Provence, brand cu iz de lavandă. Locuri de poveste din Franța, inspirație pentru mari pictori

Când spui Provence, îți vin în minte câmpurile nesfârșite de lavandă care domină sudul Franței de-a lungul coastei mediteraneene, începând de la Delta Ronului sau Camargue până la granița cu Italia.

Cultivată de secole, lavanda a devenit imaginea-emblemă a acestei regiuni care s-a dezvoltat din punct de vedere turistic și datorită plantei cu miros aparte, dar nu numai, având în vedere ruinele romane și podgoriile care domină zona.

Floarea franțuzoaicelor

Cu secole în urmă, în sudul Franței au fost cultivate primele tufe de lavandă care se pare că ar fi fost aduse din Persia (astăzi Iran) și chiar din Insulele Canare. Proprietățile medicinale ale lavandei erau cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, iar grecii chiar o considerau una dintre „plantele prețioase“. Utilizarea ei în medicină a continuat și în Franța Evului Mediu, atunci când la Universitățile de Medicină și farmacologie din Marseille și Montpellier, marii oameni de știință ai vremii îi studiau proprietățile. De asemenea, romanii au numit planta „lavandula“, un cuvânt care își are rădăcina în „lavare“, care înseamnă „a spăla“, sens care, mai târziu, în Franța, a și dat numele unei tagme – „Les Lavandières“, reprezentând femeile care spălau hainele cu săpun făcut din lavandă.

În prezent, lavanda este cultivată cu precădere în nordul regiunii Provence, respectiv Drôme Provencale, Vuacluse-ul Superior (Valea Luberonului), Alpii de Provence (Platoul Valensole). În urmă cu sute de ani, cultivarea lavandei era o îndeletnicire feminină, femeile ocupându-se de recoltarea plantei, pe care apoi o vindeau distileriilor sau intermediarilor. Însă, de-a lungul timpului, cultivarea acesteia a devenit o asemenea afacere încât de multe ori se apela la forța de muncă străină pentru a o recolta la timp.

Două locuri cu lavandă și-o amintire despre Picasso

Una dintre cele mai populare și mai cunoscute regiuni din sudul Franței unde lavanda domină peisajul și aerul cu mirosul ei puternic este Luberonul. Aici, printre lanurile de lavandă, se ascund sate autentice, cu drumuri pietruite și priveliști de neuitat. Fiecare sat ascunde, la rândul său, comori arhitecturale istorice, palete de culori vii, priveliști care te lasă fără suflare, dar și mici istorii personale precum cea din comuna Ménerbes, unde se spune că Picasso i-ar fi cumpărat soției sale, Dora Maar, o casă în vârful dealului. Tot în această regiune se află Muzeul Lavandei, situat în satul Cabrieres d’Avignon. Aici se cultivă, se culege și se distilează lavandă încă din 1890. În timpul vizitei la muzeu, poți afla o mulțime de lucruri despre planta-regină a Provence-ului: de la detalii botanice, la cum se produce distilarea, la ce se folosește, ce beneficii are, dar și cum a cucerit inimile francezilor.

Încă o destinație populară în rândul turiștilor în care lanurile de lavandă îți atrag privirile este Alpes-de-Haute-Provence. Acest departament a devenit popular nu doar datorită plantei cu flori mov, ci și naturii bine conservate, peisajelor de vis, satelor vechi, dar și a băilor termale și locurilor încărcate de istorie. Printre cele mai vizitate obiective ale zonei este canionul Gorges du Verdon, care oferă priveliști spectaculoase, mai ales asupra râului Verdon, renumit pentru culoarea verde-turcoaz.

Uriașul parfumat

Uriașul Provence-ului, așa cum îi spun francezii, Muntele Ventoux, pare că păzește câmpurile de lavandă ce sunt răspândite pe tot platoul acestuia. „Cum ieşi din Sault spre Mont Ventoux dai cu ochii de câmpurile de lavandă. Tot drumul e presărat cu flori mov prin care se amestecă maci sau alte plante mai puţin nobile. Puteţi urca pe munte cu maşina, cu bicicleta sau pe jos. De sus se văd satele provensale, platoul Vaucluse, toată Valea Rhonului. E şi un restaurant acolo, dar şi câţiva comercianţi ce urcă zilnic până la 1.912 metri ca să îşi vândă marfa «made in Provence» (dulciuri, miere de lavandă, produse artizanale)“, nota Mihaela Codreanu într-un material marca „Adevărul“.

De asemenea, un alt sat celebru pentru câmpurile de lavandă este Sault, din regiunea Avignon. În fapt, acestea sunt unele dintre cele mai celebrate câmpuri de lavandă din Franța, întrucât în fiecare an, în luna august, are loc Festivalul Lavandei. În satul supranumit Capitala Lavandei din Franța se află și Calea Lavandei, un drum lung de 5 kilometri de-a lungul căruia sunt numeroase câmpuri mov, intens parfumate.

Drumeții, parfumerii și un tablou de Van Gogh

În majoritatea regiunilor se pot face ture cu bicicleta, organiza picnicuri, plimbări și drumeții. Totodată, micile cafenele sau terase tradiționale încărcate de tradiție, vizitarea diverselor monumente istorice și plimbările pe drumuri pietruite, învăluite de miresme îmbătătoare, te poartă într-o lume în care liniște, pacea și frumosul sunt singurele care au ecou. Agitația, stresul, grijile se evaporă în fața peisajelor naturale bine conservate, a mirosului inconfundabil de lavandă și chiar a celui „du baguette“.

De-a lungul veacurilor, lavanda a fost nu doar o plantă decorativă, cu uz medicinal, insecticid sau antiseptic, ci și elementul de bază în crearea parfumurilor florale specifice Franței. Maeștrii parfumieri se întreceau în a crea cel mai bun parfum cu lavandă care să cucerească simțurile regilor, reginelor și marilor nobili. Totodată, lavanda a fost și muză pentru artiști, printre care chiar și celebrul Vincent van Gogh. Deși cunoscut pentru pasiunea lui de a picta flori de floarea-soarelui, i-a acordat și lavandei un loc aparte în arta sa, dovadă fiind tabloul „Vedere din Saintes-Maries“ (1888).