Exclusiv Noua ordine din AUR. Ce ascunde, de fapt, promovarea tandemului Dungaciu-Peiu: „Creează impresia de specializare”

Dan Dungaciu și Petrișor Peiu au devenit principalii purtători de mesaj ai AUR după marginalizarea fondatorilor partidului, însă profilul lor conturează, în opinia politologului Cristian Pîrvulescu, o agendă revizionistă periculoasă. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Pîrvulescu explică dedesubturile ascensiunii celor doi și mizele strategiei puse la cale de George Simion.

Transformarea AUR într-un vehicul politic centrat exclusiv pe persoana lui George Simion a necesitat, conform profesorului Pîrvulescu, o ruptură brutală de trecutul organizațional al formațiunii. După înlăturarea fostului copreședinte, Claudiu Târziu, George Simion s-a debarasat și de fostul său angajator, Marius Lulea, omul care controla finanțele partidului.

„Asasinatul ritualic” al fondatorului

„În limba română, Lulea se scrie Lulea și se citește Lulea (n.red. – cu accent pe prima silabă). Vorbim despre domnul Lulea, creatorul partidului. Este un fel de asasinat ritual, în care părintele fondator este eliminat pentru a începe din nou construcția politică”, explică Pîrvulescu.

Motivația acestei epurări ține atât de orgoliu, cât și de pragmatism politic extern.

„Simion, care a trăit sub influența lui Lulea vreme de zece ani, schimbă registrul și încearcă să personalizeze partidul. Existența lui Lulea și a celorlalți fondatori reprezenta o problemă, inclusiv în relația cu Rusia, având în vedere contractul pe care Lulea l-a avut încă înainte de lansarea partidului”, detaliază politologul.

Această personalizare excesivă vine însă cu riscuri majore pentru stabilitatea formațiunii pe termen lung. Pîrvulescu avertizează că „un partid personalizat poate câștiga aderenți pe termen scurt, dar pe termen mediu și lung are o problemă majoră de instituționalizare. De regulă, astfel de partide nu rezistă”.

Fațada de specialiști: Dungaciu și Peiu

În locul „vechii gărzi” au apărut profesorul Dan Dungaciu și economistul Petrișor Peiu, ambii cultivați constant în media. Totuși, promovarea lor nu indică o schimbare de doctrină, ci o nevoie de validare și o strategie de imagine, consideră Cristian Pîrvulescu.

„Cei doi au devenit lideri formali după ultimul congres al partidului, înlocuindu-i pe cei considerați de Simion prea puțin frecventabili sau ostili. Peiu a luat locul lui Lulea. El nu reprezintă un pericol pentru Simion, la fel nici Dungaciu. În acest moment, nu au o structură proprie care să-i susțină. Au fost preluați din spațiul public și atașați AUR, beneficiind deja de o anumită imagine publică”, consideră decanul SNSPA.

Miza este aceea de a combate eticheta de partid lipsit de expertiză. Totuși, Pîrvulescu demontează mitul tehnocratului atașat noilor veniți.

„Reproșul adus AUR este că nu are specialiști. Prin urmare, încearcă să creeze această impresie. Numai că, în realitate, cei doi nu sunt specialiști. Dungaciu este cunoscut de multă vreme ca militant de extremă dreaptă, provenit din zona universitară. Peiu a fost promovat ca specialist în economie, posibil prim-ministru, tehnocratul partidului. În realitate, nu are competențe speciale în acest domeniu, dar a fost recuperat și este util din acest punct de vedere”, punctează profesorul.

Discursul lor, deși pare mai elitist, nu intră în conflict cu electoratul tradițional al AUR deoarece rolul lor nu este de a mobiliza masele, ci de a oferi o aparență de seriozitate.

„Un astfel de discurs nu îl concurează pe Simion, ci creează impresia de specializare”, adaugă Pîrvulescu.

Bătălia pentru „brandul” Trump

O altă miză majoră a acestei perioade este poziționarea în raport cu Călin Georgescu și cu administrația americană. Simion încearcă să confiște curentul suveranist și să se prezinte drept singurul partener valid al mișcării MAGA din România.

„Pentru Simion este foarte important să se opună lui Georgescu. Are un avantaj față de acesta în raport cu americanii: nu l-a criticat niciodată pe Donald Trump și nu i se poate reproșa acest lucru. Georgescu, înainte de a deveni trumpist oportunist în 2024, a avut postări anti-Trump care au rămas în memoria publică”, amintește Cristian Pîrvulescu.

Evoluția electoratului

Analiza profesorului Pîrvulescu evidențiază traseul sinuos al construcției politice AUR. Partidul a pornit de la nucleul dur al galeriilor de fotbal, a absorbit rețelele religioase neoprotestante din Coaliția pentru Familie, pentru ca ulterior să capitalizeze frustrările pandemice.

„În 2019–2020, pentru a putea intra în Parlament, a extins rețeaua și în zona evangheliștilor fundamentaliști (...). Li s-au adăugat neoprotestanți și ortodocși radicalizați în contextul COVID, care a fost mană cerească pentru extrema dreaptă, aici și în alte părți, precum și grupările naturiste, de tip «Robert Kennedy Jr. în variantă românească»”, explică politologul.

Cu toate acestea, profesorul Pîrvulescu remarcă o fractură recentă. Evangheliștii, a căror viziune este mai degrabă universalistă decât etnocentrică, au început să se distanțeze de linia dură a partidului.

„Vedem o dezangajare treptată a evangheliștilor din zona AUR, nu totală, dar vizibilă. (...) În final însă, nu se regăsesc perfect în AUR, iar naționalismul nu este linia lor principală. Sunt ultraconservatori și sceptici față de știință, dar nu sunt neapărat naționaliști”, subliniază politolgul.

În consecință, Simion este obligat să pivoteze către un populism-naționalist compatibil cu o altă structură de putere:

„Simion încearcă să se contureze mai degrabă pe linia populist-naționalistă, pentru că are nevoie de sprijinul Bisericii Ortodoxe, care s-a dovedit cea mai tolerantă față de extremismul promovat de AUR”, arată Cristian Pîrvulescu.

Pericolul revizionist

Dincolo de jocurile de putere interne, Cristian Pîrvulescu avertizează asupra substanței mesajului promovat de noii vectori de imagine ai AUR. Sub masca suveranismului se ascunde un revizionism care contravine intereselor fundamentale ale României.

„Dincolo de Simion, Dungaciu și Peiu, problema majoră este că mesajul lor este unul revizionist, care nu urmărește interesele naționale ale României. Nici Vladimir Putin, cu noua ordine mondială pe care o promovează, nici Viktor Orbán nu își doresc o Românie mai puternică”, afirmă profesorul.

El atrage atenția că ordinea actuală, contestată de acești lideri, este tocmai cea care a garantat integritatea României.

„România este una dintre principalele beneficiare ale ordinii politice stabilite după Primul Război Mondial. (...) Ungaria și Rusia visează la ordinea de dinaintea Primului Război Mondial, când România era o țară mică și puțin importantă”, subliniază Pîrvulescu.

Concluzia lui Cristian Pîrvulescu este una sumbră în ceea ce privește capacitatea reală de guvernare a acestei noi structuri, în ciuda eforturilor de „intelectualizare”.