România-Ungaria, un meci care a redeşteptat mari pasiuni
0
Fotbalul antrenează cu sine mari pasiuni colective care nu îşi mai găsesc canale de manifestare în viaţa ”reală”.
The New York Times citează în ediţia de vineri cuvintele politicianului maghiar, Gyöngyösi Márton (partidul naţionalist Jobbik), care mărturiseşte că visează ca Ungaria să-şi recâştige teritoriile pierdute, dar că desigur realitatea este altceva decât visul. În virtutea acestor reverii, mai spune însă Gyöngyösi, meciul de fotbal de vineri este mai mult decât o înfruntare sportivă : ”Este vorba despre istorie şi politică. Nu se pune problema să câştigăm un simplu meci de fotbal. E vorba de a învinge România. Cine se aşteaptă ca suporterii români şi unguri să privească meciul în linişte cu floricele de porumb şi coca cola nu ştie nimic despre fotbal.”
Lăsând deoparte aspiraţiile sale politice, Gyöngyösi Márton are dreptate. Un meci de fotbal România-Ungaria este privit cu o pasiune specială şi la Bucureşti, căci dacă românii nu au nimic de revendicat ei au rămas, în schimb, cu senzaţia că au ceva de apărat. Aşadar şi aici victoria sau înfrângerea ar dobândi semnificaţii simbolice care depăşesc cadrul competiţiei sportive. Este un fenomen universal, pentru că, aşa cum s-a arătat în atâtea rânduri, o echipă naţională de fotbal devine întruparea unui stat şi imaginea simbolică a unei naţiuni. Fotbalul antrenează cu sine pasiuni colective care nu îşi mai găsesc canale de manifestare în viaţa ”reală”.
Depinde însă foarte mult şi de natura unei colectivităţi şi de pulsiunile care o animă la un moment dat, căci fotbalul este tot mai mult şi locul de manifestare al rasismelor şi xenofobiei ca şi a extremismelor politice. De altfel ungurii au fost recent sancţionaţi : primul meci dintre România şi Ungaria s-a desfăşurat în luna martie la Budapesta fără spectatori ca urmare a deciziei FIFA. După meciul amical dintre Ungaria şi Israel desfăşurat în 15 august 2012, Centrul Simon Wiesenthal a semnalat că un grup de suporteri a intonat cântece antisemite afişând totodată imagini ofensatoare. Bulgaria a fost la rîndul ei sancţionată după meciul cu Danemarca din octombrie 2012. Arbitrul raportase că jucătorul danez Patrick Mtiliga fusese întâmpinat cu insulte rasiste oridecâte ori atingea balonul.
Problema nu e simplă : se pare că tot ceea ce a fost epurat din cultura înaltă şi din stratul de civilitate care constituie norma vieţii sociale, continuă să supravieţuiască. Şovinismele de tot felul par a-şi găsi azil pe stadioane, acolo unde au alibiul exprimării simbolice. Dar dacă ele, după o perioadă de incubaţie în grupurile febrile de suporteri, răzbat în politică ? Dacă violenţa stadioanelor va sfârşi prin a coborâ în stradă ?
Există şi sociologi care au formulat o idee liniştitoare. După opinia lor, îngrijorarea pe care o manifestă politicienii din ţările democratice ar fi exagerată, căci manifestările xenofobe asociate cu fotbalul au început să fie semnalate prin anii 70 ai secolului trecut şi de atunci ele nu s-au amplificat peste măsură. În opinia acestor cercetători, aşa numitele manifestări rasiste ar putea fi uneori doar simple provocări inerente logicii jocului, forme de antagonizare inevitabile într-o înfruntare sportivă. Şi totuşi dacă jocul cu legile sale ascunde mai mult decât atât ?
Iată motive pentru care stadioanele rămân pe mai departe motive de crispare şi îngrijorare, căci istoria nu prea îndepărată ne-a dezvăluit că marile mulţimi adunate laoalaltă sunt capabile de cele mai sumbre surprize.
Revenind la meciul România – Ungaria, nu există motive de alertă specială. Totuşi responsabilii politici au simţit nevoia să se acopere cu declaraţii pacificatoare : "Fac apel la toţi spectatorii, la bucureşteni, la cei de pe traseul galeriei echipei cu care jucăm astazi, să profităm de această zi, să arătăm că suntem o ţară civilizată, o ţară europeană (...)Cel mai mult şi mai mult mi-aş dori să dăm noi dovada că suntem o societate de oameni normali la cap şi o societate de oameni care nu dăm cu parul ”, a spus vineri premierul Victor Ponta. Din punctul său de vedere relaţia româno-maghiară are însă alte dificultăţi care se manifestă în primul rând pe terenul regionalizării.
Text semnat de Horaţiu Pepine.
Materialul a apărut pentru prima dată pe dw.de.
Se încarcă comentariile...
