel mai important spion pe care l-a avut vreodată Uniunea Sovietică în cursa pentru arma atomică, și că ar fi fost un „comunist dedicat”, un „erou” care a fost abandonat de sovietici.
Fizicianul german Klaus Fuchs a lucrat pentru Anglia la proiectul fabricării bombei atomice, pasând informațiile importante Uniunii Sovietice.
A fost interogat de englezi în urma întoarcerii sale în Marea Britanie, fiind găsit vinovat de transmiterea de informații secrete unei națiuni-prietene și condamnat la 14 ani de închisoare. Cu toate acestea, nu a executat decât nouă ani din pedeapsă, ulterior ajungând în Germania, unde a trăit până la sfârșitul vieții sale.
După părerea lui Feklisov, aportul lui Fuchs a fost „cel mai important” pentru realizarea armei atomice pentru Uniunea Sovietică, căci ar scurtat perioada de dezvoltare a acesteia cu 4-5 ani și a făcut ca să fie economisite milioane de dolari. După alte opinii, importanța informațiilor furnizate de Fuchs a fost exagerată, avansul pe care l-a oferit fiind de numai 12-18 luni, scrie Historia.
Informațiile sale se refereau la prima bombă cu uraniu și plutoniu, pentru care Fuchs a oferit toată baza teoretică. La început, când s-au primit informațiile lui Fuchs transmise de Feklisov, acestea nu s-au bucurat de prea multă încredere. Astfel, Lavrenti Beria, responsabil pentru proiectul producerii bombei atomice sovietice, a fost rezervat, afirmând că acestea pot fi false, putând duce la irosirea de bani și timp. Doar atunci când savanții sovietici, în primul rând unul din conducătorii proiectului sovietic, Kurchatov, au confirmat că datele sunt reale, Beria și-a schimbat opinia, afirmând că aceste date reprezintă „progres al științei”.
Cine a fost Klaus Fuchs
La fel ca tatăl său în 1921, s-a alăturat în 1930 filialei studențești a Partidului Social-Democrat german. Totuși, după ce și-a oferit sprijinul unui candidat al Partidului Comunist German la alegerile din 1932, a fost exclus din partid și s-a alăturat Partidului Comunist în același an, conform biografiei sale consemnate de Evenimentul istoric.
Tânărul a experimentat inumanitatea și cruzimea regimului nazist, iar când Hitler a venit la putere în 1933, s-a mutat mai întâi la Berlin, unde s-a înscris la Institutul de Fizică Kaiser Wilhelm, însă după doar patru săptămâni, după ce a citit în tren despre Reichstag, a intrat în clandestinitate alături de prietenii săi comuniști. Patru luni mai târziu, a călătorit la Paris pentru o conferință antifascistă, unde și-a întâlnit viitoarea soție, care l-a ajutat să se mute la Londra.
Fuchs a venit în Anglia în toamna anului 1933 și s-a înscris la Universitatea din Bristol ca asistent de cercetare, unde a obținut doctoratul în 1937. Ulterior, i s-a oferit un post de cercetător la Universitatea din Edinburgh, alături de Max Born, care era și el refugiat german. A publicat câteva lucrări împreună cu Born și a primit un doctorat în științe naturale la Universitatea din Edinburgh.
În august 1939, cu doar o lună înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, a solicitat cetățenia britanică.
Întrucât cererea sa nu a fost procesată înainte ca germanii să devină dușmani de stat, Born i-a obținut un document care atesta că Fuchs fusese membru al Partidului Social-Democrat și antinazist între 1930 și 1932. Cu toate acestea, un an mai târziu, Fuchs este arestat ca german și trimis mai întâi într-un lagăr de internare pe Insula Man și apoi în Quebec, Canada.
În timp ce se afla în Canada, l-a întâlnit pe comunistul german Hans Kahle, care l-a pus în legătură cu comuniștii britanici care lucrau ca agenți sovietici. Spiritul său revoluționar a fost reaprins și a decis să se întoarcă la rădăcinile sale politice și să ajute marea cauză.