Povestea primului om care a pilotat un avion având proteze în loc de picioare

Un român a dovedit că poate pilota un avion chiar dacă are amputate ambele picioare. După ce a supraviețuit unui accident aviatic, a fost răpus de capcanele Africii.

Gheorghe Bănciulescu (1898-1935) a decis să devină pilot după ce a urmărit luptele aeriene care s-au dat în timpul Primului Război Mondial.

Și-a urmat visul, însă o dramă părea să-i schimbe viața pentru totdeauna, dar n-a fost așa. La 12 septembrie 1926, având rangul de căpitan, împreună cu mecanicul Ion Stoica, la bordul unui Potez-XXV, pus la dispoziție de compania franco-română de transport aerian, a decolat de pe aeroportul Le Bourget cu destinația București, pentru obținerea unui record de viteză.

După parcurgerea unei distanțe de 1.000 km, deasupra orașului Linz cerul a fost învăluit de ceață și, cu toate eforturile de a urca la o altitudine mai mare, avionul s-a izbit de o creastă a muntelui și s-a prăbușit. Mecanicul Ion Stoica a murit în drum spre spital, iar lui Bănciulescu i-au fost amputate picioarele.

Dar nu a rămas la sol și nici departe de avioane. În iulie 1927, pentru prima oară în practica mondială, Gheorghe Bănciulescu, cu picioarele amputate, a condus un avion.

Al doilea pilot a fost Douglas Bader, wing commander al RAF în cel de al Doilea Război Mondial, urmat de rusul Aleksei Petrovici Maresiev.

Ultimul raid al „comandorului cu baston“ a făcut parte din misiunile aviației civile franceze de identificare și stabilire a traseelor aeriene deasupra continentului african.

Pentru efectuarea acestor misiuni, la propunerea principelui Valentin Bibescu, a fost ales și Gheorghe Bănciulescu care, împreună cu telegrafistul și mecanicul, doi coechipieri experimentați, a primit cel mai modern avion francez, un Potez-9 AB.

La 13 martie 1935, și-au luat zborul în lungul și temerarul raid pe ruta Paris - Cairo.

Au avut de înfruntat o căldură pe cât de sufocantă, pe atât de epuizantă, și nisipul care, ridicat în trombă la mari înălțimi, ar fi putut să le distrugă motoarele.

După ce-au aterizat la Cairo, Gheorghe Bănciulescu, extenuat de o gripă tropicală, cu febră și delir, n-a reușit să învingă boala și a murit la 12 aprilie 1935, la vârsta de 37 de ani. Corpul său a fost adus în țară și înhumat la Cimitirul Bellu.