Scrisoarea actriţei Felicia Montealegre către compozitorul Leonard Bernstein: „Eşti homosexual şi poate că nu te vei schimba niciodată“

Actriţa chiliană Felicia Montealegre a fost autoarea uneia dintre cele mai triste, dar şi frumoase scrisori de dragoste adresate soţului său, dirijorul şi compozitorul Leonard Bernstein. În emoţionanta epistolă artista îi mărturiseşte că ştie că este homosexual, dar acest aspect nu schimbă iubirea necondiţionată pe care i-o poartă, relatează Reuters.

Scrisoarea, în care Montealegre scrie „tu eşti homosexual şi poate că nu te vei schimba niciodată“, se numără printre sutele care au fost adunate în volumul „The Letters of Leonard Bernstein / Scrisorile lui Leonard Bernstein“, editat de Nigel Simeone, care în prealabil a scris o carte despre faimosul musical de pe Broadway al lui Bernstein, „West Side Story“, scrie Reuters.

Eu sunt dispusă să te accept aşa cum eşti, fără a fi un martir sau a mă sacrifica pe altar. (Se întâmplă să te iubesc foarte mult – acest lucru poate fi o boală şi dacă este, care ar fi cea mai bună vindecare?) Felicia Montealegre, actriţă

Scrisoarea de la Montealegre este una dintre cele mai emoţionate „acorduri prenupţiale“, după cum o descrie autorul volumului, iar site-ul thedailybeast.com a publicat-o în întregime.

Dragule,

Dacă am părut tristă astăzi, când ai plecat, nu a fost pentru că m-aş fi simţit pustie, ci pentru că am fost lăsată singură să ţin piept propriei persoane şi să fac faţă acestei mizerii, care este viaţa noastră conjugală. M-am gândit foarte mult şi am ajuns la concluzia că, totuşi, lucrurile nu sunt chiar atât de rele.

În primul rând: Noi nu suntem condamnaţi pe viaţă – nimic nu este cu adevărat irevocabil, nici chiar căsătoria (deşi obişnuiam să cred asta).

În al doilea rând: Tu eşti un homosexual şi poate că nu te vei schimba niciodată – tu nu admiţi posibilitatea unei vieţi duble, dar dacă pacea ta spirituală, sănătatea ta şi sistemul tău nervos depind de un anumit tipar sexual, ce poţi face?

În al treilea rând: Eu sunt dispusă să te accept aşa cum eşti, fără a fi un martir sau a mă sacrifica pe altar. (Se întâmplă să te iubesc foarte mult – acest lucru poate fi o boală şi dacă este, care ar fi cea mai bună vindecare?). 

Poate fi dificil, dar nu mai mult decât situaţia de faţă – în momentul în care nu eşti tu însuţi, iar acest lucru produce bariere dureroase şi tensiuni pentru amândoi – hai să încercăm să vedem ce se întâmplă dacă eşti liber să faci ceea ce îţi place, dar fără vinovăţie şi mărturisiri, te rog!

Cât despre mine – odată ce scapi de tensiuni, sunt sigură că propria mea disperare va dispărea. Sentimentele pe care le ai pentru mine vor fi mai clare şi mai uşor de exprimat – mariajul nostru nu este bazat pe pasiune, ci pe sensibilitate şi respect reciproc. De ce să nu le avem?

Acum ştiu că trebuie să lucrez. Este o parte importantă din mine, fără de care mă simt incompletă. Voi dori să fac ceva în acest sens în curând. Sunt obişnuită cu o viaţă activă, şi apoi este vechea problemă a ego-ului.

Poate că ne-am căsătorit mult prea devreme, dar trebuia să o facem şi nu cred că a fost o greşeală. Este bine pentru noi, chiar dacă acum suferim şi ne facem viaţa mizerabilă unul altuia – amândoi vom creşte într-o zi şi vom deveni puternici şi curajoşi, împreună sau separat – la urma urmei, amândoi suntem mult mai importanţi ca indivizi decât este un „mariaj“.

În orice caz, draga mea maimuţă, să ne lăsăm pradă vârtejului. Vor exista crize (?) din când în când, dar acest gând nu mă mai sperie. Hai să ne relaxăm, ştiind că niciunul dintre noi nu este perfect şi să uităm că suntem SOŢ ŞI SOŢIE, nu este atât de groaznic!

Sunt o mulţime de lucruri pe care aş mai vrea să ţi le spun, dar pastila îşi face efectul. Îţi voi scrie curând. Dorinţa mea pentru săptămâna aceasta este să te întorci fericit şi fără vină.

În 1976, cei doi s-au despărţit, Bernstein mutându-se cu un muzician tânăr, Tom Cothran. Felicia a fost furioasă şi i-a spus că „va muri în amărăciune şi singurătate“, scrie thedailybeast.com.

La scurt timp, artista a fost diagnosticată cu cancer pulmonar, iar Bernstein a implorat-o să îl primească înapoi, mai notează thedailybeast.com. Apreciatul compozitor a îngrijit-o până la sfârşitul zilelor, în 1978. Bernstein nu a uitat niciodată blestemul ei, nu şi-a revenit şi mereu s-a învinovăţit pentru moartea acesteia.

10.000 de scrisori, 650 de pagini

Pentru acest volum, care are aproximativ 650 de pagini, Simeone a declarat că a avut la dispoziţie 10.000 de scrisori redactate de prolificul Bernstein, cu însemnări din tinereţe şi până la moartea sa, în octombrie 1990, şi de la corespondenţi.

„M-am oprit la ce am considerat că poate spune ceva interesant despre el, despre muzica şi cariera sa şi despre familia sa“, a declarat, pentru Reuters, Simeone.

Volumul rezultat conţine scrisori de la şi către multe dintre numele sonore ale muzicii din secolul trecut, printre care compozitorul Aaron Copland, care i-a influenţat parcursul, dirijorul Serge Koussevitsky, care i-a deschis drumul de dirijor, şi compozitorul David Diamond, care i-a fost un prieten apropiat.

„Cea mai frumoasă muzică“, pentru Jacqueline Kennedy

Printre scrisori este şi una de la văduva preşedintelui Statelor Unite John F. Kennedy, Jacqueline, trimisă în 1968, după ce Bernstein a organizat un concert memorial pentru fratele preşedintelui, Robert.

„Este 4:00 dimineaţa – după această lungă, lungă zi. Cred că a fost cea mai frumoasă muzică pe care am auzit-o vreodată. Mă bucur că nu o ştiam – a fost o muzică ciudată, a tuturor zeilor care au plâns“, a scris Jacqueline Kennedy.

Simeone a povestit cum s-a simţit în al nouălea cer când Caroline Kennedy, fiica soţilor Kennedy, a acceptat să introducă scrisoarea mamei sale în volum.

„Prietenii mi-au spus că este o scrisoare grozavă, dar că nu voi avea nicio şansă să obţin aprobarea. Cred că am prins-o într-o zi bună pentru că nu aş fi putut primi un răspuns mai frumos de la Caroline, «Ce scrisoare frumoasă. Bineînţeles că o poţi folosi»“, a povestit Simeone pentru Reuters.

Scrisorile flăcărilor

Una dintre cele mai revelatoare corespondenţe a fost cea dintre Bernstein şi Copland, creatorul muzicii din baletele „Rodeo“ şi „Billy the Kid“, căruia tânărul compozitor i-a expus frustrările, întrebându-l „De ce să cânţi mazurcile lui Chopin? De ce să cânţi chiar şi variaţiile lui Copland?“

Copland i-a răspuns cu înţelepciune: „Ce scrisori terifiante scrii: sunt potrivite pentru flăcări. Imaginează-ţi cât de mult ar trebui să plăteşti pentru a prelua o astfel de scrisoare peste 40 de ani, când vei fi dirijorul Filarmonicii din New York“ - ceea ce avea să devină Bernstein 18 ani mai târziu.