Să fii sănătos, bătrâne general!
0Acum vreo lună am stat de vorbă întâmplător, în casa unui prieten, cu un fost oştean. Un tip “verde”, care mergea drept iar ceva din ţinuta lui îmi spunea că a fost militar. Vorbea tare, de parcă ar fi fost singur în încăpere şi accentua fiecare cuvânt, aşa, ca să se audă. După câteva minute de conversaţii banale mi-a povestit viaţa lui.
„Am şaizeci şi nouă de ani. Am fost militar de carieră, sunt general în rezervă. Am condus şi instruit mii de militari. De Crăciun, primesc sute de sms-uri cu urări de la foştii subordonaţi şi colegi, oameni ce-şi aduc aminte cu bucurie de mine, chiar dacă, din când în când am fost mai aspru. Am fost în Afganistan şi la Kosovo, am văzut ororile războiului. Fără să-mi dau seama cum au trecut anii, am ajuns pensionar. O perioadă, n-am simţit “pensia” mi se părea doar că timpul trece ceva mai încet. M-am dedicat nepoţilor, am doi nepoţi, unul de cinci, iar fata mea, lumina ochilor mei, are patru anişori. Cam toată ziua le-o dedic lor. Din păcate, de ceva vreme am început să nu mai aud bine, Ştiu că la bătrâneţe încep să te lase, ba una, ba alta, dar chiar aşa? Cu ochii mai înţeleg, dar urechile? Ai mei s-au obişnuit şi vorbesc mai tare, iar nepoţica mea le atrage atenţia: “De ce ţipaţi aşa la bunicuţul meu?” Câteodată mi-e şi ruşine... Nici n-am observat până acum că nu aud prea bine, celorlalţi le e jena probabil să-mi spună, nevastă-mea s-a obişnuit să dau televizorul mai tare...”
Discuţia a continuat, tare şi cu forţă despre subiectele la zi. Dintr-o dată, mi-a venit ideea: Audionova! (Aici fac o paranteză şi-mi aduc aminte ce-am vorbit cu Fane, amicul medic orelist, care mi-a povestit despre statisticile care spun că hipoacuzia este pe locul trei la categoria afecţiunilor generale în lume.
Nu exista o limită de vârstă la care se instalează hipoacuzia, dar, în principal persoanele vârstnice sunt cele mai afectate. De-a lungul generaţiilor, viaţa modernă, cu stresul, zgomotele (chiar şi zgomotul produs de radioul din maşină sau de televizorul pornit continuu) adaugă o mulţime de elemente cu potenţial distructiv asupra aparatului auditiv. O serie de medicamente, cum ar fi antibioticele, chimioterapicele sau cele pentru disfuncţii erectile, unele dintre ele luate aşa, cum se întâmplă, fără prescripţie, doar pentru că a luat tanti Florica şi i-au făcut bine, contribuie într-o oarecare măsură la instalarea hipoacuziei. Anumite afecţiuni precum bolile cardiace, hipertensiunea arterială şi diabetul, reprezintă factori de risc pentru hipoacuzie, deoarece interferează cu aportul sanguin. Începând de la 65 – 75 de ani, unul din trei pacienţi prezintă un grad mai mare sau mai mic de hipoacuzie. După 75 de ani, rata hipoacuziei creşte la doi din trei pacienţi.
Soluţia este extrem de simplă: Audionova. Un control care nu durează prea mult, făcut de specialistul acustician cu echipamente de ultimă generaţie, depistează problemele auditive în starea lor incipientă, în starea în care se poate interveni şi se pot preîntâmpina consecinţele nedorite de mai târziu. Ca o garanţie a prestaţiei, pot adăuga ca atestarea calificării specialiştilor Audionova este făcută de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, conform standardului ocupaţional SR EN 15927.
L-am întâlnit pe bătrânul general (mi-a dat voie să-i spun aşa) acum câteva zile, tot la amicul de care vorbeam la început. Vorbea normal, râdea şi povestea ce captură formidabila făcuse la pescuit. „Un peşte cu ochiul cât pumnul!” zicea şi râdea. Când m-a văzut, s-a ridicat în picioare şi mi-a spus: ”Mulţumesc mult ziaristule, mi-ai făcut un mare serviciu! Am fost la Audionova şi mi-am luat un aparat auditiv de ultima generaţie, LiNX2, un bătrân general nu poate avea altceva decât ultimul răcnet. L-am cuplat şi la telefon. Să trăieşti băiete şi respect celor de la Audionova!”
Mă bucur, bătrâne general, pentru tine şi nepoţii tăi!
Să auzim de bine!
Se încarcă comentariile...
