4 octombrie: 172 de ani de la începerea războiului pierdut al Rusiei

Născut la 4 octombrie 1943, Florian Pittiș a lucrat la Teatrul Bulandra din Capitală. La 4 octombrie 1853 a început și războiul Crimeei, iar în anul 1934 s-a născut actorul Mircea Albulescu.

4 octombrie 1853: Începe războiul Crimeei

Pe 4 octombrie 1853, izbucnește Războiul Crimeei între Imperiul Otoman, susținut de Franța și Marea Britanie, și Rusia, inițial sub un pretext religios. Conflictul escaladează rapid, devenind unul pan-european.

Războiul Crimeei a început, de fapt, în anul 1853, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei. Rusia declarase război Imperiului Otoman, iar unii dintre generalii de la Sankt Petersburg doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia. Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului.

Agresiunea rusească a stârnit îngrijorare în Europa, iar Marea Britanie, Franța și Regatul Sardiniei au decis să acorde ajutor militar Imperiului Otoman. Astfel, cele trei țări occidentale au declarat război Rusiei și au trimis un corp expediționar în Peninsula Crimeea. 

Războiul, care a durat până în 1856, a provocat pierderi masive, cu peste 220.000 de morți. După încheierea ostilităților, Congresul de la Paris din 1856 a stabilit termenii păcii. Profitând de prezența marilor puteri, diplomații români au pledat pentru unirea Țării Românești și a Moldovei, inițiativă susținută de Franța, în special de Napoleon al III-lea.

Tratatul de la Paris, semnat pe 30 martie 1856, a adus importante schimbări: s-a desființat protectoratul Rusiei asupra Țării Românești, garantându-se protecția colectivă a marilor puteri, dar menținându-se suzeranitatea otomană. Totodată, a fost garantată libertatea navigației pe Dunăre și s-a decis consultarea populației românești privind unirea, prin intermediul Adunărilor ad-hoc. La București s-a format o comisie internațională pentru a propune soluții de organizare internă. Acești pași au pus bazele pentru realizarea Unirii Principatelor Române în 1859.

 1873: S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica

Gheorghe Țițeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin – d. 5 februarie 1939, București), matematician și pedagog român, profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia.

1881: S-a născut George (Gogu) Constantinescu , inginer constructor român, descoperitorul unei noi stiinte, “sonicitatea”

George (Gogu) Constantinescu (n. 4 octombrie 1881, Craiova – d. 11 decembrie 1965, Coniston, Cumbria, Marea Britanie), inovator, inventator, om de știință și inginer român. Revista engleză The Graphic il considera unul dintre cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister ; (a decedat la Corniston, in Marea Britanie la 11.12.1965).

A demonstrat ca lichidele sunt compresibile(tot domeniul sonicitatii se bazeaza pe acest lucru)desi toate manualele de fizica sustin si azi exact opusul. I-au fost refuzate primele brevete in America deoarece conducerea institutului de patente a considerat nerealizabile inventiile tocmai datorita teoriei incompresibilitatii lichidelor.

A fost responsabil pentru crearea unui nou domeniu al mecanicii, numit sonicitate, care descrie transmiterea energiei prin vibrații în corpurile fluide sau solide. A aplicat noua teorie în numeroase invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic și altele. Printre alte realizări ale sale se mai numără și un dispozitiv de tragere printre palele elicei indiferent de turația acesteia și primul schimbător de viteze automat. A participat activ la construcția de avioane engleze, tipul Bristol, în perioada cât a locuit în Anglia.

A fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România – printre clădirile construite de acesta: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanța (Moscheea Carol I). Gogu Constatinescu a fost unul dintre acele minți geniale, ale cărui idei au devansat cu mult timpul existenței sale fizice, dar care astăzi își păstrează actualitatea, surprinzând prin acuratețe, inventivitate și aplicabilitate.

În contul lui Gogu Constatinescu figurează circa 400 de brevete de invenție, parte patentate în SUA, Danemarca, Elveția, Austria, Germania, Marea Britanie, Franța, România etc., precum și altele, care nu au fost niciodată publicate. Un mic calcul ne arată că de la apariția primei invenții (1907), până la data trecerii în eternitate (1965), a fost realizat câte un brevet la mai puțin de 2 luni.

Multe dintre prezicerile lui Gogu Constatinescu au apărut și au dispărut, multe se folosesc astăzi sau retrezesc interes. A cucerit faimă academică și onoare profesională atât acasă cât și în străinătate, dar a fost mai puțin răsplătit pentru ceea ce a făcut în domeniul materialelor. Ca și cei mai mulți inventatori, a suferit dezamăgiri în străduințele sale de a convinge industria și oficialitățile de valoarea ideilor sale.

Omul de știință și inginerul Gogu Constatinescu a fost cel care a dezvoltat și aplicat Teoria Sonicității, o nouă știință referitoare la transmiterea puterii prin lichide, solide sau gaze. Dar Gogu este încă comemorat cu stimă de publicul general și piloții din Serviciul Aerian, ca omul care a inventat dispozitivul de tragere sincronizată a tirului mitralierelor de bord printre palele elicei pentru avioanele din Primul Război Mondial.

În acest context, la 29 martie 1920, renumitul ziar “The Times” publica: “Vice Mareșalul Sir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu Constatinescu în Sonicitate (transmiterea puterii prin vibrații), dată la Politehnică, sub auspiciile unei serii de prelegeri pentru profesori ai Consiliului Ținutului Londrei. Sir John Maitland a spus că datorită d-lui Constatinescu și dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deținut supremația peste germani în aer, așa cum am făcut-o”.

1934: S-a născut actorul Mircea Albulescu

Născut la București, Mircea Albulescu a absolvit în 1952 Școala Medie de Arhitectură, ulterior urmând cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică. A fost angajat al Teatrului Naţional Bucureşti și a interpretat peste 90 de roluri. De asemenea, din luna octombrie a anului 1992 și până în aprilie 1994, a fost secretar de stat la Ministerul Culturii.  

Mai mult, din 1985 și până în anul 2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din Capitală, unde i-a avut ca studenți pe Adrian Titieni, Florin Piersic Jr. și Elvira Deatcu. 

Actorul a murit la 8 aprilie 2016, la vârsta de 82 de ani. 

Din filmografia sa amintim: „Dacii”, „Mihai Viteazul”, „Puterea și adevărul”, „Actorul și sălbaticii”,  „Pentru patrie”, „Cursa”, „Capcana mercenarilor”, „Noi, cei din linia întâi”, „Craii de Curtea Veche” și „Aniversarea”. 

1943: S-a născut actorul şi cântăreţul folk Florian Pittiş

Născut la 4 octombrie 1943, Florian Pittiș a lucrat la Teatrul Bulandra din Capitală, unde a colaborat cu regizori celebri precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban sau Alexandru Tocilescu. A devenit cunoscut în domeniul muzical într-un trio format din Anda Călugăreanu și Dan Tufaru. 

Ulterior, în anul 1992, Florian Pittiș, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici pun bazele trupei Pasărea Colibri, care s-a destrămat în anul 2002. 

A interpretat zeci de roluri în piese renumite: Trufaldino din „Sluga la doi stăpâni”, Lucius din „Iulius Cezar”, George Webb din „Orașul nostru”, Camille din „Puricele în ureche”, Licheaua din „Acești nebuni fățarnici”, Traian din „Titanic Vals” și Laertes din „Hamlet”. 

Proiectul pentru care Pittiş a rămas, însă, celebru şi astăzi, este Pasărea Colibri, grupul alcătuit alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vlady Cnejevici, în iarna lui 1992, la Râmnicu Vâlcea. A fost o reuniune spontană, pe scenă, nu vreun plan elaborat din greu. Aşa era în anii aceia, era loc pentru toată lumea, iar oamenii nu se cramponau în marketing şi brand.

Pasărea Colibri şi-a luat zborul de pe scena muzicală în 2002, iar Florian Pittiş s-a dedicat altor proiecte de suflet, cum ar fi Festivalul Folk You!, care avea loc în fiecare vară la Vama Veche, precum şi emisiunilor radio, domeniu care l-a pasionat până la sfârşitul vieţii. 

1978: S-a născut actorul Marius Manole

Marius Manole a urmat cursurile Universității de Arte „George Enescu” din Iași. Din anul 2002 și până în 2003 a urmat cursurile Secției de Coregrafie din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din Capitală. 

A jucat în următoarele spectacole: „Repetiție pentru o lume mai bună", „Pădurea spânzuraţilor", „Regele Lear”, „Năpasta”, „Două loturi”, „Burghezul gentilom” și „Visul unei nopţi de vară”, conform TNB. 

În anul 2016, Marius Manole a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria D. Totodată, a fost recompensat cu Premiul Uniter pentru Cel mai bun actor în rol secundar și nominalizat la Uniter pentru Cel mai bun actor în rolul Sarikov, Tipograf Tipografovici - „Inimă de câine”, după Mihail Bulgakov, regia Yuriy Kordonskiy. 

1993: Criza constituțională din Rusia

Criza constituțională din Rusia a atins punctul culminant pe 4 octombrie 1993, când președintele Boris Elțîn a ordonat armatei să bombardeze și să asedieze Casa Albă din Moscova, sediul parlamentului, pentru a pune capăt revoltei conduse de susținătorii președintelui parlamentului, Ruslan Hazbulatov. Acest eveniment a marcat o schimbare importantă în politica rusă post-sovietică și a dus la consolidarea puterii executive în Rusia.