Daniel David cere sprijin politic pentru salvarea educației. „Anul 2025, probabil cel mai periculos an pentru țară după Revoluţia din 1989”

Ministrul Daniel David a lansat un semnal de alarmă, descriind anul 2025 drept „cel mai periculos” de după Revoluția din 1989, și a făcut apel la semnarea unui pact strategic pentru viitorul educației și cercetării în România.

Cu prilejul celebrării Zilei Internaționale a Profesorului, marcată anual pe 5 octombrie, Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, a atras atenția asupra unei situații critice pe care o traversează România. Potrivit acestuia, anul 2025 este „probabil cel mai periculos an pentru țară după Revoluția din 1989”, o perioadă marcată de tensiuni politice, instabilitate economică și provocări externe.

„În România trăim acum un an dificil pentru educaţie şi pentru societatea românească în ansamblu, anul 2025 fiind probabil cel mai periculos an pentru ţară după Revoluţia din 1989. Au mai fost ani dificili pentru ţară - atât economic, cât şi politic -, dar în 2025, crizele interne politice şi economice sunt puternic combinate, pe fondul unui război la graniţă, al unor atacuri hibride asupra ţării şi al unor crize internaţionale legate de reaşezarea arhitecturii ordinii mondiale. Ştiu că, în multe locuri, presiunea bugetară, schimbările din sistem şi nevoia de adaptare continuă par să umbrească sensul profund al muncii noastre. Dar tot în astfel de momente se vede adevărata forţă a educaţiei: puterea de a transforma criza în progres şi incertitudinea în sens”, a spus Daniel David, citat de Agerpres.

În acest context tensionat, Daniel David propune semnarea unui Pact Național pentru „Deceniul Educației și Cercetării” (2026–2036), un document strategic menit să angajeze factorii politici în susținerea dezvoltării sustenabile a celor două domenii fundamentale. Pactul ar include trei direcții esențiale:

1. Creștere bugetară constantă: Începând cu 2026, fondurile alocate educației și cercetării ar trebui să crească anual, atât în termeni nominali, cât și în raport cu PIB-ul național.

2. Unitate instituțională: Educația și cercetarea ar trebui să rămână sub aceeași autoritate centrală, pentru a stimula dezvoltarea coerentă a unei societăți bazate pe cunoaștere.

3. Aliniere la standarde internaționale: Politicile implementate în aceste domenii ar trebui să reflecte cele mai bune practici ale UE și OECD. În cazul unor abateri, acestea trebuie să fie explicate și justificate public.

Ministrul a mai precizat că, deși a fost nevoit să accepte aplicarea unor măsuri fiscal-bugetare care afectează educația și cercetarea, a făcut acest lucru pentru a proteja salariile și bursele existente.

Pe termen mediu, susţine el, obiectivul este elaborarea unui sistem salarial echitabil, care să pornească de la salariul mediu brut pe economie în cazul cadrelor didactice debutante, cu scopul ca, până în 2030, România să aloce 15% din bugetul general consolidat pentru educație şi 1% din PIB pentru cercetare.

„Preocuparea mea este ca oamenilor educaţiei să le fie bine într-un nou sistem educaţional, nu în sistemul actual care generează niveluri de analfabetism funcţional care ne paralizează ţara şi care trebuie reformat paradigmatic pentru a nu deveni o civilizaţie eşuată sub obscurantism şi o colonie tehnologică/ştiinţifică!”, a subliniat ministrul, exprimând îngrijorarea față de direcția actuală a educației românești.