Directorul Institutului „Victor Babeş”: Celulele stem sunt o afacere de 7 miliarde de dolari, dar nu au vindecat niciun om

”Părintele” telocitelor susţine că terapia cu celule stem pure nu poate aduce vindecarea FOTO Arhiva Adevărul

Terapia cu celule stem este o afacere de peste şapte miliarde de dolari la nivel mondial, din care 3,6 miliarde investiţi în cercetare şi 3,7 miliarde în terapie. Cu toate acestea, până acum, nu avem niciun pacient vindecat, a declarat academicianul Laurenţiu M. Popescu, directorul Institutului "Victor Babeş".

Deşi sunt considerate, la nivel mondial, una dintre soluţiile cele mai promiţătoare, celulele stem nu pot aduce vindecarea pe care toată lumea o aşteaptă.

”Toată lumea ştie că este o excitaţie internaţională în legătură cu folosirea celulelor stem. Dar, ca să fiu foarte sincer, nimeni nu ştie destinaţia lor medicală. Mie îmi place să spun că avem de-a face cu o dogmă. Orice reparare se face cu celule stem. Numai că sute, ca să nu spun mii de studii, inclusiv trialuri clinice făcute de cele mai înalte foruri, cele mai prestigioase facultăţi, demonstrează că suntem departe de a face terapie cu celule stem. Suntem între speranţă şi incertitudine. S-au alocat 3,6 miliarde de dolari în cercetare şi 3,7 miliarde de dolari pentru terapia cu celule stem (n.r. – la nivel mondial). Este, deci, o afacere de peste 7 miliarde de dolari. Aş vrea să-mi arate şi mie cineva o persoană cu fractură de coloană sau infarct care a fost vindecată cu celule stem. Una singură", a declarat academicianul Laurentiu Popescu, la Şcoala Internaţională de vară de Neurologie de la Eforie Nord.

Cheia este tandemul celule stem-telocite

Omul de ştiinţă susţine că în problema regenerării, indiferent despre ce tip de ţesut este vorba, trebuie renunţat la dogma ”celule stem pure”. În opinia sa, terapia cu celule stem pure nu va rezolva niciodată nicio boală. De aceea, specialistul pledează pentru folosirea tandemului celule stem - telocite.

Injectarea de celule stem pure, îmi iau răspunderea în faţa dumneavoastră să spun, nu va rezolva niciodată nicio boală. Pentru că celulele stem trăiesc în organismul uman sau animal în nişte spaţii, în nişte camere speciale, unde ele au un mediu ambiant extrem de complicat, sunt înconjurate, învăluite de telocite, de asemenea, de proteinele din spaţiul extracelular, au contact cu vasele sanguine şi primesc informaţii nervoase. Ce vrem noi să facem? Smulgem o celulă stem de undeva, o purificăm şi o injectăm şi cerem acelei celule să ştie unde să se ducă. Dar ea nu are nicio informaţie ca să găsească locul unde trebuie să se ducă. Apoi, ea trebuie să primească un semnal prin care să se dividă într-o celulă a organului respectiv şi o nouă celulă stem", a explicat academicianul.

Celulele stem nu sunt „actori de Hollywood“ care rezolvă orice

Potrivit directorului general al Institutului Naţional de Patologie "Victor Babeş", celulele stem nu mai trebuie privite ca fiind "actori de Hollywood" care rezolvă orice. El subliniază că situaţia medicală este mult mai complicată şi alături de celule stem trebuie puşi alţi factori, cum ar fi, de exemplu, telocitele şi alte celule care secretă anumite substanţe care stimulează celulele stem.

Academicianul confirmă că în cazul infarctului, care este cauza majoră a deceselor în întreaga lume, s-a demonstrat recent că telocitele joacă un rol important în regenerarea muşchiului cardiac.

Recent, la Lugano, în Elveţia, a avut loc a patra Conferinţă de Celule Stem, unde am vorbit despre raportul dintre telocite şi celulele stem. În cadrul aceluiaşi eveniment am prezentat lucrarea ”Telocite şi celule stem în tratamentul infarctului miocardic experimental”, realizată alături de Cătălin G. Manole şi Mihaela Gherghiceanu, pentru care am primit premiul I. Această lucrare prezintă date vizuale suplimentare fără echivoc referitoare la comunicarea dintre telocite şi celulele stem transplantate într-o inimă care a suferit infarct miocardic. Acest lucru poate reprezenta temelia unei noi abordări a terapiei celulare cardiace", a subliniat Laurenţiu Popescu, cel care a descoperit, în 2005, celulele telocite, fiind numit ”părintele” acestora.

În prezent, telocitele, celulele capabile să repare ţesuturi, sunt recunoscute în peste 40 de laboratoare din toată lumea. Ţările care le acordă cea mai mare atenţie sunt China, Germania, Belgia, Italia, SUA, Spania şi Singapore.