Monumentul misterios din Saxonia, supranumit „Stonehenge-ul Germaniei”. A fost refăcut complet

În Europa mai există o structură asemănătoare celebrului Stonehenge. Arată aproximativ la fel, are aceeași doză de mister, doar că era construit exclusiv din lemn. Descoperit în anul 1991, acest Stonehenge al Germaniei a fost refăcut recent și oferă experiențe uimitoare. 

La 18 kilometri de Mageburg, lângă orașul Schonebek se află un frate geamăn al celebrului monument megalitic din sudul Angliei, misteriosul Stonehenge. Mai precis, este vorba despre sanctuarul circular de la Pömmelte, în Saxonia, construit spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr, adică în jurul anului 2350 îHr.

În mod uimitor, celebrul Stonehenge a fost finalizat, în forma sa actuală, aproape în aceeași perioadă ca cel de la Pömmelte. Similitudinile nu se opresc aici. Suprapunerea planurilor cercurilor preistorice de la Stonehenge și Pömmelte arată o structură concentrică similară și complexă având același diametru exterior, adică aproximativ 115 centimetri. Singura diferență substanțială între cele două este că Stonehenge este făcut din blocuri de piatră în timp ce acel „henge” de la Pömmelte era realizat din material lemnos. Pentru a descifra secretele noului „Stonehenge al Europei Centrale”, timp de mai bine de un deceniu au avut loc săpături sistematice la Pömmelte. Descoperirile au fost uimitoare. 

Misterioasele cercuri dintre lanuri

Șanțurile circulare ale sanctuarului de la Pömmelte au fost descoperite pentru prima dată la începutul anilor 90, datorită unor cercetări aeriene sistematice. Și asta fiindcă în Germania mai fuseseră descoperite o serie de amenajări circulare preistorice, majoritatea din perioada neoliticului timpuriu. 

Cel mai renumit dintre aceste situri timpurii este un sanctuar circular de lemn descoperit în zona Goseck, la 90 km sud de Pömmelte. Erau însă amenajări de mici dimensiuni cu un singur rând de stâlpi dispuși circular. În momentul în care au realizat că la Pömmelte au de-a face cu un sanctuar uriaș, asemănător cu cel de la Stonehenge, experții au început cercetările sistematice. 

Excavarea completă a sanctuarului circular de la Pömmelte  a avut loc între 2005 și 2008. După 2014, cercetările au continuat mai ales fiindcă în apropierea sanctuarului circular au început să apară și alte artefacte, dar și urme ale unei necropole dar și ale unei așezări. Între 2018 și 2024 au fost finanțate numeroase alte lucrări pe scară largă scoțând la iveală o lume fascinantă.

Propriu-zis la Pömmelte acum 4230 de ani în urmă se afla un sanctuar uriaș, de dimensiunile celui de la Stonehenge, format din mai multe cercuri concentrice, cu șanțuri dar și amenajări ritualice sub forma unor dolmene realizate din lemn. Este efectiv ca un Stonehenge construit din lemn. Evident lemnul preistoric nu s-a păstrat decât în formă carbonizată fiind analizat de specialiști. Urmele stâlpilor și a cercurilor au fost însă bine evidențiate inclusiv prin scanări dar și prin fotografii aeriene. Interesant este faptul că în zona acestui mare complex, se află și alte „henge-uri” adică sanctuare circulare de mai mici dimensiuni. 

O zonă sacră pe malurile Elbei

Așa cum arată cercetările de teren, aceste monumente - marele sanctuar circular de la Pömmelte, poreclit și „Stonehenge al Germaniei”, alături de alte sanctuare circulare mai mici - făceau parte dintr-o adevărată zonă sacră. Un teritoriu unde aveau loc probabil ritualuri, unde erau îngropați defuncții dar și posibil o zonă de sacrificii ritualice. S-au descoperit și monumente funerare și locuri de înmormântare dar și așezări. Ceea ce adâncește misterul.

Este vorba despre 140 de locuințe din lut din jurul anul 2300 îHR, adică la granița dintre finalul eneoliticului și începutul epocii bronzului. Structurile inelare de la Pömmelte cuprind șanțuri circulare și segmentare, un meterez exterior și mai multe inele de montanți interni din lemn și palisade încadrându-se în categoria monumentelor de tip henge. În urma descoperirilor arheologice s-a constatat că întreg ansamblul funerar dar și locativ, cu case, monumente funerare și cimitire se întinde pe o suprafață de aproape un kilometru jumătate de-a lungul unei terase joase în fosta luncă inundabilă a râului Elba. Zona are soluri extrem de fertile ideale pentru practicarea agriculturii. Ceea ce explică abundența de locuințe, dar și peisajul arheologic extraordinar din zonă.

Specialiștii cred că acest sanctuar, dar și așezările din zonă au fost opera oamenilor civilizației „Paharelor Clopot” (Bell Beaker), o cultură neolitică târzie de fermieri și crescători de animale. În perioada bronzului timpuriu zona a fost populată de triburile culturii Unetice. Pe lângă terenurile fertile zona era preferată de triburile culturii Paharelor Clopot și mai târziu de cele ale civilizației Unetice și datorită rezervelor importante de sare.

În perioada respectivă sarea era o resursă extrem de importantă transformând zona într-un adevărat hub comercial de la sfârșitul neoliticului și începutul epocii bronzului.  Reprezentanții culturii Únětice produceau vase de ceramică specializate pentru a extrage sarea, utilizată în special pentru conservarea cărnii dar și pentru a da gust diferitelor mâncăruri. 

Insula astronomilor preistorici

Cercurile concentrice de la Pömmelte au fost realizate din lemn de stejar arată specialiștii, pe baza analizei resturile carbonizate și fosilizate. Acest lemn ar fi putut proveni fie din Munții Harz din apropiere, la sud, fie ar fi putut fi transportat pe Elba din Munții Ore, la vest. Abundența lemnului dar și ușurința prelucrării acestuia în comparație cu roca i-a convins pe oamenii preistorici de la  Pömmelte că marele sanctuar ar trebui realizat din lemn. Pe lângă aceste constatări, specialiștii au realizat că în perioada în care a fost terminat sanctuarul, Elba trecea mai aproape de construcție. Practic era o zonă extrem de privilegiată, pe o rută navigabilă de la Est la Vest, cu resurse agricole și salinifere foarte bogate.

Comunitățile de la Pömmelte se bucurau, se pare, de prosperitate, prin agricultură și schimburi comerciale. Cercetătorii au observat totodată că în mileniul al III lea, insula era transformată periodic într-o insulă protejată natural. Specialiștii cred că acest sanctuar îndeplinea mai multe funcții, la fel ca „vărul său” din piatră de la Stonhenge. Adică pe lângă rolul ritualic avea și o funcționalitate de observator astronomic. În 2016, sanctuarul a fost reconstruit pe amplasamentul original. Cu această ocazie s-a constatat că la sfârșitul lunii octombrie, soarele la răsărit trece prin intrarea estică a sanctuarului. O dovadă în plus că avea și rol de observator astronomic. Sanctuarul circular din Pömmelte poate fi vizitat gratuit pe tot parcursul anului.