Grija regimului comunist faţă de tineret
0În general, orice ideologie care se vrea a fi revoluţionară, orice regim care-şi propune să schimbe ordinea existentă se bazează, în principal, pe tineri.
Tineretul este categoria cea mai importantă; fiind cea mai dinamică şi cea mai volatilă, ea trebuie neapărat atrasă de partea ideologiei. În regimurile comuniste din întreaga lume, cel românesc inclusiv, tinerii au avut parte de un statut special, fiind mereu în atenţia conducerii.
În cazul guvernării comuniste din România, modalităţile de atragere a tineretulu s-au schimbat de-a lungul deceniilor. De asemenea, s-au schimbat şi generaţiile: de la entuziaştii ce mergeau voluntar pe şantierele de muncă ale anilor ’50, la cei care s-au întors împotriva regimului în decembrie ’89.
Decretul antiavort, prostituţia şi „Decreţeii“
Tinerii la muncă
Odată cu schimbarea regimului la finele anului 1947, tineretul devine subiect politic. El trebuia obligatoriu înregimentat! In aprilie 1948 se dă startul unei campanii de mare amploare de mobilizare a tineretului în vederea refacerii economice şi industriale a ţării. Este perioada marilor şantiere de muncă. Tinerii au fost chemaţi cu precădere pe cinci astfel de şantiere: Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu, Agnita-Botorca (toate trei tronsoane de cale ferate), Lunca Prutului (pentru îndiguire) şi Centura Bucureştiului. La Bumbeşti-Livezeni au muncit, spre exemplu, circa 30.000 de tineri în şapte luni.
Click aici pentru a citi mai multe despre cum s-a ajuns la decretul antiavort