ANALIZĂ Cum a ajuns Lobonţ să intre în istoria echipei naţionale peste Nicolae Dobrin, Marius Lăcătuş şi Gică Popescu

Când s-a apucat de fotbal, visul lui Bogdan Lobonţ era să apere măcar într-un meci poarta Corvinului Hunedoara. Nu se gândea la echipa naţională, era un ţel mult prea îndepărtat.

Şi totuşi, în 1998 a ajuns la lot. Fusese titular la Campionatul European de tineret, iar trecerea lui Piţurcă la naţionala mare a însemnat pentru el acelaşi salt. Întâi a fost rezervă, la un meci din august 1998, contra Norvegiei, apoi a jucat 10 minute, în septembrie, cu Liechenstein, partidă câştigată cu 7-0 de tricolori. „Am avut emoţii, chiar dacă nu se punea problema învingătoarei. Mi-era teamă să nu iau vreun gol rătăcit şi să stric sărbătoarea colegilor”, a povestit Lobonţ debutul său consemnat acum aproape 15 ani. Căpitanul echipei la vremea respectivă era Gică Popescu, cel pe care Lobonţ l-a întrecut în topul longevităţii, chiar dacă cel poreclit Baciul a avut o carieră mai cursivă printre tricolori. 

Lobonţ a fost şi el ani la rând nelipsit de la naţională, „arestând” postul între 2003 şi 2009, dar apoi a urmat o perioadă în care şi-a pierdut dominaţia. De vină a fost şi faptul că nu prea apăra la echipa de club, a avut şi o accidentare care l-a ţinut mult pe tuşă, plus că a apărut concurenţa. Mai întâi Dani Coman, apoi Pantilimon şi Tătăruşanu au început şi ei să apere, iar Lobonţ n-a mai fost chemat constant.

 „Eu nu m-am retras niciodată de la naţională şi nici nu o voi face până în momentul în care nu voi renunţa la activitatea de fotbalist”, a precizat „Pisica” din poarta Romei, echipă care i-a prelungit contractul pe încă două sezoane. Acum, după peste 80 de meciuri la naţională, visul lui Lobonţ este să joace la un turneu final de Campionat Mondial. A prins trei Europene (2000 şi 2008 la seniori şi 1998 la tineret), dar niciun Mondial. „Brazilia 2014 e ultimul tren. Să mă gândesc la Rusia 2018 e deja prea mult”, crede el. Până să ajungă la Rio, Lobonţ a mai primit un vot de încredere din partea lui Piţurcă, selecţionerul numindu-l căpitan al echipei naţionale.

„Nu ştiu cât voi mai juca, dar nu voi mai reveni în Liga I. Mai bine mă las decât să mai joc în România. Am motivele mele pentru asta”
Bogdan Lobonţ, portar România

6 selecţioneri a avut Lobonţ la naţională: Piţurcă, Ienei, Boloni, Hagi, Iordănescu şi Răzvan Lucescu  

E printre cei mai longevivi din lume

Cei aproape 15 ani pe care Lobonţ îi are la naţionala României îl plasează pe portarul lui AS Roma în topul select al goal-keeperilor longevivi la naţionala ţării lor. Pe primele patru lovuri în acest clasament sunt portari necunoscuţi, de la naţionale modeste şi foarte modeste, dar care rezistă, probabil şi pentru că din spatele lor nu vine mai nimic. În compania românului sunt însă şi nume grele, precum Buffon, Casillas ori Cech, consideraţi, din punct de vedere valoric, primii portari ai lumii. Un alt veteran al porţii este ungurul Kiraly, cunoscut pentru faptul că poartă numai pantaloni lungi, care va face parte din lotul maghiarilor pentru meciul cu România, din septembrie. Kiraly joacă acum în liga a doua germană, la Munchen 1860.

Portari longevivi la naţională
Jucător                Ţară          Debut      Selecţii     Ani
Mario Muscat       Malta        1996        66            36
Sergei Pareiko       Estonia     1996        46            36
Roy Caroll            Irlanda de Nord 1997 25           36
Alexander Kolinko  Letonia     1997        86            38
Gianluigi Buffon    Italia         1997        133           35
Bogdan Lobonţ      România   1998         83            35
Gabor Kiraly         Ungaria     1998         89            37
Stipe Pletikosa       Croaţia     1999         103           34
Iker Casillas          Spania      2000         148           32
Petr Cech             Cehia        2002         100           31
Andreas Isaksson  Suedia       2002        106           32