Diaspora veche şi imigranţii noi sau cum vom salva Europa de „barbarie” (Jurnal de călătorie III)
0Am mers cu regularitate în Italia în ultimii ani. Mi-au apărut cărţile în italiană şi am tot fost invitat: festival, tîrg, colocviu etc. În toate aceste călătorii cel mai mult am fost interesat de imigranţii români: vizitat, cunoscut, discutat. Mai ales în zona Torino. Din interior lucrurile arată mult mai grav decît de la depărtare, cînd totul se reduce la banii trimişi în ţară. Nimeni nu vrea să ştie preţul acestor bani.
În una din vizite nimeresc în perioada alegerilor locale. Agitaţie mare. Românii mei din zona Torino care vorbesc italiană cu un puternic accent moldovenesc de Vaslui şi Bacău (simpatic de altfel) mă anunţă că sînt şi ei invitaţi să aibă reprezentanţi pe listele consilierilor locali. Zic: excelent, e timpul să vă implicaţi şi voi pentru că faceţi parte dintr-o comunitate care contează. Şi ei, italienii, înţeleg asta. Sînteţi prea mulţi, încît să vă poată ignora. Însă nu vă lăsaţi manipulaţi ci urmăriţi-vă interesul politic: ne mişcăm de la periferie spre centru etc. Şi întreb: şi pe listele cui candidează românii. Mi se spune cu o oarecare mîndrie: pe listele Ligii Nordului. Poftim? mă minunez eu. Păi nu sînt aia care vă alergau prin parcări acum cîţiva ani ca să vă gonească acasă? Sîntem totuşi la Torino, fieful stîngii care cît de cît v-a mai luat apărarea.
Ei bine, nu: imigranţii români erau într-o majoritate covîrşitoare pe listele Ligii Nordului. Discut, încerc să înţeleg de ce şi cum. Ştiţi care a fost argumentul lor cînd le-am zis că Liga Nordului este împotriva imigraţiei? Mi-au spus pe şleau: e corect ce spun ei pentru că şi noi sîntem împotrivă. Eu mă crucesc şi întreb: dar voi ce sînteţi? Ei îmi răspund mîndri şi convinşi: noi am fost imigranţii buni, pe cînd ăştea care vin acum sînt imigranţii răi, căci vin să fure şi să vandalizeze. Şi vorbeam de imigranţii din est şi România. Da? Nu de „barbarii sirieni”. Ups. Aşa că extremismul Ligii Nordului este moale pe lîngă extremismul şi fundamentalismul care se naşte în rîndul diasporei noastre. Şi nu doar în Italia.
Peste o lună am ţinut la Torino o prelegere cu titlul: Cum vor salva imigranţii români Italia şi cum va apărea primul stat Italian cu adevărat naţional (fie şi cu accent de Bacău). Dar asta e o altă poveste.
În România establishment-ul cutlrual şi mediatic deja e un soi de “Liga Nordului”. Şi încă nu avem azilanţi. Ce se va întîmpla cînd ei vor fi aici?