Facebook, ia-mi datele şi du-te! Însă arată-mi pornografie şi lauda prietenilor
0Facebook Home este o aplicaţie nouă de la reţeaua socială preferată a neamului global. Să o primim şi pe asta, zic, dar cu datele noaatre cine îşi bate capul? Dar cu câştigul fiecăruia?
În aproape un deceniu de când ştiu ce este acela un internet, am învăţat că o companie are un singur scop: banii. Este drăguţă cu tine, te ospătează cu servicii (gratuite), dar vrea şi ea un ban, iar dacă tu nu i-l dai, se foloseşte de tine ca marfă. Până aici, toate bune, e un fapt cunoscut. Vine Facebook Home şi duce la un alt nivel această stocare de date, acţiune pentru care Google se chinuie de câtva timp. Facebook nu avea acces la SMS-uri, apeluri, mailuri şi alte câteva aplicaţii. Acum are, cu Facebook Home.
Eu îi propun Facebook-ului următorul troc: eu îi dau ce vrea, el îmi dă ce vreau, ca la un bordel. Nu stai să te tocmeşti în uşa camerei: aş vrea şi un scurt, şi o fantezie, dar nu prea am bani, uite nasturele ăsta, ţine de o monedă lucitoare. Nu, n-ar fi corect într-un sistem bazat pe un schimb cvasiegal.
Facebook, eu îţi dau numărul meu (0725...), îţi dau şi mailurile pe care nu le-ai găsit încă (raz...@yahoo.com) şi acces liber la SMS-urile mele, la pozele mele pe care le fac cu telefonul, dar nu le urc la tine pe site. Mai ia un acces şi la aplicaţia mea de notiţe în care încropesc diverse texte şi analizează-mă. Ia tot ce vrei tu, dar dă-mi şi mie ceva. Vreau pornografie, vreau să văd ultimul nivel la care pot coborî oamenii pe o reţea socială pentru câteva like-uri şi comentarii la pozele lor. Vreau să văd ce prieteni proşti am, lasă-i să publice ce vor, lasă-i să pună mai multe poze cu ei urâţi, lasă-mă să văd profilul acelei fete care nu-mi acceptă cererea de prieteni, mai informează-mă şi când se desparte acea fată drăguţă ca să-i dau un like, să-i fiu aproape (să fiu supportive, pe limba ta).
Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Numai că Facebook n-ar face acest schimb cu mine. Eu m-aş simţi bine, prietenii poate nu. Nici datele unui utilizator nu înseamnă prea mult, dacă nu sunt puse laolaltă cu ale altora. Suntem nişte nimeni, nimănui nu-i pasă de existenţa mizeră a fiecăruia. Punem poze, muzici, link-uri, versuri doar pentru a ne meşteri o imagine frumoasă.
„Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!“ („Lecţia despre cub“, Nichita Stănescu) Oamenii n-ar lua un ciocan şi să-şi sfărâme un colţ, astfel că Facebook Home este altceva, Facebook livrează altceva. Livrează piatra de lustruit profilul prin regula „ia uite ce are vecinul“. Păi, dacă văd la vecinu' (prietenul din lista de Facebook) că are poze din Belize - văd direct pe ecranul telefonului -, nu mă duc şi eu la anul în Palma de Mallorca, în Saint Tropez? Mă duc, mă duc, sau undeva unde seamănă cu locurile mari şi apoi arunc poze în Feed. Asta (va) face Facebook Home: ne va duce mai departe, la un alt nivel, dorinţa de a arăta mai bine în comparaţie cu prietenii noştri prin faptul că ne scoate în faţă realizările lor. Se înţelege, deci, că va avea un succes nebun.
A murit lupta de clasă! Trăiască lupta pe-o viaţă spectaculoasă!
Şi colegii mei au vorbit despre Facebook Home. Vlad Andriescu a spus că nu vrea să fie în noua bulă Facebook destinată unei generaţii conectate. Am completat declaraţia lui printr-un mesaj pe Facebook.
Octavian Palade a discutat despre câştigul Google odată cu Facebook Home. A ajuns la o concluzie interesantă cu privire la reţeaua socială.