Stâncile misterioase, vechi de când lumea, din Carpați: Extraterestrul de pe Cozla şi Uriaşul adormit

Extraterestrul de pe Cozla şi Uriaşul adormit sunt două stânci misterioase, vechi de când lumea, pe care „Mama Natură“ le-a creat, în decursul a zeci de mii de ani, prin Neamţ.

În judeţul stăjuit de masivul Ceahlău, câteva formaţiuni geologice au darul de a stârni curiozitatea celor care au auzit despre ele sau ajung în preajma lor. Una dintre ele este denumită Trei Căldări, Căldările Urieşilor sau Extraterestrul, fiind situată pe dealul împădurit Cozla, o rezervaţie paleontologică.

Culmea domină, alături de Pietricica, oraşul Piatra Neamţ, pe platoul montan fiind staţia telegondolei, o instalaţie de transport aerian pe cablu, care pleacă din faţa gării, devenită atracţie turistică a municipiului. Iar de pe platou, o potecă uşor de străbătut prin pădure, timp de circa o oră, duce la stânca Trei Căldări.

I se spune, de către localnici, şi nu numai, Extraterestrul, deoarece are forma unui craniu de mari dimensiuni, ce pare a fi al unei fiinţe din altă lume. Ştiinţific, este vorba despre trei adâncituri, cu diametrul de 0.80-0.90 metri şi o adâncime de 0.60-0.80 metri, apărute în uriaşa stâncă ca urmare a eroziunii provocate de vânt, de unde şi numele de Trei Căldări sau Căldările Urieşilor.

„Acest fenomen a început cu aproximativ 20 000 de ani în urmă, în prima parte a Cuaternarului (Pleistocen), fiind rezultatul acţiunii distructive a vântului, în condiţiile unui climat de silvotundră, aspru şi rece, covor vegetal redus şi o pătură de zăpadă subţire şi discontinuă. În aceste condiţii a avut loc dezagregarea gresiei“, arată muzeograful Oana Maria Balan, de la Complexul Muzeal Naţional Neamţ.

În ceea ce priveşte Uriaşul adormit, sau Stânca Şerbeşti, el se află în apropiere de Piatra Neamţ, putând fi văzut de pe DN 15, care face legătura cu municipiul Roman, în comuna Ştefan cel Mare. Formaţiunea este monument al naturii cu statut de rezervaţie naturală geologică şi peisagistică. Actuala formă, un uriaş cap de om este tot rezultatul eroziunii.

Legenda Uriaşului adormit spune că, în urmă cu milioane de ani, un uriaş, ultimul din neamul său, şi-a ales locul de veci în aceste locuri. Cu ultimele sale forţe, s- a întins cât era de lung cu capul în sus, privind spre cer şi a tras peste el o bucată din dealuri şi una din munţi, murind în tihnă. Iar în prezent, se poate lesne observa că stânca pare a avea un cap uman. De uriaş.