Video 26 februarie, ziua în care Winston Churchill a anunţat că Marea Britanie a dezvoltat bomba atomică

La 26 februarie 1952, prim-ministrul britanic Winston Churchill a anunțat oficial că Marea Britanie a dezvoltat arma nucleară, alăturându-se astfel SUA și URSS ca putere nucleară. Tot într-o zi de 26 februarie a murit, în urma unei boli cumplite, Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori români.

1794 - Palatul regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu  

Reconstrucția a durat până în 1828 dar clădirea nu a mai fost folosită ca reședință regală, devenind sediul al Parlamentului danez.

Palatul este situat în centrul capitalei Copenhaga, este sediul Parlamentului danez, biroul primului ministru și sediul Curții Supreme daneze. De asemenea, câteva părți ale palatului sunt folosite de monarhia daneză, aici fiind Capela regală, camerele de recepție și grajdurile regale.

Palatul este locul unde își au sediul toate cele trei puteri ale unui stat democratic: puterea legislativă, cea judecătorească și cea executivă. Christiansborg este proprietatea statului danez și este condus de Agenția palatelor și proprietăților, scrie Wikipedia.

1829 - S-a născut Levi Strauss, creatorul blue-jeans-ilor

Levi Strauss s-a născut într-o familie evreiască din Buttenheim, în data de 26 februarie 1829. A fost fiul lui Hirsch Strauss și al celei de-a doua soții a acestuia, Rebecca Strauss (născută Haas).

În 1847, la vârsta de 18 ani, Levi a călătorit împreună cu mama și cele două surori în Statele Unite pentru a se alătura fraților săi Jonas și Louis, care începuseră o afacere cu produse uscate en-gros în New York City, numită J. Strauss Brother & Co., la adresa 108 Liberty Street, din Manhattan. După sosirea în New York, Levi a lucrat ca vânzător ambulant de mărfuri din magazinul fratelui său: ceaune, pături și materiale de cusut.

Levi a devenit cetățean american în ianuarie 1853. În această perioadă, familia a decis să deschidă o filială a afacerii lor de produse uscate pe Coasta de Vest, în San Francisco, care era centrul comercial al Goanei după aur din California. Levi a fost desemnat să îi reprezinte și a plecat în San Francisco, unde a ajuns la începutul lunii martie 1854 și s-a alăturat familiei surorii sale.

Aici, Levi și-a deschis afacerea en-gros sub numele de Levi Strauss & Co. și a importat produse uscate de calitate din New York, inclusiv îmbrăcăminte, lenjerie de pat, piepteni, genți și batiste. În timp ce locuia cu familia surorii sale, Levi a început să producă corturi și mai târziu blugi.

Croitorul Jacob W. Davis din Reno, Nevada, a fost unul dintre clienții săi; în 1871, inventând o modalitate de întărire a pantalonilor de lucru cu nituri, s-a asociat cu Strauss pentru a-i produce în masă. În următorul an, Davis l-a rugat pe Strauss să îl ajute să obțină un brevet, iar brevetul (jumătate atribuită Levi Strauss & Co.) a fost emis în 1873.

Levi Strauss nu s-a căsătorit niciodată și a murit la 26 septembrie 1902 în San Francisco. A lăsat în urmă o avere de aproximativ 30 de milioane de dolari (echivalent cu 165 de milioane de dolari în 2022). Moștenitorii companiei Levi Strauss & Co. sunt descendenții lui Abraham Haas, prin fiica lui Levi, Elise Fanny Stern, care s-a căsătorit cu Walter A. Haas.

Muzeul Levi Strauss este amplasat în casa din 1687 în care s-a născut Levi Strauss, în Buttenheim, Germania. Există și un centru de vizitare la sediul Levi Strauss & Co. din San Francisco, care prezintă expoziții istorice.

1838- S-a născut Bogdan Petriceicu Hasdeu, filolog, poet, prozator, dramaturg

Bogdan Petriceicu Hasdeu, cunoscut și sub numele de Tadeu Hâjdeu, s-a născut la 26 februarie 1838 în Cristinești, în regiunea Hotin din Basarabia, pe atunci parte a Imperiului Rus. Fiul lui Alexandru Hâjdeu și al Elisabetei Daucș, a fost crescut într-o familie de boieri, având un tată considerat savant, cunoscător a zece limbi străine și pasionat de istorie și folclor.

După absolvirea studiilor de drept la Universitatea din Harkov, a devenit ofițer în armata rusă. În 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova și s-a mutat acolo. A fost numit judecător la Cahul și ulterior s-a mutat la Iași, unde a devenit profesor de liceu și bibliotecar la universitate.

Hasdeu s-a implicat în diverse domenii precum juridic, lingvistic, folcloristic, publicistic, istoric și politic. A fost director al Arhivelor Statului din București și membru al Academiei Române începând cu anul 1877. A fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București, contribuind la publicarea unor lucrări de referință în domeniul istoriei și filologiei românești.

Pe lângă activitatea sa științifică și academică, Hasdeu a fost și un scriitor prolific. Opera sa cuprinde lucrări istorice precum „Ioan Vodă cel Cumplit” și „Istoria critică”, dar și lucrări filologice importante cum ar fi „Cuvente den bătrâni” și „Etymologicum Magnum Romaniae”. A fost autorul celebrei piese de teatru „Răzvan și Vidra”, care zugrăvește luptele pentru tron din secolul al XVI-lea în Moldova.

Ulterior, după decesul singurei sale fiice, Iulia, în 1888, Hasdeu s-a implicat în studiul și practicarea spiritismului, construind Castelul Iulia Hasdeu în Câmpina.

A murit la 25 august 1907, la Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă și variată, fiind recunoscut ca una dintre cele mai mari personalități ale culturii române.

1891 -S-a înfiinţat Societatea Arhitecţilor Români, fondată de 24 de arhitecţi

La data de 26 februarie 1891, un grup de arhitecți a pus bazele primei organizații profesionale a lor, Societatea Arhitecților din Regatul României.

După obținerea personalității juridice, SAR a reușit să includă profesia în nomenclatorul meseriilor până în timpul Primului Război Mondial, să înființeze o școală (în prezent privată) de arhitectură, să editeze revista „Arhitectura” și să discute în Parlament despre acte normative privind exercitarea meseriei de arhitect, potrivit uniuneaarhitectilor.ro.

În perioada interbelică, s-a continuat organizarea internă în condițiile creșterii și modernizării sectorului imobiliar. Au fost emise regulamente pentru concursuri, s-a format Corpul arhitecților atestați, s-a deschis primul Salon oficial de arhitectură și s-a inaugurat sediul propriu.

Pe agenda mai multor congrese au fost prezente subiecte (inclusiv limitarea concurenței străine), alături de implicarea în viața internațională a profesiei. Membri ai SAR au participat la congresele de la Amsterdam, Roma, Paris, unii fiind și proiectanți la diverse expoziții internaționale (obținând recunoaștere la Paris și New York).

După al Doilea Război Mondial, care a afectat și profesia, administrația comunistă a desființat birourile private de arhitectură și Societatea Arhitecților. Arhitecții care au evitat represiunile regimului au primit în 1952 dreptul de a se reorganiza în cadrul Uniunii Arhitecților (din RPR, apoi din RSR, în cele din urmă din România).

Fără arhitecți, reconstrucția socialistă a orașelor și satelor era imposibilă. Concentrarea arhitecților într-o organizație controlabilă a fost esențială pentru putere, alături de etatizarea industriei construcțiilor, formarea marilor institute de proiectare și finanțarea din fonduri publice a programelor industriale și de locuire colectivă, toate acestea reprezentând pârghiile construirii așa-numitei societăți multilateral dezvoltate.

Considerați funcționari tehnici, salarizați corespunzător, membrii UAR au beneficiat de un vast front de lucru, concretizat într-o producție vastă, parte cu valoare utilitară, parte prezentând un interes cultural deosebit.

1940 -A murit Nicolae Tonitza, cel mai valoros pictor român

Nicolae Tonitza s-a născut la 13 aprilie 1886 în Bârlad, România, fiind primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță.

A urmat școala primară și gimnaziul real din Bârlad înainte de a se înscrie la Școala Națională de Belle-Arte din Iași, în 1902. Acolo, printre profesorii săi s-au numărat Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, iar printre colegii săi s-au numărat artiști precum Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu, cu care a legat o lungă prietenie.

În 1903, a călătorit în Italia cu o excursie condusă de profesorul Grigore Tocilescu, iar în vacanța următoare a zugrăvit biserica din satul Grozești, împreună cu alți colegi. Mai târziu, în 1908, a plecat în Germania, la München, unde a fost admis la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase.

A expus la Kunstverein și și-a început debutul în publicistică cu un articol despre importanța criticii de artă. În perioada petrecută în Germania și apoi în Franța, la Paris, a fost influențat de impresionism și postimpresionism, iar opțiunile estetice ale lui Tonitza au început să se contureze.

Revenit în țară în 1911, Tonitza și-a continuat activitatea artistică și academică, lucrând ca pictor bisericesc și colaborând la publicații socialiste cu desene și cronici artistice. A fost decorat pentru vitejie în Primul Război Mondial și a continuat să picteze și să expună lucrări în țară și în străinătate, cucerind recunoaștere pentru opera sa.

În ultimii ani ai vieții, stilul lui Tonitza s-a îndreptat către o viziune mai simplificată și mai orientală, influențată de peisajele dobrogene.

În 1940, pe 26 februarie, moare la spitalul Colentina din cauza unei scleroze cerebrale de care suferea de mai mult timp și care se agravase cu un an înainte de deces.

Astăzi, opera sa este apreciată și valorată în mod deosebit, iar numele său este asociat cu o perioadă importantă din istoria artei românești.

Nicolae Tonitza este unul dintre cei mai complecşi oameni de cultură pe care i-a avut România.

Ca pictor, a excelat în portrete de copii, dar în pictura bisericească a fost un inovator (biserica din Durău, în tehnica picturii în ceară – adaugăm că a pictat acolo alături de studenţii lui, printre care Corneliu Baba şi botoşăneanul Petru Hîrtopeanu, născut în 1913 la Dîngeni), iar peisajele, florile, nudurile depăşesc astăzi toate recordurile la casele de licitaţii. „Fetița pădurarului”, „Catiușa lipoveanca”, „Cusătoreasa”, „Soția artistului”, „Femei sărace la cimitir” și, pe de altă parte, „Vas cu trandafiri”, „În mahala” sau „Vatra” sunt doar câteva dintre lucrările cu care a devenit celebru.

1952 –Marea Britanie anunță că deține bomba atomică

Prim-ministrul britanic Winston Churchill a anunțat oficial că Marea Britanie a dezvoltat arma nucleară, alăturându-se astfel SUA și URSS ca putere nucleară. Acest anunț a venit în contextul Războiului Rece, ca parte a eforturilor Marii Britanii de a-și menține statutul geopolitic și de a avea un rol activ în echilibrul strategic global.

Prima testare a bombei atomice britanice a avut loc câteva luni mai târziu, pe 3 octombrie 1952, în largul coastelor Australiei, în arhipelagul Montebello. Acest pas a consolidat poziția Marii Britanii ca aliat strategic al SUA în cadrul NATO și a demonstrat capacitatea sa tehnologică independentă în domeniul armelor nucleare.

1954 - S-a născut Recep Tayyip Erdoğan, preşedintele Turciei

Recep Tayyip Erdoğan s-a născut pe 26 februarie 1954 în cartierul Kasîmpașa din Istanbul, Turcia, într-o familie cu rădăcini adânc religioase.

Originar din Rize, familia sa s-a stabilit în jurul orașului Trabzon, iar Erdoğan și-a petrecut copilăria la Rize, unde tatăl său lucra în cadrul Gărzii de Coastă turcești. Familia s-a mutat înapoi la Istanbul când Recep Tayyip avea 13 ani. Adolescența sa a fost marcată de eforturile de a câștiga un ban în plus vânzând limonadă și covrigi cu susan pe străzile orașului.

După absolvirea liceului de predicători musulmani, Erdoğan a studiat managementul la Universitatea Marmara din Istanbul. În adolescență, a fost și fotbalist profesionist, jucând pentru diverse cluburi din Istanbul și devenind chiar campion cu echipa Erokspor.

Interesul său pentru politică s-a conturat în anii studenției, când a făcut parte din diferite organizații studențești. Ulterior, în anii '80, a devenit implicat în politică, ajungând să fie ales președinte de partid în cartierul Beyoglu din Istanbul.

În 1994, Erdoğan a fost ales primar al Istanbulului, unde și-a demonstrat abilitățile administrative și a lucrat la dezvoltarea infrastructurii și a sistemelor de transport. A fost recunoscut pentru îmbunătățirea calității vieții în oraș.

Cu toate acestea, a fost implicat în controverse și a avut de înfruntat momente dificile în cariera sa politică. A fost închis în anul 1999 și a trebuit să facă față acuzațiilor legate de atingerea secularismului. Cu toate acestea, după eliberare, și-a reluat activitatea politică și în 2002 a fondat Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), afirmând public că partidul nu are la bază religia.

Erdoğan a deținut funcția de prim-ministru al Turciei între 2003 și 2014, marcând o perioadă de transformare și dezvoltare economică în țară. A promovat măsuri social-conservatoare și populiste, reflectându-se ca un conservator-democrat. Ulterior, a devenit al 12-lea președinte al Turciei, continuând să-și exercite influența asupra politicii și societății turcești.

1962 -S-a născut cântăreața Elena Cârstea

S-a născut în Agnita, județul Sibiu și este o solistă de muzică ușoară/pop, compozitoare și textieră cunoscută la nivel internațional.

După absolvirea liceului de artă din Sibiu în 1981, Elena și-a început cariera muzicală încă de la vârsta de 16 ani, formând primul ei grup alături de Ioan Gyuri Pascu, numit Trandafirii Negri. Copil fiind, a cântat alături de sora sa în diverse formații muzicale școlare.

Elena Cârstea și-a conturat o carieră muzicală impresionantă, colaborând cu diverse formații și artiști de prestigiu. În perioada 1982-1986, a fost solistă în trupele Cornel Verban și Alexandru Wilmany. Ulterior, și-a extins activitatea muzicală la nivel internațional, mergând în turnee în țări precum SUA, Germania, Canada și Regatul Unit.

De-a lungul carierei sale, Elena Cârstea a obținut numeroase premii și distincții pentru contribuția sa la muzică. Printre acestea se numără premiul publicului la festivalul Melodii 83 cu piesa „Ochii tăi”, locul I la festivalul din Izmir, Turcia în 1995, și premiul al III-lea în Egipt pentru piesa „Every time u walk away” în 1998.

În ciuda unor probleme de sănătate, cum ar fi diagnosticul de anevrism cerebral în 2009, Elena Cârstea și-a continuat activitatea muzicală. În 2013, după o intervenție chirurgicală reușită, a decis să participe la Eurovision în cadrul selecției naționale cu piesa „Spinning”.

Pe lângă realizările sale muzicale, Elena Cârstea a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în 2004, pentru contribuțiile sale la promovarea culturii și a istoriei românești.

Discografia sa bogată include albume precum „Ochii tăi” (1989), „Nu sunt perfectă” (1998), și „Colinde americane” (2000), care au contribuit la consolidarea statutului său ca una dintre cele mai apreciate voci din muzica pop și ușoară din România.

1988 – SUA retrage clauza națiunii celei mai favorizate pentru România

Pe 26 februarie 1988, guvernul SUA a anunțat retragerea clauzei națiunii celei mai favorizate acordată României, începând cu 3 iulie 1988, ca reacție la încălcările drepturilor omului sub regimul lui Nicolae Ceaușescu. Decizia a afectat relațiile comerciale bilaterale, eliminând facilitățile tarifare de care beneficia România la exporturile sale pe piața americană.

În replică, guvernul român a decis să renunțe unilateral la această clauză în relațiile cu SUA, încercând să prezinte măsura ca pe un act de independență economică. Decizia a agravat izolarea internațională a regimului Ceaușescu și a contribuit la deteriorarea economică a României în ultimii ani ai dictaturii.

26 februarie 1993 - A avut loc un atac terorist la World Trade Center din New York

O maşină-bombă a fost detonată în parcarea publică de sub Turnul de Nord al complexului. Câțiva ani mai târziu, în 2001, a avut loc atentatul în care cele două turnuri au fost dărâmate.

26 februarie 2004 - Aderarea României la NATO, votată în Parlament

Legea pentru aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a fost adoptată de Parlament și a fost votată în unanimitate, cu 454 de voturi favorabile. Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la Washington, la 4 aprilie 1949.

2020 – Primul caz de COVID-19 în România

Pe 26 februarie 2020, România a confirmat primul caz de infectare cu noul coronavirus, un bărbat din județul Gorj care intrase în contact cu un cetățean italian diagnosticat anterior. Cazul a marcat începutul oficial al pandemiei în țară, declanșând primele măsuri de prevenție și pregătire a sistemului medical.

România a impus starea de urgență, carantine stricte și a implementat campanii de testare și vaccinare. Pandemia a avut un impact major asupra economiei și sistemului sanitar, iar gestionarea crizei a fost un subiect central în politica și societatea românească în anii următori.