Ciudăţeniile cursei pentru Casa Albă: candidatul care vrea să pună capăt morţii

Campania pentru alegerile prezidenţiale din Statele Unite de anul viitor este una dintre cele mai animate din istoria recentă: candidaţii dezgroapă mituri urbane, îşi fac trecutul dramatic pentru efect sau se văd nevoiţi să definească concepte pentru publicul larg la foc automat. În acest context, ies de sub radar candidaţii cu adevărat speciali – cum ar fi Zoltan Istvan, filozoful care vrea să pună capăt morţii.

Între toată şarada cursei republicane şi a calculelor reci făcute în tabăra democrată, se cunoaşte faptul că noul ocupant al Biroului Oval va fi unul dintre cei 18 candidaţi rămaşi în cursa pentru candidatura celor două partide – precum s-a întâmplat în ultimii 162 de ani. Ultima când un candidat al unui alt partid a câştigat alegerile prezidenţiale americane – Zachary Taylor în 1849, din partea defunctului partid Whig – sclavia încă era motorul statelor din sud, iar femeile erau departe de a-şi fi câştigat dreptul la vot. 

Acest sistem bipartit a dus şi la apariţia unui termen general pentru orice candida independent sau înscris din partea altui partid: „third party candidate” (ro. - candidat de al treilea partid), iar ultima dată când un astfel de candidat a reuşit să strângă cel puţin un vot al electorilor – sinonim cu triumful în cel puţin unul dintre cele 50+1 state – a fost în 1968. Însă această statistică nu descurajează nici măcar candidaţi cu o platformă smulsă din cărţile science-fiction, precum Zoltan Istvan, candidatul Partidului Transumanist.

Istvan este un fost reporter National Geographic şi, în prezent, scriitor şi partizan al transumanismului, o mişcare filozofică/intelectuală care promovează evoluţia condiţiei umane prin dezvoltarea tehnologiilor care ar putea îmbunătăţi intelectul, condiţia fizică şi capacităţile psihice ale unei persoane. Dar fostul jurnalist, în vârstă de 42 de ani, şi-a setat standarde înalte chiar şi pentru acest curent intelectual avangardist – îşi doreşte eradicarea barierei finale a omului, moartea. Şi călătoreşte în cadrul campaniei sale prezidenţiale cu un autobuz sub formă de sicriu, denumit „Rulota Nemuririi”.

„Munceam pentru National Geographic, călătorind, trăind multe experienţe distractive şi, brusc, aproape am călcat peste o mină în Vietnam. Ghidul meu s-a aruncat peste mine, împingându-mă la pământ, şi mi-a salvat viaţa. Atunci am decis că era timpul să mă dedic cu adevărat opririi morţii – pentru mine, şi pentru persoanele apropiate mie” a declarat Istvan pentre BBC, într-un interviu recent.

În 2013, Istvan a publicat un roman intitulat „Pariul transumanist”, cu iz beletristic, dar încorporând un manifest al viziunii sale de transumanism. În roman, eforturile personajului principal de a promova acest curent împart similitudini cu mişcarea bolşevică; protagonistul călătoreşte în jurul lumii, promovând transumanismul şi doctrina aferentă într-o modalitate reacţionară, care duce într-un sfârşit la o revoluţie globală împotriva sistemelor politice actuale. 

„Dacă o fiinţă umană raţională iubeşte şi valorează viaţa, atunci vor dori să trăiască cât mai mult cu putinţă – dorinţa nemuririi. Însă, e imposibil de ştiut dacă aceştia pot deveni nemuritori, din moment ce mor. Dacă nu faci nimic în acest sens, nu cresc şansele de a atinge imortalitatea – deoarece pare evident că toată lumea va muri într-o bună zi şi, probabil, va înceta să existe. Astfel, concluzia cea mai logică este să faci ceva constructiv din punct de vedere ştiinţific pentru a atinge nemurirea, înainte de a muri.”Zoltan Istvan - „Pariul transumanist”

Istvan susţine că încearcă sa se distanţeze de ideile practice din carte; în ciuda faptului că este un simpatizant al ideilor neo-reacţionare, el crede că instaurarea unei dictaturi sub acest curent ar putea fi practică, pentru moment, doar sub conducerea unei inteligenţe artificiale.

„Eu susţin ideea ca o inteligenţă artificală să devină preşedinte într-o bună zi. Dacă am avea o entitate cu adevărat altruistă care să aibă grijă de societate şi să acţioneze conform cu interesele cele mai bune ale oamenilor, poate renunţarea la anumite libertăţi ar fi benefică. În trecut am avut parte de dictatori egoişti, care au făcut un efort execrabil în conducerea ţărilor lor. Dar dacă cel care ar avea puterea şi-ar dori cele mai bune interese ale tale, nu l-ai dori în echipa ta?” a explicat Istvan ideea stranie. 

Cu toate acestea, el realizează faptul că, cel puţin pentru moment, nu poate emite pretenţii la Biroul Oval, şi precizează că scopul candidaturii sale este aducerea în discuţie şi deschiderea către publicul larg a ideilor transumaniste. „E important pentru mine”, precizează Istvan, „scopul meu principal, al Partidului Transumanist, este schimbarea culturii americane.”