Analiză „Fenomenul Georgescu”. Cum s-a schimbat fața politicii românești în ultimul an. Strategia partidelor tradiționale în fața extremismului

La un an de la anularea alegerilor prezidențiale din 2024, efectele „fenomenului Călin Georgescu” continuă să influențeze întregul sistem politic. Deși se află sub control judiciar și este judecat pentru promovarea unor idei fasciste și xenofobe, Georgescu rămâne „foarte relevant pentru o anumită parte din societate”, iar discursul său continuă să genereze tensiuni în interiorul partidelor tradiționale. Lectorul universitar George Jiglău și consultantul politic Cristian Andrei explică modul în care PSD, PNL, USR, UDMR și AUR, partidul condus de George Simion, s-au transformat în ultimul an și ce vulnerabilități persistă.  

Georgismul este aici pe termen lung

„Georgismul este aici pe termen lung. Nu e o chestiune a trecutului, nu s-a rezolvat în niciun caz odată cu anularea alegerilor. El ca personaj nu a dispărut, oricât ne-ar plăcea să credem că face asta.”, explică George Jiglău.

În ciuda interdicțiilor judiciare privind conținutul antisemit, rasist sau xenofob, Georgescu folosește aparițiile la controlul judiciar și la Parchet ca platforme politice. „O să avem de-a face cu el și cu ideile lui pe termen lung de acum înainte, chiar și dacă nu va mai fi el purtătorul principal de mesaj”, arată expertul, care vede inclusiv scenariul transformării sale într-o figură inspirațională, „un soi de Trump”.

Prezența constantă la televiziunile care îi sunt favorabile, în special Realitatea Plus, menține contactul cu nucleul său politic, chiar dacă mediul online îi este parțial blocat.

Discursul extremist și reacția insuficientă a partidelor

Din punctul de vedere al lui Jiglău, partidele tradiționale nu au reușit să înțeleagă mecanismul de atracție al discursului lui Călin Georgescu.

„Nu cred că a fost internalizat foarte bine fenomenul Georgescu și genul ăsta de discurs politic pe care îl întruchipează el de partidele care i se opun. El rămâne foarte relevant pentru o anumită parte din societate și este intangibil în raport cu partidele care țintesc acea zonă de electorat.”

Aceste partide aleg izolarea discursului, nu dezbaterea argumentelor care îl fac atractiv. „Îl expediem destul de repede ca fiind un personaj extremist, nefrecventabil. Le cataloghează într-un fel extrem, le dau la o parte și mai departe nu mai încearcă interacțiune cu ideile respective.”

Jiglău consideră că informațiile deja cunoscute despre planul de destabilizare confirmă existența unui risc ignorat prea mult timp de partidele mari.

„Chiar dacă nu avem imaginea perfectă de la cap la coadă, avem destule informații ca să vorbim despre un impostor care este ghidat din anumite direcții.”

Profesorul subliniază că episodul din decembrie 2024 a creat o „vulnerabilitate instituțională” în percepția publică, alimentând ideea că alegerile pot fi anulate oricând.

PSD după șocul Georgescu

În evaluarea modului în care PSD a fost afectat de „fenomenul Georgescu” și față de anularea alegerilor și discuțiile despre interferența rusă și dacă anularea lor ar fi schimbat strategic partidul social-democraților ca identitate, leadership sau mesaj, sau, din contră, dacă au consolidat doar reflexul de partid al stabilității, consultantul politic Cristian Andrei spune „dacă ne uităm doar la interferența rusă, ratăm fondul. Iar acesta este: o vastă nemulțumire socială, cronică – care nu e legată doar de măsurile recente. Ceea ce a ieșit la lumină exploziv la alegerile prezidențiale este o criză de reprezentare a partidelor. Sunt segmente mari din România care nu se regăsesc în liderii și temele acestor partide. Nu vorbim aici doar de oameni radicalizați, ci de foarte mulți români moderați. PSD a suferit și suferă cel mai mult, pentru că alegătorii care se simt abandonați seamănă mai mult cu electoratul pe care și l-ar dori PSD, dar pe care nu-l mai convinge. Mulți au migrat spre AUR. PSD nu a găsit un răspuns în aceste luni și bâjbâie între a fi sau a nu fi la guvernare, iar asta nu convinge pe cineva. În plus, partidul nu a dat vreun semn de schimbare la vârf sau în garnitura esențială de lideri. Multe probleme ale partidelor sunt de fapt simple: oamenii vor figuri noi, cu alt mesaj, cu alt tonus, fără bagaj. Iar PSD este blocat în acest punct."

În opinia lectorului George Jiglău, dacă ne uităm la harta politică, PSD este formațiunea care simte cel mai dur presiunea „georgismului” și a AUR.

„PSD este cu siguranță partidul cel mai afectat, pentru că în România, știm bine, PSD întotdeauna a acoperit, nu singur, dar poate cel mai bine, zona asta de electorat mai conservator”, arată Jiglău.

Profesorul de științe politice explică mecanismul clasic: când apare un partid mai radical pe zona conservatoare, partidele deja prezente acolo au două opțiuni. „Ori se duc într-o zonă mai moderată, de centru, ca să ilustreze faptul că sunt altfel decât partidul de la extremă, cu riscul de a pierde niște electorat, ori se duc tocmai înspre zona mai extremă cu discursul, cu riscul de a părea prea asemănător”, spune el.

În cazul PSD, „din 2020 încoace se vede genul ăsta de tensiune”. Jiglău notează totuși că, „spre meritul lor, cei de la PSD s-au dus mai degrabă spre zona moderată”, amintind declarațiile clare împotriva unei alianțe cu AUR și poziționarea oficială ca partid al stabilității.

Pe de altă parte, nu ignoră forțele interne care trag invers: „E clar că în PSD există și forțe care trag în direcția cealaltă […] sunt voci care probabil și-ar dori ca partidul să meargă către a se lupta cu AUR, inclusiv pe terenul conservator, mai la extremă”.

Discuția despre eliminarea termenului „progresist” din statutul PSD se înscrie în aceeași logică. Pentru Jiglău, ea poate fi citită și ca o simplă „punere în acord cu felul în care a funcționat partidul chiar și înainte să existe AUR și Georgescu”, nu doar ca o reacție la fenomenul extremist.

PNL și eșecul de a capitaliza criza

Analiza asupra modului în care PNL a traversat perioada dintre anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și prezent ridică întrebarea centrală: de ce nu a reușit să se impună ca principala forță pro occidentală, în ciuda faptului că tema ingerinței ruse a fost puternic prezentă în discursul public, iar partidul se afla în poziția de a exploata politic acest context, dar apare în sondaje sub PSD și AUR?

Opinia consultantul politic Cristian Andrei clarifică motivele acestui blocaj strategic:

„PNL are aceeași problemă ca PSD: a fost sancționat masiv la vot, a schimbat doar un lider, nu are forța de ani de zile să producă lideri noi sau să atragă alte figuri noi, iar oamenii au încă memoria guvernărilor din ultimii ani, nu pot trece peste asta. Atât PSD cât și PNL fiind de mult timp la guvernare nu au avut timpul să se reorganizeze, să schimbe liniile și să vadă unde stau prost, după ce au subperformat în alegeri. Nu cred că cineva contestă PNL că este pro-occidental, dar nu asta e problema. Problema e că românii vor în continuare schimbare și nu se vede că PNL este cel care are curaj și forța să o facă. Guvernarea asta multicoloră care îi obligă la compromis și la o formulă pe termen lung, în care se pierde identitatea și PNL și PSD și USR, este cea mai mare amenințare pentru toate partidele de la guvernare. Pentru că dau senzația că vor să stea la putere la infinit fără a se schimba.”

Pe de altă parte, lectorul universitar George Jiglău consideră că problemele PNL sunt mai vechi decât ascensiunea lui Călin Georgescu și că țin de identitatea istorică a partidului. „PNL însuși e un partid conservator. De-a lungul timpului, pe zona asta de valori, el însuși a fost un partid conservator”, arată Jiglău, subliniind că diferențele față de PSD sunt mai vizibile pe plan economic, unde PNL rămâne „orientat către piață”.

Criza identitară este însă constantă. „PNL întotdeauna a fost un partid în căutări”, explică cadrul universitar, amintind fragmentarea liberală din anii '90, fuziunile ulterioare și trecerea de la familia liberală europeană la Partidul Popular European. Apariția AUR complică suplimentar ecuația, „dar nu la fel de mari ca cele pe care le are PSD”.

Un element care a schimbat dinamica internă este stilul de conducere al lui Ilie Bolojan. „Apariția lui Bolojan și stilul lui Bolojan, așa, intransigent, care nu lasă foarte mult loc de discuții, a schimbat dinamica în partid”, spune Jiglău. Totuși, el avertizează că această etapă este tranzitorie. „Prezența lui Bolojan acolo este de o perioadă limitată și cred că el însuși e conștient de chestiunea asta. Costurile, erodarea imaginii vor fi destul de mari și se vor răsfrânge și asupra poziției lui în Guvern, și în partid.”

USR, între guvernare, pierderea statutului antisistem, Nicușor Dan și electoratul urban

Evoluția USR în anul scurs de la anularea alegerilor prezidențiale din 2024 este marcată de o repoziționare forțată, direct influențată atât de ascensiunea lui Călin Georgescu, cât și de victoria lui Nicușor Dan. Întrebarea centrală este cum a afectat acest context relația partidului cu electoratul urban pro european, într un moment în care mesajele radicale, conspiraționiste și anti sistem au câștigat teren.

Opinia consultantului politic Cristian Andrei pune în lumină dilema strategică în care se află Uniunea Salvați România: „USR a utilizat o oportunitate de a sprijini câștigătorul alegerilor prezidențiale și de a intra la guvernare, dar astfel a pierdut aura de partid mai radical, care cere schimbarea. USR trebuie să gestioneze, ca urmare, o situație complet nouă: aceea de partid la guvernare dintr-o postură de aproape partid prezidențial. Problema USR este una dublă: că nu a fost 100% lipit de Nicușor Dan și nu s-a produs un transfer de popularitate; iar a doua că a devenit și el un partid mainstream, perceput în colaborare cu PSD și PNL, ceea ce face complicat spre imposibil să se mai prezinte drept un partid mai radical, al schimbării. USR e și el acum parte din hulitul „sistem”. Pentru USR va fi de aceea greu să mai comunice cu acei alegători frustrați și dornici de schimbare, atât din urban cât și din rural.”

De partea cealaltă, Jiglău observă că USR rămâne parte a blocului pro-european izolat de „sistemul AUR”. El remarcă lipsa unei strategii clare de diferențiere, în condițiile în care partidul concurează cu discursuri radicale mai bine consolidate, USR fiind afectat de noua dinamică prin pierderea statutului de "antisistem" în fața AUR.

UDMR, singurul partid stabil într-un peisaj instabil

În arhitectura politică modificată după apariția lui Călin Georgescu și ascensiunea AUR, UDMR rămâne una dintre puținele formațiuni care nu resimt aceeași presiune electorală și identitară ca partidele mari. Rolul său în contextul unui peisaj polarizat, în care un candidat rusofil a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, iar partidele radicale cresc constant, devine esențial pentru orice ecuație parlamentară.

Opinia consultantului politic Cristian Andrei evidențiază această stabilitate particulară a Uniunii Democrate Maghiare din România: „UDMR are avantajul de a nu fi afectat de crizele politice la fel ca celelalte partide și este astfel un element de neignorat de către orice coaliție. Cu atât mai mult cu cât creșterea partidelor radicale lasă puține opțiuni de alianțe în Parlament pentru celelalte partide. Din acest punct de vedere, UDMR iese câștigător, putând să-și impună chiar teme."

În aceeași notă, profesorul universitar George Jiglău vede UDMR ca parte a blocului tradițional, neafectat direct de competiția pentru electoratul radical, dar prins în dinamica generală de reorganizare a spațiului politic, dar și ținta predilectă a discursurilor xenofobe din partea blocului conservator-naționalist-populist și AUR.

AUR, sondajul CURS și popularitatea lui Călin Georgescu

Creșterea AUR în sondaje și nivelul ridicat de încredere de care încă beneficiază Călin Georgescu reprezintă una dintre cele mai clare dovezi ale mutației electorale produse în România după anularea alegerilor prezidențiale din 2024. În septembrie 2025, un sondaj CURS indica 38 la sută intenție de vot pentru AUR și 40% încredere pentru Georgescu, cifre care depășesc inclusiv nivelul președintelui în funcție, Nicușor Dan.

Întrebarea asupra profunzimii acestui curent suveranist și anti sistem primește un răspuns direct din partea consultantului politic Cristian Andrei. În opinia sa „aproape jumătate dintre români nu se mai uită la partidele mainstream ca la opțiuni viabile în Parlament și votează aproape orice alternativă. Evident, sunt mulți care nici nu merg la vot. Problema e că tensiunea a crescut mult în societate și oamenii chiar vin la vot și vor să sancționeze partidele, punând ștampila pe orice. Aici este, în opinia mea, o piață foarte largă pentru lideri și partide noi, nu neapărat radicale, dar care pot convinge că sunt diferite. Mă aștept la concurență mare aici, nu doar între cei care se autointitulează „suveraniști” și care au monopolizat temporar nemulțumirea."

Pe de altă parte, dupa părerea lectorului universitar George Jiglău, Alianta pentru Unirea Românilor se folosește activ de persoana lui Călin Georgescu și de discursul său, chiar dacă „nu cred că pretenia e foarte mare dintre ei", indicând o aliniere strategică.

Analiza lui George Jiglău plasează creșterea AUR și a curentului suveranist în „logica fragmentării accelerate a scenei politice românești." Pentru el, „apariția AUR nu este un episod izolat, ci punctul de ruptură care a separat clar două lumi politice paralele: partidele tradiționale și un nou bloc radical creat în jurul discursului antisistem."

Jiglău atrage atenția că AUR a devenit principalul beneficiar al aceluiași segment social pentru care Călin Georgescu rămâne „foarte relevant”. Din această cauză, partidele care vizează același electorat se află într o poziție dificilă. „El este intangibil, oarecum, în raport cu partidele care țintesc acea zonă de electorat, cum sunt AUR, și care, chiar dacă sunt convins că nu e prietenia foarte mare între ei, nu se pot dezice nici de Georgescu ca figură și nici de temele pe care le promovează el.”

În relația dintre AUR și restul sistemului politic, Jiglău vede un fenomen de disociere tot mai clară. Partidele tradiționale, etichetate drept pro europene, au ajuns să funcționeze într-un spațiu complet separat de blocul format în jurul AUR. „La noi, cred că ce vedem, de fapt, este un soi de izolare a unei părți din sistemul nostru de partide, care cumva se suprapune cu ceea ce aveam înainte de apariția AUR și de apariția lui Georgescu, și apoi un alt sistem de partide care s-a creat odată cu apariția AUR”, afirmă lectorul.

În această logică, spațiul electoral al partidelor tradiționale s-a „îngustat”, în timp ce radicalismul a căpătat un public consolidat. O parte din votanții conservatori pe care PSD îi domina altădată au migrat fie către AUR, fie către Georgescu.

Teoria lui Horowitz: când un partid extremist „infectează” întregul sistem

Pentru a explica de ce apariția AUR și apoi ascensiunea lui Călin Georgescu produc asemenea efecte în lanț, Jiglău introduce în discuție teoria celebrului politolog Donald Horowitz.

El citează formularea integrată în literatura de specialitate: atunci când apare un partid extremist, întregul sistem politic este „infectat”, în sensul că toate partidele sunt obligate să reacționeze. „Exact așa cum intră un virus în organism și tot organismul reacționează ca să elimine virusul respectiv”, rezumă Jiglău.

În teorie, apariția unui actor radical ar trebui să determine partidele tradiționale să elaboreze răspunsuri, să își ajusteze discursul și politicile publice pentru a contracara fenomenul.

Anularea alegerilor și vulnerabilitatea care rămâne în sistem

Unul dintre cele mai sensibile puncte rămâne anularea primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024. În opinia lectorului universitar George Jiglău, partidele au preferat să lase acest subiect aproape integral pe umerii președintelui Nicușor Dan și ai comunicării instituționale, subliniind că episodul nu a fost asumat clar politic.

În privința „misterului” legat de culisele anulării, Jiglău este tranșant: „Chiar dacă nu avem de la cap la coadă imaginea perfectă a ceea ce s-a întâmplat și de unde a apărut personajul, avem deja destule informații ca să vorbim despre un impostor care este ghidat din anumite direcții. Contează poate mai puțin să știm până la capăt din ce birou și din ce țară vin ghidajele”.

Problema reală ține însă de încrederea în sistemul electoral. „Va plana cu siguranță, de fiecare dată, pe o perioadă destul de lungă de timp, spectrul ăsta al posibilității de anulare a alegerilor dacă cuiva dintr-o anumită zonă instituțională nu îi convine rezultatul”, avertizează Jiglău.

Această vulnerabilitate se va întoarce împotriva tuturor, spune el, inclusiv împotriva actualului președinte, dacă va candida din nou: „Toate partidele care organizează alegeri, poate și Nicușor Dan însuși, vor avea o problemă de credibilitate și de legitimitate de lămurit.”

Ce au de demonstrat partidele pro-europene

Lectorul universitar George Jiglău pornește de la un fapt simplu. AUR este singurul partid care folosește direct persoana lui Georgescu și discursul lui. Celelalte, etichetate generos ca pro-europene, nu se pot mulțumi cu distanțarea formală.

„Partidele care au primit foarte generos eticheta asta de partide pro-europene trebuie să facă o treabă mult mai bună. În primul rând să arate că sunt diferite fundamental de discursul de tip Georgescu, din perspectiva valorilor pe care le promovează în spațiul public și a valorilor pe care le pun în politici publice și în legislație”, spune Jiglău.

A doua condiție este legată de modul în care guvernarea răspunde efectiv nemulțumirilor sociale: „Trebuie transmis mai bine faptul că aceste măsuri și acțiunile în general ale partidelor au la bază conștientizarea acelor nemulțumiri care există în populație și care au făcut posibilă apariția lui Georgescu.”

Fără o astfel de schimbare, avertismentul cadrului universitar este fără echivoc și îndoială: „Dacă populația nu simte faptul că aceste partide au înțeles ce s-a întâmplat anul trecut, atunci mă tem că în 2028 sau în 2030 ce s-a întâmplat anul trecut o să se repete și s-ar putea chiar cu forță și mai mare din punct de vedere electoral.”