Cândva, LG era o companie cu pretenţii de loc fruntaş în lumea dispozitivelor mobile, dar undeva în lupta Apple vs. Samsung vs. Ceilalţi-producători-de-dispozitive şi-a pierdut din avânt. A recuperat anul trecut cu LG Optimus G (parţial) şi cu Nexus 4, un hit pentru Google. Anul acesta, s-a pogorât din proiect şi s-a făcut telefon LG G2, campionul cu două feţe.

LG G2 este acel smartphone de care avea nevoie compania pentru a impresiona sau pentru a atrage atenţia. I-a pus butoanele pe spate, cu siguranţă a generat multe discuţii pe tema asta, şi a aşteptat până la finalul verii să-l lanseze, strângând în el o interfaţă aparte, nu spun că şi bună, şi cele mai bune dotări tehnice pe care le putea pune sub un ecran de 5,2 inci.

Cel mai dur titlul pus pe un review cu LG G2 a fost, de la Gizmodo, „Un Hercule fără creier“. Are muşchi, asta e cert, dar despre creier voi vorbi în acest review.

Hardware

Înainte de Galaxy Note 3, un nou phablet, a fost lansarea lui LG G2, încă cel mai bun smartphone pe care îl are piaţa. Voi începe cu „piscurile“ sale. Are un procesor Qualcomm Snapdragon 800 la 2,26GHz cu o memorie RAM de 2GB şi o baterie de 3.000 mAh. Spaţiul de stocare este de 16 sau 32GB, fără slot pentru card microSD, ecranul are 5,2 inci cu rezoluţie full HD (densitatea e de 424 ppi pentru cine ţine evidenţa) şi camera foto este de 13 megapixeli cu stabilizare optică a imaginii.

Are un port microUSB, are şi un jack de 3,5mm pentru căşti, o carcasă din plastic lucios şi o greutatea de 143 de grame. Acesta este „Hercule“ din lumea telefoanelor mobile sau, mai bine zis, un „Conan“ care nu s-a născut din împins la roata unei mori, ci s-a întrupat dintr-un fulger sud-coreean pe fondul unei competiţii tot mai mari în industrie.

Preţ

Începe de la circa 1.900 de lei şi ajunge la aproape 2.500 de lei în magazinele online. Este şi în oferta Orange la un preţ minim de 119 euro cu abonament Pantera 55.

Design, ergonomie şi autonomie

În regulă, să nu mă ascund după butoane, acestea sunt primele care îţi atrag atenţia tocmai pentru că nu sunt. Nu sunt unde te-ai aştepta să fie, ci au fost mutate pe spate într-o încercare a LG de a veni cu un produs unicat. În vremea telefoanelor dreptunghiulare, negre sau albe, cu ecrane mari, cu siguranţă producătorul a reuşit să aibă un produs unicat. Mai puţin eficient însă. M-am găsit de câteva ori, la începutul utilizării telefonului, apăsând pe camera foto. Butoanele sunt potrivite pentru când ţii telefonul la ureche - poate eşti tipul de om care se crede DJ în timpul apelului şi tot vrea să altereze sunetul, dar nepotrivite când vrei să faci orice altceva cu telefonul.

Două probleme am găsit cu butoanele: sunt prea mari şi prea puse unele lângă altele. Preferam să văd butonul Power puţin băgat în carcasă, cum este logoul de la Moto X, ori lăsat puţin mai jos, dacă primul scenariu nu era fezabil. Apoi, sper ca G3 să aibă butoane insulare, cum sunt tastaturile Apple sau Lenovo, fiecare buton izolat de celelalte, iar peste ele aş pune un alt detaliu în relief. Se pot face suficient de multe îmbunătăţiri ca această idee să nu se dovească una foarte proastă. Acum, implementarea e deficitară.

Îmi place LG G2 pentru cum se simte în mână, are spatele uşor curbat, chiar dacă plasticul lucios nu mi-a plăcut de niciun fel, iar ecranul întins mai spre margine ajută la reducerea dimensiunilor. Apreciez mai mult ergonomia acestui telefon decât pe cea a Galaxy S4 şi cu siguranţă mai mult decât cea a HTC One.

Autonomia este medie spre foarte bună, bateria mare îşi face simţită prezenţa şi am scos timpi de folosire acceptabili. Este un plus al acestui telefon, pe lângă plusul pe care îl aduce calitatea ecranului. Unul dintre cele mai bune la reprodus culori, la luminozitate şi unghiuri de vizualizare.

Multimedia: camera foto şi sunet

La capitolul „să punem toţi megapixelii de care dispunem în camera foto“, LG n-a dat-o în bară, sunt toţi 13 acolo, toţi cei deveniţi la modă în 2013. După ce treci de megapixeli, rămâi cu o interfaţă a camerei foto populată de tot felul de moduri - unele inspirate de la Samsung, unele preluate de la Nokia, dar per total le-am găsit utilitatea în proporţie de cam 70%. Sunt oameni care vor să-şi bage capul în fiecare poză pe care o fac, fie că e una de vacanţă, fie că e cu copilul lor. Eu n-aş face asta, dar pentru ei există modul care face poză cu ambele camere.

Când vine vorba de calitate, cei 13 megapixeli şi optimizarea făcută de LG se văd cel mai bine ziua sau când ai suficientă lumină. Contrastul e bun, culori bune şi e rapidă. E atât de rapidă, încât nici nu credeam că am făcut poză prima dată când am încercat telefonul. Eu vin de pe Nexus 4 şi saltul este mare. Mai mult, apreciez sistemul de autofocalizare. În loc de un punct central - cum au făcut toţi producătorii - LG s-a uitat la camerele digitale şi a venit cu un sistem în nouă puncte. E la fel de eficient ca unul de pe o cameră compactă sau mirrorless.

Dar vin şi problemele. Noaptea, sau când lumina se duce spre alte ţări, camera foto parcă uită să facă pozele decente pe care le scoate ziua. Focalizează din nou fără probleme, dar detaliile mărunte din feţele oamenilor, spre exemplu, sunt uitate pe drum. Este în mod cert o lipsă software, dar păcat de asta, sper s-o rezolve cu o actualizare.

Per total, camera foto are suficiente moduri pe care să le foloseşti, atât în video, cât şi în foto. Mă bucur că există Photosphere din Android, alţi producători au uitat de aceasta. Mai poţi regla valoarea ISO şi alte câteva aspecte, iar când vine vorba de filmare poţi încerca şi în slow-motion, la 60 cadre pe secundă.

Click pe imagini pentru galeria foto completă.

Când vine vorba de sunet, LG G2 are difuzorul la bază. Este mai uşor de „amuţit“, dar este şi mai puternic decât la Nexus 4 sau alte telefoane concurente. De asemenea, n-am avut probleme cu sunetul în timpul apelurilor - îmi pare rău că n-am avut ocazia să folosesc inteligenta poziţionare a butoanelor pe spate pentru a regla volumul în timpul apelului.

Software

Ţi-am spus că are Android 4.2.2 Jelly Bean? Ei bine, îl are. Dar ţi-am spus că LG l-a stricat cu interfaţa sa? Ei bine, l-a stricat. Nu e ca şi cum nu apreciez eforturile producătorilor când vine vorba de a se individualiza, îmi aduc aminte şi acum prima interfaţă terţă, o avea HTC şi era extrem de utilă pentru Android. Dar, între timp, a mai învăţat şi Android diverse trucuri, nu mai este un copil care se aşteaptă de la producători să-l treacă strada.

Peste ceea ce Google s-a chinuit, încă de la Android 4.0, să reducă, LG a venit cu tot felul de artificii vizuale. Ai comutatoare în Setări care le imită pe cele reale, ba chiar scot şi un sunet când le apeşi, ai reflexii şi texturi. Sunt oameni care apreciază o aşa interfaţă, sunt sigur de asta, dar sunt şi cei care nu apreciază, iar pe aceştia din urmă îi înţeleg de ce. Poate este un telefon pentru toată lumea, unul ca mine şi-l cumpără pentru hardware şi şterge tot software-ul, instalând unul pe gustul său, pe când unul care apreciază luciul, texturile şi culorile artificiale, care le imită pe cele reale, va aprecia ce a făcut LG cu G2.

Q Slide şi Slide Aside sunt două moduri prin care poţi face multitasking. Nu contează că şi Android oferă ceva mai bun decât Slide Aside, LG a venit cu ideea asta. I-am găsit utilitatea (recunosc, m-am chinuit niţel să fac asta), dar nu voi găsi niciodată logica din spatele modului în care treci în Slide Aside aplicaţiile. Se face un swype din partea dreaptă a ecranului. Swype cu trei degete, apoi aplicaţia îţi apare şi sus, în bara de notificări, ca fiind în Slide Aside.

Un reprezentant LG România mi-a explicat că gestul a fost gândit astfel: cu un deget faci swype în navigare, cu două faci zoom, iar cu trei îţi pui aplicaţii în Slide Aside pe G2. Da, logica e corectă, dar Google a rezolvat mai simplu: a pus un buton în bara de jos pe care îl apeşi şi deschide meniul cu toate aplicaţiile pe care le-ai accesat. E mult mai eficient şi mai rapid decât swype-ul cu trei degete.

Q Slide e decent, ba chiar în unele situaţii mai util decât felul în care face Samsung treaba asta. Numai că browser-ul a rămas la fel de prost, adică nu poţi deschide decât o filă. Dar poţi regla transparenţa ferestrei, în caz că doreşti. Se pot găsi tot felul de situaţii în care Q Slide e util.

Înainte să închei cu software-ul, despre care aş putea scrie o lucrare de doctorat sau o nuvelă mai tristă decât „Moara cu noroc“, mai amintesc de Knock On. Asta presupune că poţi să baţi de două ori în ecranul telefonului şi se va deschide spre a-l debloca. La fel, două bătăi într-un loc gol pe Home screen şi îl blochezi. Este o funcţie utilă mai ales când vrei să blochezi, dar rata de succes când vrei să deschizi telefonul ajunge pe la 75%. E până la urmă o chestiune de obişnuiţă, dacă o faci de suficiente ori, va ieşi bine. E o idee de apreciat, dar eu aş implementa-o altfel: o bătaie şi apoi un swype spre baza ecranului. Nu e o inovaţie, aşa poţi face zoom-in sau zoom-out în Google Maps.

Plusuri

Ecran şi autonomie

Camera foto (deşi nu pentru poze noaptea)

Hardware

Minusuri

Interfaţa cu unele funcţii redundante (chiar şi Voice Mate)

Implementarea deficitară a butoanelor pe spate

Concluzie: LG G2, acel smartphone pe care ţi-l vei aduce aminte (de bine sau de rău)

Foto

Per total, mi-a plăcut LG G2. Eu mi l-aş cumpăra, şi marile avantaje pentru mine ar fi bateria şi calitatea ecranului. Personal, l-aş cumpăra, i-aş face root şi aş instala Android pur, are un hardware foarte bun şi păcat că LG a introdus atât de multe în interfaţa sa. Poate designul minimalist nu este totul, dar când încerci să faci un telefon pe gustul tuturor, cu funcţii pentru toţi şi toate, ajungi să ai un produs care nu excelează acolo unde ar fi firesc s-o facă.

Cu LG G2 producătorul sud-coreean arată că vrea să rămână relevant în această industrie, şi bine face, dar încă are de îndreptat capitolul „pentru cine este telefonul“. Faţă de anul trecut, a îndreptat partea cu lansarea la nivel global şi cu livrarea, pentru anul viitor are deja teme. Spre exemplu, HTC One e pentru cineva care apreciază construcţiile premium, din aluminiu, iar Galaxy S4 este pentru cineva care vrea tot felul de funcţii şi un hardware bun.

Haide să discutăm! Ne poţi vizita şi pe pagina de Facebook „Tech Adevărul“.