Eminem, copilul teribil al hip-hopului
0Aveam vreo 12 ani când am început să „mă pierd“ în muzica lui. Era alb într-o lume de negri – scuzaţi expresia – şi era sincer. O combinaţie fascinantă de trăsături de care o întreagă generaţie de tineri avea nevoie pentru a se simţi înţeleşi, care n-avea cum să-l lase un simplu anonim. „Hip-hopul mi-a salvat viaţa“, spune el.
Şi a salvat-o pe a multora. Lose Yourself, hitul care a făcut istorie în industrie, i-a adus în 2002 titlul de singurul artist hip-hop deţinător al Oscarului pentru Cel mai bun cântec într-un film, 8 Mile. Eminem a dus muzica străzii la alt nivel: stereotipul tânărului tăcut şi batjocorit, un outsider traumatizat de o familie disfuncţională care-şi găseşte pacea doar în versuri brutal de sincere. „Success is my only option, failure’s not“ – şi s-a ţinut de propriile lui cuvinte, ajungând să fie numit de revista Rolling Stone drept Regele Hip-Hopului. Eminem, primul artist care să câştige trei premii Grammy pentru trei albume consecutive. Chiar şi cel mai recent album, al optulea din carieră, The Marshall Mathers LP 2, lansat în 2013, care a devenit al şaselea album no.1 în topuri, i-a mai adus două, având acum 15 astfel de trofee. Dar rapperul – producător, actor şi textier – nu s-a obişnuit cu faima nici la 43 de ani: „Aş vrea să pot să ies în oraş şi să mănânc un nenorocit de sandviş!“, răbufnise el cu vocea lui inconfundabilă, după un turneu de succes alături de Rihanna, anul trecut. Nu mai contează dacă eşti un fan sau nu: povestea lui Eminem a devenit o lecţie extraordinară despre succes în lipsa oricărei şanse.