Corespondenţă de la Berlin: un Urs de Aur şi un discurs pe măsură

Astăzi putem fi mândri! „Poziţia copilului” este primul film românesc care a câştigat marele premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, Ursul de Aur.

Festivalul Internaţional de Film de la Berlin este al doilea ca importanţă mondială după Cannes, iar premiul Berlinalei, Ursul de Aur ,este unul dintre cele mai semnificative din cinematografia mondială.  În 2010 Florin Şerban câştiga Marele Premiu al Juriului pentru „Dacă vreau să fluier, fluier”. Anul acesta, „Poziţia copilului”, filmul lui Călin Netzer, a mers mai departe şi a câştigat Ursul de Aur al celei de-a 63-a ediţii a Berlinalei.

„Poziţia copilului” este o peliculă regizată de Călin Peter Netzer şi produsă de Ada Solomon. Statueta le-a fost înmânată realizatorilor de către  regizorul Wong Kar Wai, preşedintele juriului, şi Dieter Kosslick, directorul festivalului.

Invitaţi pe scenă, Călin Netzer şi Ada Solomon au urcat însoţiţi de cea mai mare parte a echipei filmului – actorul Bogdan Dumitrache, directorul de imagine Andrei Butică şi scenaristul Răzvan Rădulescu.  Regizorul le-a mulţumit cum se cuvine, dar cea care a preluat conducerea a fost puternica Ada Solomon. Fără pic de emoţie şi cu forţă şi claritate rar întâlnite pe scenă, chiar şi pentru un producător, Ada a ţinut un discurs energic şi profund feminist, care a mişcat sala şi a stârnit aplauze.

„Sunt mai obişnuită să mă lupt decît să câştig”, a spus ea, mulţumind în continuare Luminiţei Gheorghiu, care în rolul mamei, „duce” tot filmul. „This is mostly her award” („Aceasta este mai mult premiul ei.”) a adăugat producătoarea.

Dar ceea ce a impresionat cu adevărat publicul de cineaşti a fost recunoaşterea din partea Adei Solomon, a faptului că, în această ediţie a Berlinalei, au fost „atâtea poveşti despre femei, atâtea femei regizor, atâtea femei producător, mai ales din partea de lume din care vin eu (adică Estul Europei)”. Totodată, le-a cerut politicienilor să acorde mai multă importanţă cinematografului şi felului în care acesta poate deveni un adevărat ambasador. De asemenea, a tras un semnal de alarmă privind pericolele de care este ameninţat cinematograful de artă din partea cenzurii comerciale, care funcţionează cu mai multă eficienţă chiar decât cenzura politică şi a mulţumit Berlinalei care îşi păstrează rolul de laborator al filmului, şi mai ales al filmului de artă.

Celelalte premii au venit exact în sprijinul acestor afirmaţii.

Ursul de argint pentru scenariu l-a primit Jafar Panahi pentru filmul ”Pardé” (”Closed Curtain”) regia Jafar Panahi, Kamboziya Partovi – un film intim despre creaţie şi nevoia unui regizor izolat de restul lumii, care se ascunde de poliţia politică, de a comunica, de a inventa o lume, personaje.

Ursul de argint pentru contribuţie deosebită la arta cinemtografică (premiu care se dă pentru imagine, sunet, costume sau montaj) l-a primit Aziz Zhambakiyev pentru imaginea simplă şi rafinată a „Lecţiei de armonie” (”Uroki Garmonii”/  ”Harmony Lessons”) în regia lui  Emir Baigazin – povestea austeră a unui băiat de 13 ani care luptă pentru propria demnitate.

Ursul de argint pentru cel mai bun actor a revenit unui neprofesionist. Când regizorul Danis Tanović, impresionat de un articol de ziar, a luat camera de filmat în mână şi i-a propus  lui Nazif Mujić, de etnie romă, culegător de fier vechi, să îşi joace propria poveste probabil că nu s-a aşteptat să ajungă chiar pe scena Berlinalei, la un premiu de interpretare, înaintea lui Jude Law, Matt Damon sau Shia LaBoeuf. Dar durerea reală a omului sărman, din „Epizoda u životu berača željeza”  (”An Episode in the Life of an Iron Picker”) căruia i se refuză asistenţă medicală pentru că nu face parte din sistem a impresionat juriul din care făcea parte şi actorul Tim Robbins.

Ursul de argint pentru interpretare feminină i-a revenit Paulinei García din
”Gloria”, în regia lui Sebastián Lelio. Actriţa a urcat pe scenă, într-o rochie neagră, cu trenă, decoltată la spate şi despicată de-a lungul piciorului, parcă încă în pielea personajului, o femeie care, la 58 de ani, după un divorţ, refuză să se lase învinsă şi se aruncă într-o viaţă de petreceri şi întâlniri, până când se vede silită să îşi confrunte propriul trecut.

Juriul a decis că cel mai bun regizor al Berlinalei, care a primit tot un Urs de argint, este David Gordon Green, pentru comedia „Prince Avalanche”, iar Denis Côté, regizorul filmului „Vic+Flo ont vu un ours” (”Vic+Flo Saw a Bear”) , povestea a două lesbiene care trăiesc departe de lume, în pădure şi sunt ucise brutal de comunitatea în care ajung, a primit un Urs de argint pentru meritul de a deschide perspective noi în cinematografie.

Marele premiu al juriului i-a revenit, în aplauze, filmului „Epizoda u životu berača željeza” (”An Episode in the Life of an Iron Picker”) şi regizorului Danis Tanović. Cu o echipă mică, filmând în stil documentarist, acesta a spus că „Sometimes good things come out of anger” („Uneori din furie pot să iasă şi lucuri bune”) - referindu-se la sentimentele sale faţă de ceea ce li se întâmplase personajelor din film în realitate.

Iar Ursul de Aur, cum spuneam mai sus, a revenit echipei române şi filmului „Poziţia copilului” care continuă linia succeselor internaţionale ale cinematografiei române din ultimii zece ani.