Europa e deja în tranșee, așteptând începerea conflictelor sociale. Când pot izbucni?

Tensiunile sociale – dublate de o profundă și îndreptățită neîncredere în capacitatea de guvernare demonstrată de politicienii diverselor echipe guvernamentale – par să se intensifice și, deja, să se organizeze prin intrarea treptată în tranșeele noului tip de conflict social în pregătire avansată. Când va putea izbucni și cât de violente vor fi formele de exprimare? Depinde de modul în care se vor asambla vectorii de criză, de cât de mare și intensă va fi sărăcia și de cât de mult se va apropia un segment important de populație de ceea ce unele echipe de analiza riscurilor numesc „pragul ultim de suportabilitate socială”. 

Deocamdată se aliniază semnalele crizei majore. Limpezi, puternice și exprimate cu disperarea dată de lipsa soluțiilor de fond. Iar situația devine din ce în ce mai ciudată de la o zi la alta, cu excepția, firește, a României conduse de generalul Ciucă, doctorul în științe al cărui guvern răspunde impecabil la ordinul dat de a multiplica declarațiile că totul este bine în contextul unei creșteri economice constante care nu încetează să-i uimească pe invidioșii noștri parteneri europeni.

Dar ei, oare, cum stau în sărăcia și tristețea lor?

Păi să vedem ce spun statisticile crizei, făcute de ei pentru ei, prezentând un tablou cel puțin dramatic și care, evident, prezintă creșteri la limita credibilului, totul începând cu Marea Britanie. Iată:

Asta este baza reală, imposibil de contestat, pe care se organizează protestele și pe care, în unele țări, începe o capitalizare politică cu mers rapid spre extremele ideologice. Încep să apară, în formulări diverse și corespunzătoare limbajului de secol XXI, vechile apeluri la nesupunere socială și sabotare a oricărei forme de raportare la autoritatea statutului. Din această rădăcină care se dovedește încă fertilă în condiții de criză vedem acum apeluri ca acest de a nu se mai plăti taxele și impozitele, urmare logică a nerecunoașterii autorității statului exploatator. Cu cât criza economică reală se accentuează, asemenea apeluri își pier rapid tenta ideologică neo-anarhistă și pot fi preluate ca formă directă de protest. Iată un asemenea tip de apel bazat pe un manifest în care  se vorbește despre posibilitatea unei revolte sociale masive și se spune foarte clar că „în perioada iernii acesteia, milioane dintre noi nu vor fi în stare să-și plătească alimentele și întreținerea...nu putem lăsa ca asta să se întâmple. Cerem reducerea facturilor la întreținere la un nivel pe care să ni-l putem permite. Dacă suntem ignorați, vom face apel la neplata facturilor pe care le avem de achitat în octombrie”

Cu două săptămâni în urmă, comentând rezultate absolut stupefiante publicate în ultima ediție a Civil Unrest Index realizat de Verisk Maplecroft, Torbjorn Soltvedt afirma că „101 țări s-au confruntat  cu tulburări civile în ultimul semestru...și doar în 41 de țări acest risc a scăzut” și că „cel mai rău urmează în timp ce crește presiunea economic”. Iată analiza foarte interesantă prezentată în articol, cu primele două grafice foarte sugestive, situația de acum și proiecția pentru anul viitor:

 Așa va fi? Pesemne că acestea sunt perspectivele unei analize realiste dacă luăm în considerare amploarea în creștere a manifestațiilor masive împotriva creșterii costului vieții și al apariției unor apeluri ca ele să devină parte a unei campanii organizate de protest. Dacă vreți un exemplu, iată manifestul difuzat de cei din PTB (Parti du Travail de Belgique) care cheamă populația să participe la ceea ce numește „zilele de vineri ale mâniei”, protest după declarația oficială a guvernului care a spus că „urmează cinci până la zece ierni grele”. Nou este forma de organizare, adică o suită „cu mișcare turnantă” în toată țara, în toate cartierele, în toate piețele...cu sloganul care poate prinde în condiții dificile: „speranța se naște din rezistență!”. Iar asta confirmă pe deplin sensul analizelor multiple și foarte îngrijorate care comentau rezultatele unui sondaj la nivel european, îl aveți analizat aici.

Chiar e foarte serios sau nu este decât o exacerbare a activității revendicative a sindicatelor și, ca atare, nu există motive de îngrijorare? Cam asta a fost întrebarea de până acum atunci când se vorbea despre riscurile prezentate de creșterea indicilor de tensiune socială. Dar lucrurile au evoluat. Iată ce spunea recent doamna Mette Frederksen, primul ministrul danez: „am spus de la început că nu-i putem proteja pe toți danezii de consecințele războiului lui Putin...și nu putem ignora faptul că, în această iarnă, vor exista cetățeni danezi care nu-și vor putea plăti facturile la electricitate și încălzire”. Și anunță că în Parlamentul țării va fi discutat un proiect (care va costa aproximativ 6 miliarde Euro) bazat pe o soluție extremă anti criză socială: „”dacă factura o depășește pe cea de anul trecut, plata poate fi amânată pentru o dată ulterioară, atunci când prețurile vor putea să scadă din nou”.

Vin vremuri extrem de interesante, desigur cum nu le-am dorit și exact inversul speranțelor noastre, dar ele vin oricum și avertismentul „The winter is coming!” devine sperietoare reală.

Desigur, pentru alții, nu și pentru noi, după cum bine se știe, nu-i așa?