Care sunt cele mai mari greşeli pe care le fac părinţii în primii ani de viaţă ai bebeluşului? Aflăm la Adevărul Live

România are, în continuare, cea mai mare rată a mortalităţii infantile din Uniunea Europeană. Ţara noastră e pe primul loc în Europa la numărul de cezariene. Alăptarea exclusivă se face rarisim. În aceste condiţii, vorbim la Adevărul Live cu două asistente medicale care sunt şi educatori perinatali în cadrul Asociaţiei Samas, despre nevoile bebeluşilor încă dinainte să vină pe lume pentru a fi feriţi de boli.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

E dovedit ştiinţific faptul că din momentul concepţiei până la vârsta de doi ani, factorii genetici influenţează dezvoltarea bebeluşului în proporţie de numai 20%, pe când factorii de mediu, hrana în timpul sarcinii şi după naştere, sănătatea mamei cântăresc mult mai mult – 80%. Majoritatea românilor nu înţeleg cât de important este să cunoască impactul acestor factori care nu ţin de determinarea genetică asupra sănătăţii copiilor lor.

Lipsa educaţiei perinatale, alegerile greşite pe care le fac aceştia în primii ani de viaţă ai copilului au efecte negative pe termen lung atât asupra mamei, cât şi a viitorului adult. Aflăm care sunt cele mai mari greşeli pe care le facem în primii doi ani de viaţă ai copilului de la Amalia Neacşu, asistent medical principal la Secţia de Obstetrică şi Ginecologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti, şi de la Angela Onuţu, asistenta-şefă a Penitenciarului Spital Bucureşti Rahova, ambele educarori perinatali în cadrul Asociaţiei Samas.

Principalele idei rezultate în urma discuţiei:

Greşelile pe care le fac părinţii pornesc de la lucruri banale cum ar fi alimentaţia mamei sau faptul că-şi poate administra singură anumite medicamente.

Chiar şi cezariana la cerere este o greşeală, ca să nu mai vorbim de privarea viitorului copil de laptele de mamă exclusiv până la vârsta de 6 luni.

Apoi, este vorba despre diversificare. Dacă această diversificare a alimentaţiei sugarului nu e făcută aşa cum trebuie, sănătatea viitorului adult are de suferit.  Consecinţele pot fi eventuale boli de nutriţie, obezitate, diabetul zaharat, hipercolesterolemie, chiar şi tulburări hormonale.

De multe ori, sunt lucruri banale pe care părinţii nu le conştientizează, iar acest fapt are consecinţe grave.

Lipsa de monitorizare a sarcinii este, de asemenea, o greşeală. Sunt mame care niciodată nu au făcut nicio analiză, nicio radiografie şi vin la spital în travaliu, în expulzie, iar cadrele medicale nu ştiu la ce să se aştepte, ce atitudine să adopte.

80% din viaţa viitorului copil depinde de factorii epigenetici – mediu, alimentaţuie - şi 20% doar de genetică.

Femeile care nasc în penitenciar sunt de două categorii: cele care la momentul  încarcerării erau însărcinate şi cele care rămân însărcinate în timpul detenţiei. Ca urmare a faptului că au dreptul la vizite intime. La fel cum şi dreptul la asistenţă medicală este unul păstrat.

Şi pentru femeile în detenţiei, în momentul în care nasc, se respectă protocoalele Ministerului Sănătăţii, iar naşterea conform legislaţiei în vigoare are loc într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii, după care mama şi copilul se întorc în spitalul penitenciarului.

Educaţia perinatală include primele 1.000 de zile, din momentul concepţiei şi până în jurul vârstei de 2 ani a copilului şi include informaţii despre analizele mamei, alimentaţia gravidei, ce trebuie să ştim despre naştere, de ce nu trebuie să ne sperie naşterea normală şi să nu apelăm la cerere la naşterea prin cezariană. Există, fireşte, şi un procent de situaţii în care cezariana se impune din punct de vedere medical, dar acel procent este mult mai mic decât ceea ce avem astăzi. Alte informaţii care compun educaţia perinatală sunt cele referitoare la îngrijirea bebeluşului, lecţii de puericultură la care trebuie să fie parte şi viitorii tătici.

12,6% din mamele din România alăptează bebeluşii pe care îi au, în condiţiile în care media europeană este de 30%, iar în ţările nordice peste 70%.

Informaţiile furnizate de specialişti, lecţiile organizat de aceştia ar trebui să constituie sursele de instruire cele mai de încredere.

Mituri legate de bebeluş

Să nu-i faci baie până nu i se desprinde ombilicul.

Realitate. Specialiştii îi încurajează pe părinţi să-i facă baie micuţului chiar din prima zi. În zona ombilicului se tamponează cu o compresă îmbibată în alcool sanitar şi se lasă să se usuce. Zona se usucă apoi cu o compresă sterilă. Pampersul  fixat trebuie să lase liberă zona ombilicului.

Să nu scoţi copilul din casă până la botez pentru că i se fură sufletul.

Realitate. Dacă anotimpul o permite, copilul trebuie scos afară din prima zi de viaţă. Adică să nu fie crivăţ sau caniculă. Altminteri, vară sau iarnă, micuţul trebuie scos, îmbrăcat adecvat.

Cursurile pentru părinţi le dau viitoarelor mame şi taţi încvrederea că se pot descurca cu copilul.

Copilul nu trebuie înfofolit şi nici legat fedeleş ca să aibă picioarele drepte -  nu are nicio legătură. De multe ori legatul fedeleş poate crea risc pentru bazin, se dizlocă şoldul.

Poziţia fiziologică a copilului – adică aceea care nu îi face rău este cu picioarele în M, iar spatelşe în forma literei C. Copilul îi purtăm în braţe astfel încât să-l putem săruta uşor pe creştet.

Echipa de specialişti care supraveghează sarcina femeilor consumatoare de droguri includ medicul ginecolog, psihiatrul, medicul infecţionist, toţi aceştia stabilind schema de tratament.

Copilul trebuie să doarmă pe o saltea tare, fără pernă, nici pe spate, nici pe burtă. Se pune un scutec de finet bine rulat la spatele copilului pentru sprijin, astfel încât dacă este după masă şi regurgietază o gură de lapte să nu existe pericolul de a se îneca şi de a se sufoca.

Peste 90% din mame pot şi ar trebui să alăpteze. Laptele din primele ore – colostrul – este esenţial, acet tip de lapte nu a putut fi reprodus de nicio formulă. Copilul trebuie pus la sân tocmai ca să vină laptele. Şi în cazul în care naşterea are loc prin cezariană există indicaţia de a fi pus copilul cât mai degrabă la supt. Alăptarea funcţionează pe baza legii cererii şi ofertei.

Dacă laptele nu apare în primele ore mama nu trebuie să se sperie. Colostrul se secretă în primele trei zile şi este în cantitate mică. La o masă în sânii unei femei, la o masă se pot secreta între 2 ml şi 20 de ml de colostru. 2 ml înseamnă o linguriţă.

Copilul trebuie alăptat la cerere, dar dacă el nu a cerut de mâncare 4 ore nu trebuie lăsat, ci el trebuie trezit pentru a vedea despre ce e vorba.

Mama trebuie să recunoască de ce plânge copilul pentru că el nu plânge doar de foame. Poate plânge, de exemplu, pentru că e ud şi trebuie schimbat, că-i e prea frig sau prea cald sau vrea afecţiune.

Un alt mit este că dacă naşti prin cezariană vei avea apoi o viaţă sexuală mai bună.

Realitate: Teama este de neplăcerile care apar cu vârsta la orice femeie. Perineul este un muşchi. În timp, cedează, astfel că el trebuie tonifiat. Cu pregătirea perineului pentru naştere se poate reduce epiziotomia undeva la 3%.

Chiar dacă am născut prin cezariană, acei hormoni care se secretă în timpul sarcinii au influenţă şi asupra perineului. E de altă parte, timp de 9 luni, toată presiunea din abdomen se exercită pe perineu. Însă mama poate deprinde anumite exerciţii pe care să le practice apoi toată viaţa de întărire a acestui muşchi.

Un copil se poate naşte prematur prin cezariană şi la 39 de săptămâni dacă el era pregătit să iasă în săptămâna 41. Iar această prematuritate nu se reflectă doar în greutate. Pot fi copii de 3,5 kg care nu se adaptează din punct de vedere respirator şi au nevoie de incubator.