Cum vedeau oamenii Internetul în urmă cu 40 de ani, când nici nu exista: Este reţeaua care poate revoluţiona viitorul

Încrederea a scăzut în Internet, odată cu dezvăluirile lui Edward Snowden de anul acesta, dar oamenii au avut o lipsă de încredere în acest mediu încă dinainte ca el să existe. Şi a persistat chiar şi la câţiva ani după ce s-a remarcat drept o tehnologie cu mare potenţial.

Înainte de a exista web şi Internetul modern, a existat ARPANET. Unii vizionari au întrezărit de atunci spre ce poate să ducă acest mediu, iar în 1973 apărea, în revista „Christian Science Monitor“, un articol despre această reţea şi ce pericole ascunde. ARPANET nu era disponibilă decât cercetătorilor şi agenţiilor guvernamentale, scrie Gizmodo. Articolul din '73 vorbeşte despre un viitor al tranzacţiilor bancare online, al librăriilor electronice şi al comunicaţiilor globale.

„O nouă reţea de comunicaţii ar putea revoluţiona viitorul, susţin experţii. Cetăţeanul obişnuit va putea apela un computer care să-i răspundă la întrebări sau să-i dea bani din contul său bancar. [...] Sistemul, dezvoltat de ARPA şi denumit Arpanet, le va permite oameni să folosească la maximum capacităţile computerelor mai mari din ţară, unindu-le într-o reţea“, se arată în articolul din CSM.

„Mulţi oameni sunt îngrijoraţi cu privire la securitatea acestor sisteme care ar trebui să le asigure intimitatea inidividuală. Cei de la Arpanet consideră însă că problemele pot fi rezolvate şi că soluţiile nu ar fi prea scumpe, dacă sunt luate în calcul încă de la început. În cinci ani de acum înainte, băncile ar putea ajunge să fie conectate tocmai pentru ca un om să aibă acces la contul său de oriunde din lume“, se menţionează în articolul din 1973.

În prezent, oamenii nu-şi mai fac griji cu privire la tranzacţii financiare, ba chiar au încredere şi în sistemele de stocare în cloud. Totuşi, dezvăluirile lui Snowden destabilizează încrederea în marile companii care oferă servicii pe Internet.

Reţeaua, în anii '90

Clifford Stoll scria, în 1995, un articol pentru revista când ţările încearcă să-şi dezvolte soluţii de eGuvernare, iar bazele de date online au înlocuit foarte multe, chiar şi ziarul.

Stoll face referire şi la un site de tip bulletin, care permite oricărui utilizator să publice conţinut. „Cuvintele tale ajung la alţii, sărind peste editori. Fiecare voce poate să fie auzită ieftin şi instant. Rezultatul? Fiecare voce este auzită. [...] Când toată lumea strigă, prea puţini ascultă. Dar despre cărţile electronice? Încearcă să citeşti o carte de pe un disc. În cel mai bun caz, e o sarcină neplăcută: strălucirea unui ecran prea mare înlocuieşte paginile prietenoase ale unei cărţi“, mai scria Stoll.

Între timp, Amazon are un succes foarte mare cu cărţile electronice, dar fără să dispară cele clasice, tabletele au luat locul monitoarelor mari şi greoaie, iar Twitter este locul în care toată lumea poate să strige, dar sunt mulţi care şi ascultă. În fapt, fiecare reţea e aşa, dar altele limitează către cine strigi sau cât de mult contează ce strigi.

Stoll considera că Internetul şi computerele n-ar trebui să pătrundă în şcoli, deoarece profesorii trebuiau să înveţe cum să le folosească şi nicicum nu puteau înlocui acestea lecţiile clasice. „Ce lipseşte din această lume electronică minunată? Contactul uman. [...] Computerele şi reţelele ne izolează unii de alţii. Un serviciu de chat este un substitut prost pentru o întâlnire cu prietenii la cafea. [...] În timp ce Internetul străluceşte promiţător, [...] acest nonloc ne consumă din timpul pe care îl avem de petrecut pe Pământ“, nota Stoll în finalul articolului său.

Clifford Stoll, într-un discurs la TED.