4 ianuarie, ziua în care s-a născut Mihai Constantinescu, cel care ne-a dăruit „O lume minunată“ VIDEO

La 4 ianuarie 1946 s-a născut Mihai Constantinescu, solist vocal şi compozitor. Tot într-o zi de 4 ianuarie au murit compozitorii Gherase Dendrino și Vasile Veselovski.

1841: s-a născut chimistul şi mineralogul Petru Poni

Petru Poni s-a născut în satul Săcărești, din județul Iași, a absolvit școala primară la Târgu Frumos și apoi a urmat la Gimnaziul Central din Iași. Ca bursier la Paris s-a specializat în chimie fizică și mineralogie la „College de France” și Sorbona. Întors în țară, în 1865 se angajează ca profesor la Liceul Național, iar din anul 1866 predă și la Școala Militară din Iași. În anul 1878 este numit șef al Catedrei de Chimie din cadrul Universității din Iași unde a predat timp de 33 de ani. Din 30 iunie 1879 a fost ales membru al Academiei Române, iar în anul 1889 a fost numit comisar al Guvernului Român la Expoziția Universală de la Paris.

A fost unul dintre pionierii chimiei românești fiind considerat întemeietorul acestei școli. El a pus bazele chimiei organice în România.

1857: s-a născut regizorul şi producătorul Emile Cohl

Emile Cohl este considerat „părintele filmului de animaţie”.

A realizat, între 1908-1918, peste 200 de pelicule de animaţie, precum „Microbii veseli”, „Nimic nu este imposibil omului”, „Picioare nichelate”, care au devenit succese de public.

1877: S-a născut Sextil Puşcariu, filolog, istoric literar, memorialist

S-a născut la Braşov și a făcut studii liceale la Braşov şi universitare la Leipzig, unde a devenit şi colaborator al Institutului de Limbă Română, Viena şi Paris. Stabilit, în 1919, la Cluj, a avut un rol hotărâtor în organizarea Universităţii române, fi ind primul ei rector. A pus bazele Muzeului Limbii Române - cel dintâi institut de lingvistică din ţara noastră (1919). A înfiinţat şi a condus buletinul acestui muzeu, „Dacoromania”, în paginile căruia a publicat dezbateri privitoare la principalele probleme de lingvistică şi fi lologie.

În 1906, Academia Română i-a încredinţat sarcina întocmirii „Dicţionarului limbii române”, din care a reuşit să publice, în timpul vieţii, trei volume masive. A iniţiat şi a conceput „Atlasul lingvistic român”.

1946: s-a născut Mihai Constantinescu, solist vocal şi compozitor

Mihai Constantinescu s-a născut pe 4 ianuarie 1946 în Bucureşti şi a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport în 1973, după ce, cu un an înainte, terminase cursurile Şcolii Populare de Artă. 

Încă de mic a fost fascinat de lumea minunată din jur, pe care a vrut să le-o arate tuturor prin cântecele sale. „Iubesc foarte tare natura. Când eram copil, toamna, mă plimbam de la Muzeul Antipa până la fosta piaţă Charles de Gaulle, printre frunze. Timpul curgea altfel, mult mai lent, nu se grăbea atât de tare. Azi unde ne grăbim, spre ce alergăm, ce găsim la capătul drumului?!“, se întreba retoric într-un interviu din 2011 pentru revista „Tango“. 

Mihai Constantinescu a început să cânte în corul de copii al Radiodifuziunii Române, iar în anul 1964 intră în grupul Mondial, perioadă în care a lansat piesa „Păpuşa“. Ulterior, s-a alăturat trupei lui Petre Magdin, Modern Group, în care cânta la trompetă, Marcel Dragomir la saxofon, iar Marius Ţeicu la pian. 

În 1971 a debutat la TVR, într-un spectacol de varietăţi, iar patru ani mai tarziu, în 1975, compoziţia sa „Am visat“, interpretată de Corina Chiriac, obţinea Premiul III la Festivalul Şlagărelor de la Dresda. 

Consacrarea a venit în anii ’80, după ce a fost remarcat de Titus Muntean, care l-a lansat într-un „trio formidabil“, alături de Olimpia Panciu şi Marius Ţeicu. 

În anul 1999, a lansat single-ul „Iubiţi şi câinii vagabonzi“, care s-a bucurat de o mare popularitate. Printre piesele care i-au marcat cariera se numără „O lume minunată“, „Vitezomanul Gică“, „Un zâmbet, o floare“, „Anotimpuri“, „Câinii Vagabonzi“, „Sus în deal“, „Ad-o vântule înapoi“, „O dimineaţă în culori, cu parfum de tei şi flori“, „Maria“, cântată în duet cu Anastasia Lazariuc. 

„Toate melodiile compuse de mine sunt copiii mei şi reprezintă sufletul, emoţiile şi gândurile mele. Cred că am reuşit să las în urmă ceea ce-mi doream. Nu mi-am dorit niciodată foarte mult. Pentru că, ştim cu toţii, atunci când părăsim lumea asta nu luăm cu noi nimic. Important e ce lăsăm, nu ce luăm. Şi lăsăm doar ceea ce spiritul nostru a hotărât să lase. Pentru că materialul se distruge după o perioadă, oricât ar fi de valoros, însă spiritul poate rămâne multă, multă vreme“, mărturisea Constantinescu. 

În anul 1981, obține premiul I la emisiunea-concurs «Șlagăre în devenire» cu piesa «I.E.F.S ura!».

Mihai Constantinescu a fost decorat post-mortem de președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

1954: a murit Elena Farago, poetă simbolistă şi publicistă

S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare. În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga, a cărui prietenă și confidentă a fost.

Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.

În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

1973: a murit Gherase Dendrino, compozitor român

Compozitorul Gherase Dendrino, considerat unul dintre întemeietorii școlii de muzică ușoară românească, a debutat ca dirijor și compozitor la Teatrul Cărăbuș, condus de Constantin Tănase.

S-a născut într-o zi de 2 septembrie, în anul 1901, la Turnu Măgurele, conform biografiei publicate de Teatrul de Revistă Constantin Tănase.

Din 1953, colaborează la Ansamblul de Estradă, noua denumire a Cărăbuș-ului, pentru spectacolele “Fără mănuși”, “Revista ‘58”, “București 500”, “Revista dragostei”. Melodiile sale vor auzi și pe celebra scenă a Teatrului Olympia din Paris, în 1965, cu ocazia gloriosului turneu Grand Music Hall de  Bucarest, al Teatrului “Constantin Tănase”.

De asemenea, între 1946-1949, este dirijor la Alhambra,  iar din 1950 a activat ca prim dirijor al teatrului de Operetă din București.

Compune melodii care vor deveni celebre, precum “Cânta o mandolină”, “Ce faci astă seară tu?”, “Drum bun”, “În vals ne-am întâlnit”, “Să nu te superi dacă plâng”, “Un gondolier cânta o melodie” și “Poate cânți și tu…”. Dar și operete – “Lăsați-mă să cânt” și “Lysistrata” și muzică de film pentru peliculele “Afacerea Protar” si “Pe răspunderea mea”, ambele lansate în 1956. De asemenea, joacă alături de Maria Filotti, în Visul unei nopți de iarnă (1946), film regizat de Jean Georgescu.

A murit la 4 ianuarie 1973.

1998 - a murit compozitorul Vasile Veselovski

Se naște pe 18 decembrie 1925. Maestru al șlagărelor, compozitorul Vasile Veselovski și-a legat numele de cel al Teatrului de revistă “Constantin Tănase”, dar și de cel al bunilor săi prieteni, actrița Stela Popescu și soțul ei, textierul Mihai (Puiu) Maximilian, colaboratori apropiați. Împreună aveau să creeze toate spectacolele de la Grădina Boema, dar și alte zeci de spectacole de Revistă și music-hall.

”Am fost norocos! Am avut parte de prieteni buni și cântăreți valoroși, care m-au ajutat să scot la lumină cântece minunate”, mărturisea el. Multe texte pentru creațiile sale i-au fost scrise și de Aurel Storin.

Vasile Veselovski a fost timp de un an (1956 – 1957) secretar muzical al Teatrului ”Constantin Tănase”, iar în anii ’60 a pus, cu Mihai Maximilian, bazele Teatrului de Revistă din Deva.

La Teatrul “Tănase” a compus muzică pentru zeci de spectacole de revistă și comedii muzicale de mare succes. Dintre acestea, amintim: ”Băieții de la mansardă” (1957, libret Alecu Popovici), ”Revista este a noastră”, în colaborare cu Gelu Solomonescu (1959), ”Scandal la Boema”, în colaborare cu Petre Mihăescu (1967), ”Femei…Femei…Femei…” (1969), ”Pardon, Scuzați, Bonsoar!” și ”Revista cu paiațe” (1974), ”Camping Boema” (1977), ”Nevestele vesele din Boema” (1978), ”Stela, Stelele și Boema” și ”Un Sherif la Boema” (1982), ”Constelația Boema” (1984), ”Boema, bucuria mea” (1985), ”Artiștii și Boema” (1987), ”Bună seara, Boema” (1989), ”Bonsoir, Cabaret” (1990), ”Carre de Ași” (1991), ”Academia Savoy” (1994) și ”Hohote în Paradis” (1996), toate pe librete de Mihai Maximilian.

A compus melodii care au devenit rapid șlagăre, precum: ”Strada Speranței”, ”Merit eu?”, ”Luna la Mamaia”, ”O chitară cânta”, ”Și m-am îndrăgostit de tine”, ”Inimă nebună”, „Merit eu?”, ”Îți mulțumesc”, ”Trenul fericirii”, ”Ochii tăi”, “Cânta un matelot”, “Tangoul”, “Și dacă”, “Scara de mătase”, “Fir-ai inimă să fii”, “Cântă-mi lăutar”,  și a colaborat cu numeroși soliști de primă mărime, ca Doina Badea, Corina Chiriac, Margareta Pâslaru, Gabriel Dorobanțu, Aurelian Andreescu, Adrian Daminescu, Dan Spătaru, Gică Petrescu, Angela Similea.

Se stinge din viață pe 4 ianuarie 1998.