Ce e Anonymous, grupul care declară război oricui de la ISIS la Donald Trump
0
Când ”V de la Vendetta” a debutat, nimeni nu şi-a imaginat că acea mască a lui Guy Fawkes avea să devină un simbol al unei comunităţi de hackeri, care şi-a asumat rolul de justiţiar cibernetic şi judecător al nedreptăţilor guvernamentale. Cel puţin în teorie asta ar face Anonymous.
Pe de-o parte, există oameni care îi văd pe cei de la Anonymous ca pe un batalion care luptă pentru drepturi şi libertăţi, iar, de cealaltă parte, criticii afirmă că n-ar fi altceva decât un soi de acoperire pentru o serie de acte penale, penibile şi, uneori, distructive. Adevărul, însă, s-ar putea să fie undeva la mijloc, căci e mai mult gri decât alb şi negru. Şi recent aceştia s-au preocupat şi de Donald Trump.
Pentru a înţelege ce e, de fapt, Anonymous, trebuie să amintesc câteva evenimente care le-au marcat începutul. Aruncând o privire asupra istoriei celui mai faimos grup de hackeri activişti ai lumii, afli că ”naşterea” lor a fost oarecum sporadică şi amorfă. A fost nevoie de mai mulţi ani pentru a ajunge în atenţia publică, iar numele a fost inspirat de site-ul 4chan - e pseudonimul predefinit pe care ţi-l atribuie când vrei să publici.
Prima activitate Anonymous a fost mai mult un amuzament decât vreo operaţiune serioasă. Au pătruns în serverele site-ului Habo Hotel, un loc virtual de petrecere a timpului liber şi amuzament dedicat adolescenţilor. Aceşti “anonimi” au ”inundat” hotelul cu panouri amuzante şi au blocat accesul la piscină. Însă lucrurile aveau să devină mult mai serioase pe măsură ce comunitatea lor creştea, lărgindu-şi aria de interese. În 2008, de exemplu, au creat un cont de Twitter numit @basementdad ca o formă de protest împotriva lui Joseph Fritzl, un austriac care timp de 24 de ani şi-a violat fiica pe care o ţinea captivă într-o pivniţă. Ulterior, contul creat de ei a atras o jumătate de milion de abonaţi.
În decursul aceluiaşi an, grupul a reuşit să atragă într-adevăr atenţia cuvenită după ce au atacat site-ul oficial al Bisericii Scientologice, motivând că aceasta nu face altceva decât să influenţeze negativ şi să spele creierul membrilor ei. A urmat o campanie masivă initulată ”Project Chanalogy”, care s-a mutat online şi a generat o serie de proteste împotriva acestei biserici.
În aceeaşi perioadă, ca un ecou a ceea ce s-a întâmplat, a fost prima dată când Anonymous au fost ”văzuţi”. Aceşti şi-au conturat semnele distinctive după ce pe YouTube a apărut un clip video prin care îşi anunţaut intenţiile. Personajul din video purta vestita mască atribuită lui Guy Fawkes şi, folosindu-se de o voce computerizată, anuţa prima dată sloganul Anonymous: ”Noi suntem Anonymous. Noi suntem o legiune. Nu iertăm. Nu uităm”.
În 23 mai 2009, un grup de persoane care pretindeau că fac parte din această comunitate, purtând masca specifică, au amplasat un butoi cu praf de puşcă fals în faţa clădirii parlamentului britani, motivând gestul drept o formă de protest împotriva felului iresponsabil în care parlamentarii cheltuiau banii ţării.
Luminiţa de la capătul umbrei în care era Anonymous
După ce oamenii s-au obişnuit cu ineditul operaţiunilor, activitatea lor părea că avea să intre într-un con de umbră până la demararea alteia în 2010. În acel an, au urmat o serie de atacuri DDoS (n.r.: distributed denial of service - supraîncărcarea unui sistem informatic cu cereri) împotriva Visa, Paypal şi MasterCard, argumentând că aceştia, prin acţiunile lor, au încălcat protocolul de a respecta dreptul oamenilor la informaţie conform Wired.
Anonymous a ieşit în evidenţă în anul 2011 după ce au atacat HBGary şi HBGary Federal, divizii ale unei companii care vinde soluţii de securitate guvernului american. Atacurile respective au avut loc în acelaşi timp cu sprijinul activ pe care AnonOps îl arăta revoluţiilor sociale din ceea ce a ajuns cunoscut drept Primăvara Arabă. Surprinşi de uşurinţa cu care au spart serverele HBGary, unii membri, pentru amuzament şi ca să arate cât de slabă le este securitatea informatică a unor astfel de instituţii, au spart şi serverele altor companii. Acea a fost clipa în care acest hacking de agrement trebuia să se diferenţieze de cel care avea ca scop activismul politic. Atunci s-a produs separarea clară a grupării Anonymous de AnoOps.
”Numele Anonymous a devenit sinonim cu activitatea politică, chiar dacă la început a avut o formă subersivă şi haotică”, explica pentru Wired Gabriella Colman, antropolog al Universităţii McGill şi cea care a documentat cel mai mult gruparea Anonymous.
Pentru cei care nu ştiau, cei de la Anonymous nu au un lider bine conturat, iar abilitatea de a coordona anumite activităţi a ajuns pe mâna oricui a vrut să profite de ea. Hector Monsegur, un hacker experimentat, care nu şi-a terminat nici măcar studiile liceale, s-a remarcat pentru că, după ce a fost hacker pentru amuzament, s-a implicat în activismul politic sprijinind revoluţiile sociale din Orientul Mijlociu. Cunoscut sub pseudonimul ”Sabu”, împreună cu alţi cinci membri, a condus în 2011 o serie de activităţi chiar din apartamentul său din New York. Unii îl consideră Hector Monsegur cel mai reprezentant om al lumii Anonymous.
Şomerul care se dădea şef pe net
Offline, acest Sabu era un şomer în vârstă de 28 de ani, care a avut dificila responsabilitate de a îngriji cele două fiice ale unor veri, după ce mama lor a fost închisă. Online, acelaşi personaj era un om cu temperament carismatic şi prietenos care, pe cât era de iubit, pe atât era de temut, mereu folosind influenţa în avantajul său.
Din punct de vedere infracţional, de-a lungul timpului, mai mulţi membrii din toată lumea ai grupării au fost prinşi şi arestaţi. Şi pentru că această comunitate nu are graniţe, nimeni nu cunoaşte numărul membrilor. Nici măcar ei. Oameni din interiorul comunităţii susţin că, indiferent de amploarea arestărilor, nu poţi scăpa de Anonymous.
Dacă pe plan mondial atacurile marca Anomymus au fos dure şi multe instituţii au avut de suferit, în România, în schimb, atacurile nu au afectat prea mult site-urile. Cu toate astea, în 2012, DIICOT a reuşit să anihileze temorar gruparea locală (12 persoane) după ce aceştia au avut o vastă activitate infracţională, ajungând să spargă site-ul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică. Criminalitatea informatică la nivelul ţării noastre a constat în accesarea ilegală a sistemelor informatice, sustragerea de date confidenţiale nedestinate publicităţii, precum şi publicarea în mediul online a datelor.
Grupaţi sub adăpostul anonimităţii şi libertăţii pe Internet, anonimii din toată lumea au declarat razboi împotriva celei mai temute organizaţii teroriste din lume, ISIS. ”O să vă vânăm!” a fost mesajul pe care l-au transmis Statului Istamic, printr-un clip postat pe YouTube. Această ameninţare vine ca o consecinţă a atacurilor de la Paris, când 129 de oameni au fost ucişi şi 352 au fost răniţi. O ameninţare similară împotriva acestora a venit şi după drama atacurile de la Charlie Hebdo.
Ca impresie globală, Anonymous a devenit o ”voce” importantă în agenda lumii. Desigur, unele cauze pentru care luptă ei, precum libertatea Internetului sunt, în fond, bune, dar asta nu îi face în totalitate buni. Activităţile lor în ceea ce priveşte exploatarea datelor cu caracter confidenţial, uneori doar pentru amuzament, nu reprezintă o practică tocmai legală. Cu toate astea, fie ca nu place sau nu, Anomymus reprezintă o entitate de luat în seamă. Cel puţin dacă vrei să te amuzi, din când în când, de câte un tip care apare cu o mască pe faţă, închide conturi de Twitter (mereu o reuşită în combatarea terorismului, nu-i aşa?) şi ameninţă cu războiul extremişti.
Se încarcă comentariile...
