Prima zi la Berlin, minus 48 de ore până începe cu covor roșu cu tot

Deja o mare victorie pentru Bad Unicorn, distribuitorii premiați: Monica Felea și Ștefan Bradea, care au avut și au curajul să aducă producții rare și de valoare, de văzut pe marile ecrane, cu public în sală și emoții la Oscar, ca pentru recentul: „Valoare sentimentală”, pentru care, o să trăim, în cunoștință de cauză emoțiile pe Voyo, în miez de noapte, spre dimineață, pe 15 spre 16 martie. Tot datorită lor au ajuns în România și tulburătorul „Despre trup și suflet” direct de la Berlinală, ori animația colosală „Flow”.

La Delphi Lux, un cinema foarte special de pe Strada Kant, pe gang, cum îi zic nemții, și nu-l știu taximetriștii, am „împușcat ” deja două filme, unul de la Veneția și unul de la Sundance:

Străinul lui Camus, ecranizat recent de Francois Ozon (după Visconti, în 1967), cu Benjamin Voisin din „Iluziile pierdute” și formidabilul Pierre Lottin, din„Fanfara”. O sincronicitate perfectă cu sarbătorirea la Teatrul Bulandra, a lui Victor Rebengiuc, pentru că avea mult (fără a fi la fel de izbutit) din „Pădurea spânzuraților”, regizat de Liviu Ciulei.

Si documentarul cu mult haz de necaz, chiar de drame: Coexistence, My Ass/ Coexistență, pe naiba (v-ați prins oricum de traducere), al lui Amber Fares, specializată în stand-up politic, din mamă iraniano- israeliană și tată evreu-român, cu o percepție subtilă a conflictului palestiniano- israelian.

De neratat nici ”Vocea lui Hind Rajab”, care rulează deja și la noi, pentru a înțelege mai bine niște nuanțe. Seara s-a încheiat cu poeta descoperită cu ani în urmă, tot datorită Festivalului: Cătălină Ene Onea, autoare L.U.N A. și am deschis ediția, în avanpremieră, cu un Espresso Martini, pe care îl descoperisem anul trecut, la Ritz, în ultima seara, și care pare ideal pentru a pleca pe Marte, planeta cinefililor visători.