Viaţa ultimului pugilist care l-a învins pe Floyd Mayweather, bulgarul Todorov, care regretă victoria cu toată fiinţa sa
0Cu mai puţin de o lună până la meciul secolului în box, jurnaliştii de la New York Times l-au vizitat pe ultimul pugilist care l-a învins pe Floyd Mayweather. Aceştia au găsit la sud de Dunăre o epavă a celui care a fost marele boxer bulgar Serafim Todorov, din acesta nemairămânând decât o umbră plină de regret care nu înţelege cum diferenţa dintre 450 de dolari şi 280 de milioane de dolari a fost făcută de un simplu cuvânt: „Nu”.
Victoria bulgarului Serafim Todorov asupra lui Floyd Mayweather din semifinalele turneului de box al Olimpiadei din 1996 de la Atlanta a fost ultimul meci pe care pugilistul american l-a pierdut. La câteva luni distanţă de la marea victorie a bulgarului care avea 27 de ani, tânărul de 19 ani, Floyd Mayweather, a făcut pasul spre boxul profesionist şi a început o carieră în care a bifat 47 de victorii consecutive ce i-au adus sute de milioane de dolari în conturi.
Pe data de 2 mai, oraşul Las Vegas va găzdui mult aşteptata confruntare dintre Floyd Mayweather şi Manny Pacquiao, întâlnire pe care mulţi o numesc cel mai bogat meci de box din istoria acestui sport.
Totuşi, pe Todorov, 45 de ani în prezent, nu prăpastia uriaşa dintre viaţa lui şi a lui Mayweather îl necăjeşte. Deşi pierzătorul confruntării de la Atlanta are o avere estimată la 280 de milioane de dolari, iar câştigătorul nu are nici măcar un televizor cu ecran plat, pe bulgar îl amărăşte modul în care au decurs lucrurile după acel meci şi până astăzi.
Ani în şir, fanii boxului, în special cei americani, au afirmat că victoria lui Todorov în faţa lui Mayweather a fost facilitată de arbitru. Surprinzător, bulgarul nu neagă această teorie, dar este nervos pe acelaşi arbitru, căruia îi pune în cârcă finala pierdută la Atlanta. Acel moment a reprezentat pentru Todorov căderea în infern. Din cauza ratării titlului olimpic, bulgarul a căzut în dizgraţia federaţiei bulgare de box, i s-a refuzt o schimbare de cetăţenie, a pierdut mai multe oportunităţi din afara ţării şi a fost racolat de lumea interlopă bulgară pentru lucruri murdare.
Astăzi, în timp ce americanul se pregăteşte să primească 180 de milioane de dolari pentru o singură luptă, Serafim Todorov încearcă să-şi ducă traiul cu o pensie de aproximativ 425 de dolari pe lună. Ţintuit într-un scaun, Todorov priveşte pe fereastră, spre o cafenea arsă. „Tot chinul ăsta”, spune fostul boxeur, „toate se trag de la ce s-a întâmplat în Atlanta”. Omul care l-a bătut pe Floyd Mayweather se trezeşte în fiecare dimineaţă dorindu-şi să fi pierdut acea luptă.
Arbitraj suspect
Meciul dintre Mayweather şi Todorov a avut loc într-o vineri, cu două zile înainte de ceremonia de final a Jocurilor Olimpice de la Atlanta. A început cu o ploaie de pumni, ca şi cum gongul ar fi dat frâu liber emoţiilor ambilor boxeri. Buzele lui Todorov s-au unduit într-un zâmbet timid în timp ce acesta urmărea pe YouTube o înregistrare a luptei.
„Avea 19 ani, îmi amintesc.”, a spus fostul pugilist. „Experienţa mea era mult mai bogată. Bătusem toţi ruşii, cubanezii, ceva americani, germani, campioni olimpici. Mă distram cu ei în ring. Britanici, francezi – îi băteam pe toţi. Eram foarte isteţ. Am fost un luptător foarte plăcut şi atractiv. Trebuie să fii un artist în ring. Eu am fost un artist.”
Este adevărat, Mayweather era un adolescent. Sigur, câştigase Mănuşa de Aur, dar a ajuns cu greu în echipa olimpica a Statelor Unite ale Americii. Arătase prea puţin pe scena internaţională. Pe de altă parte, Todorov, triplu campion mondial şi dublu campion european, era genul de boxer care îşi fenta adversarul, se eschiva în faţa atacurilor cu o viteză care i-ar fi permis să ajungă în spatele combatantului din ring, să-l bată pe umăr şi să-i spună „Nu, nu, sunt aici”, înainte ca acesta să-şi ducă la bun sfârşit lovitura.
Todorov a crescut în Peshtera, un mic oraş din sudul Bulgariei şi unchiul său i-a făcut cunoştinţă cu boxul la vârsta de opt ani. S-a dezvoltat rapid şi a ajuns un maestru ale cărui abilităţi erau fără cusur. Punctul său forte era jocul de picioare. În schimb, slăbiciunea lui a fost lipsa de concentrare. Îi plăceau femeile şi rachiul. Antrenorul său, Georgi Stoimenov, cel care l-a descoperit pe Todorov pe când acesta era doar un adolescent şi a lucra cu el pe tot parcursul carierei, a încercat să-l ţină sub control pe pugilist, dar acest lucru s-a dovedit a fi destul de dificil.
„La competiţii, în timp ce antrenorii dormeau în camere separate, eu trebuia să dorm în aceeaşi încăpere cu Serafim”, îşi aminteşte Stoimenov, care a dezvăluit apoi cum odată l-a încuiat pe Todorov în cameră, dar acesta a ieşit pe fereastră şi s-a dus câteva etaja mai jos, în camera atletelor.
Fostul boxer nu îşi neagă metehnele. Acesta îşi aminteşte că pentru Jocurile Olimpice de la Atlanta s-a antrenat trei săptămâni şi chiar şi în acea perioadă şi-a făcut timp să bea cu prietenii lui. Cu toate astea, Todorov şi-a dominat clar primii trei adversari de la Olimpiadă, scorurile partidelor arătând o diferenţă clară între bulgar şi aceştia: 45-18.
Încrederea în sine l-a făcut pe bulgar să nu-l urmărească pe Mayweather decât în sferturile de finală. „Era o luptă ca oricare alta”, îşi aminteşte Todorov. „Învinsesem boxeri mult mai puternici”. Însă americanul l-a surprins pe bulgar şi înaintea rundei finale Mayweather conducea cu 7-6. Ultimele trei minute au însemnat o luptă acerbă. Două lovituri la corp ale bulgarului l-au adus în avantaj, 8-6, iar americanul a eliberat o ploaie de pumni asupra lui Todorov, dar nici o lovitură nu a fost punctată. Acesta este momentul pe care fanii boxului îl contestă chiar şi astăzi. Cu un minut înainte de final Mayweather a egalat totuşi, dar Todorov s-a distanţat la 10-8 şi a câştigat partida.
În momentul gongului final, nici un boxer nu ştia rezultatul. La acea vreme, sistemul de punctaj astfel încât rezultatul să fie secret. Acesta consta în cinci arbitri care urmăreau lupta. De fiecare dată când cel puţin trei arbitri punctau o lovitură la maximum o secundă distanţă între hotărârile lor, boxerul primea punctul. Nimeni dintre cei implicaţi în luptă, nici măcar arbitrii, nu ar fi trebuit să ştie scorul. Sistemul a avut destui contestatari şi, în cele din urmă, a fost schimbat. Dar la Atlanta era încă în vigoare şi la finalul luptei, atât Mayweather cât şi Todorov au susţinut că ar fi trebuit să primească mai mult puncte.
Susţinătorii lui Mayweather au spus că preşedintele bulgar al Comisiei Internaţionale a Arbitrilor a influenţat arbitrii pentru a-l declara învingător pe conaţionalul său. Dar şi Todorov îl acuză pe Jetchev de practici neortodoxe. Acesta îşi aminteşte că înaintea finalei Jetchev a intrat în vestiarul lui şi i-a spus că va trebui să-l facă K.O. pe Kamsing dacă vrea să câştige meciul. „De ce a făcut asta? Îl bătusem pe Kamsing la puncte în turneul pre-olimpic şi Jetchev ştia că eram un pugilist tehnic. Mi-a fost clar că a încercat să-mi spună că voi pierde.”.
Din cauza stării precare de sănătate, Jetchev, în vârstă de 90 de ani, nu a putut fi contactat pentru a explica acuzaţiile, dar Todorov a spus că oricum nu era interesat de scuzele sau explicaţiile acestuia. Pentru el, acele câteva zile au reprezentat momentul în care cariera sa a început să se dezintegreze.
După semifinală, niciunul dintre boxeri nu era prea mult sub influenţa rezultatului. După câteva momente petrecute în ring, s-au dus în vestiar, de unde au fost grăbiţi să se prezinte la controlul antidoping. Aici, spune Todorov, a făcut greşeala vieţii lui.
O şansă unică în viaţă
În timp ce Serafim Todorov şi Floyd Mayweather îşi aşteptau rândul la control, trei oameni au apărut în încăpere. Deşi nu a apucat să citească ce scrie pe acreditările lor, misterul a fost elucidat rapid. Doi dintre ei erau impresari care căutau boxeri pe care să îi promoveze în circuitul profesionist, iar cel de-al treilea era traducătorul lor. Aceştia au fost impresionaţi de bulgar şi voiau să îi ofere un contract. „Mi-au văzut stilul, au văzut cum mă mişc în ring, au văzut că sunt alb. Nu va fi niciodată un alt boxer alb asemănător mie şi ei ştiau asta. Voiau să rămân în SUA.”.
Termenii contractului îi erau cunoscuţi lui Todorov pentru că a mai fost abordat şi de nişte promotori australieni după ce a câştigat Campionatele Mondiale disputate în 1991 la Sydney.
În Atlanta, Todorov zâmbea în timp ce traducătorul îi citea beneficiile contractului. Un bonus uriaş la semnătură,, o casă, o maşină. O nouă viaţă şi lupte importante în mijlocul sălilor arhipline. Cei doi impresari s-au aplecat spre bulgar, unul dintre ei i-a întins un stilou, dar Todorov l-a respins.
„Am refuzat fără să stau pe gânduri. Pur şi simplu am spus nu.”, a rememorat Todorov, plecându-şi privirea. „Ştii ce s-a întâmplat în momentul imediat următor? Cei doi bărbaţi s-au dus la Mayweather şi au început să vorbească în engleză.”.
Todorov nu este atât de naiv încât să creadă că impresarii s-au îndreptat către american doar pentru că el i-a refuzat, dar imaginea i-a rămas întipărită în minte. Ar fi putut fi el, se gândeşte acum. Trebuia să fie el.
Două zile mai târziu, înaintea finalui cu Kamsing, a primit vizita din vestiar a lui Jetchev. Angel Anghelov, care a stat în colţul lui Todorov în timpul finalei, îşi aminteşte că pugilistul era şocat. După prima repriză ţipa către staff-ul său că arbitrii nu îi punctează loviturile, dar ştia că antrenorii nu puteau face nimic în privinţa asta. Finalul a pecetluit înfrângerea cu 8-5 a bulgarului.
După acest eşec, Todorov a fost într-o continuă stupoare timp de două zile, cât mai era până la zborul către casă. „În tot timpul ăsta am băut încontinuu”, a spus fostul boxer. „Nu voiam decât să beau până mor.”.
S-a simţit trădat. A adus atâta atenţie şi adulaţie faţă de boxul bulgar, iar acum nu simţea decât amărăciune. Înaintea Campionatelor Mondiale din 1997, Todorov a acceptat oferta federaţiei turce de box de a-şi schimba afiliera şi a reprezenta Turcia la competiţie. Înţelegerea nu era la fel de substanţială ca cea pe care au încercat impresarii americani să o facă, dar îl mulţumea. În cazul în care câştiga medalia de aur, se îmbogăţea cu un milion de dolari. Tot ce mai era de făcut pentru ca schimbarea naţionalităţii să aibă loc era ca federaţia bulgară să îşi dea acceptul.
„Afacerea era ca şi încheiată. Dar, în ultima clipă, am primit un telefon în care mi s-a spus că înţelegerea a picat.”, rememorează Todorov. „Jetchev contactase federaţia turcă şi ceruse 300.000 de dolari pentru acest transfer, astfel că nu am reprezentat Turcia. Dar nu puteam lupta nici pentru Bulgaria. Şi asta a fost povestea mea. Se terminase totul.”.
Chinul de a merge mai departe
Todorov avea 28 de ani. Putea să mai participe la o ediţie a Jocurilor Olimpice şi la câteva Campionate Mondiale. În schimb, a ales să agaţe mănuşile în cui, refuzând şansa unor meciuri la profesionişti care i-ar fi adus nişte câştiguri imediate.
În timp ce Bulgaria era năucită de problemele economice cauzate de tranziţia de la comunism, Todorov plutea în derivă. A schimbat câteva locuri de muncă – a fost şofer, a lucrat într-un magazin alimentar, apoi la o fabrică de cârnaţi – dar nimic stabil. Soţia sa, Albena, a lucrat, la rândul ei, într-un supermarket. În momentul de faţă, amândoi sunt şomeri.
În urmă cu 15 ani, Todorov s-a mutat în cartierul în care locuieşte în prezent. Sunt traficanţi de droguri peste tot şi tot felul de lideri ai lumii interlope. Unii dintre ei chiar i-au făcut nişte oferte de a lucra pentru ei, spunându-i că ar putea ajunge şi el un lider. Însă fostul pugilist a refuzat şi aceste oferte.
„Există multă înşelăciunea aici, multe lucruri negative.”, spune Todorov. „Nu-mi place lucrul ăsta, dar, de asemenea, nu există nici o sală de box, nu se fac antrenamente. Nu prea vorbesc cu oamenii de aici şi nu mă implic în nimic. Nu am nevoie de prieteni. Încerc doar să mă relaxez.”.
Iar asta este mai greu decât pare. Chiar şi acum, după 19 ani, regretul puternic al lui Todorov i se citeşte în privirea pierdută acompaniată de ridurile de pe frunte. Soţia sa, Albena, nu-şi doreşte decât ca Todorov să o fi sunat după ce americanii i-au făcut oferta. „Ar fi schimbat vieţile noastre şi ale copiilor noştri”, spune aceasta în timp ce soţul ei nu-şi poate ascunde dezamăgirea.
Dacă ar fi pierdut lupta cu Mayweather, spune Todorov, în mod sigur ar fi continuat să boxeze, dorindu-şi să ajungă în finala olimpică. Nu s-ar fi întrebat cum ar fi să locuiască în Statele Unite sau de ce a fost trădat în finala împotriva lui Kamsing. „În schimb, toate astea s-au întâmplat şi nu-mi doream decât să sper că lucrurile se vor îmbunătăţi. A fost o prostie. M-am întors şi am găsit Iadul.”.
FOTO Laurenţiu Reghecampf a căpătat proporţii înfiorătoare
Acuze grele la adresa lui Gică Hagi: "O ruşine! S-a comportat ca ultimul om!"
Se încarcă comentariile...
