Vladimir Putin şi Coaliţia pentru Familie

Care sunt asemănările dintre Rusia lui Vladimir Putin şi România Coaliţiei pentru Familie? Cum pot fi contracarate acţiunile acestora? Comunitatea LGBT din România iese în stradă.

Contextul regional

Zarvă mare la Chişinău zilele acestea. Socialiştii lui Igor Dodon au introdus o iniţiativă legislativă în Parlament pentru a interzice aşa-zisa “propagandă homosexuală”. Iniţiativa nu e nouă, s-a mai încercat, la fel cum s-a mai încercat şi abrogarea legislaţiei anti-discriminare, adoptată de Republica Moldova drept condiţie în negocierile cu Uniunea Europeană. Sprijiniţi “oficial” de Moscova, şi “neoficial” de oliharhul Vlad Plahotniuc, socialiştii lui Dodon încearcă să câştige puncte electorale. În Ucraina, Moldova şi Georgia, includerea persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane trans) în legislaţia anti-discriminare a stârnit reacţii virulente în societate, dar într-un final a fost acceptată ca normă de către elitele locale. La fel ca în anii 2000 în România, subiectul este considerat sensibil, însă ni se dovedeşte că printre principiile fundamentale europene sunt protecţia minorităţilor sexuale şi de gen şi respectul pentru demnitatea umană.

Rusia, pe de altă parte (regimul Putin), a exploatat ura faţă de persoanele LGBT şi a implementat o legislaţie care interzice “propaganda homosexuală”. În preajma Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Sochi, subiectul a suscitat interes în intreaga lume. S-a propus, fără succes, chiar un boicot internaţional. Astăzi, în Rusia, persoanele LGBT trăiesc sub un regim de teroare, sunt hăituite de grupuri neo-fasciste, sunt nevoite să se ascundă. Comunitatea, rezistă, totuşi. Moscova are cluburi gay, activiştii încearcă să îmbunătăţească situaţia, cât de cât. O nouă măsură propusă recent ar interzice chiar actul coming out-ului/”ieşirii din dulap”, anume recunoaşterea publică a orientării sexuale şi/sau identităţii de gen.

Statul român, prin Curtea Constituţională şi prin Parlament, are datoria să reconfirme primatul valorilor democratice în România. O democraţie nu îşi demonizează cetăţenii, indiferent de etnie, rasă, gen sau identitate de gen, orientare sexuală, abilitate fizică sau statut socio-economic.

Ortodoxie vs Europa

La noi, în grădina Maicii Domnului, între Carpaţi, Dunăre, Tisa şi Marea Neagră, Coaliţia pentru Familie încearcă să interzică căsătoriile gay. Parese că interesele neo-protestanţilor de inspiraţie americană (care au mai încercat interzicerea căsătoriilor gay în Constituţie în 2007, fără succes), ale Bisericii Ortodoxe Române şi ale forţelor reacţionare ortodoxe (de inspiraţie moscovită) par că se întâlnesc. Ura de gay îi uneşte. Influenţa Rusiei în ţări ca Franţa (vezi Frontul Naţional al lui Marine LePen), Ungaria (Jobbik, înţelegerile cu Ungaria lui Orban) şi chiar Grecia lui Alexis Tsipras (vizita recentă a lui puţin la Atena spune multe) este deja cunoscută. Divide et impera!

Iniţiativa Coaliţiei pentru Familie contravine flagrant valorilor europene. România, până acum lăudată ca o oază de pluralism (burghez, e drept) într-o mare de state care alunecă spre autoritarism, riscă să se radicalizeze. Statul român, prin Curtea Constituţională şi prin Parlament, are datoria să reconfirme primatul valorilor democratice în România. O democraţie nu îşi demonizează cetăţenii, indiferent de etnie, rasă, gen sau identitate de gen, orientare sexuală, abilitate fizică sau statut socio-economic. Indiferent de atitudinile sociale prezente faţă de o minoritate, o democraţie asigură un cadru legislativ şi principial care garanteaza egalitatea tuturor, respectul reciproc şi demnitatea umană. Valorile europene presupun extinderea drepturilor omului, nicidecum restrângerea lor, iar Constituţia României interzice expres o astfel de măsură. Avem datoria să ne apărăm Constituţia.

La fel ca în 2001, România se vede nevoită să îşi definească valorile fundamentale într-o direcţie sau alta. Homosexualitatea este, din nou, terenul definirii aşa-zisei “naţiuni”. Putem alege o naţiune civică, democratică, sau putem alege o prigoană a diverselor grupuri minoritare, o învrăjbire între cetăţeni, o demonizare a categoriilor sociale vulnerabile. Coaliţia pentru Familie exploatează atitudinile sociale negative faţă de persoanele LGBT pentru a avansa o agendă ultra-conservatoare şi discriminatorie.

Coaliţia pentru Familie exploatează atitudinile sociale negative faţă de persoanele LGBT pentru a avansa o agendă ultra-conservatoare şi discriminatorie.

Ură răspândită în societate

Dacă i se permite, Coaliţia pentru Familie nu se va opri doar la căsătoriile gay. Am scris despre planul acestora de a interzice avortul, pornografia, a schimba Codul Penal. O încercare de a limita şi mai mult din drepturilor cetăţenilor LGBT nu poate părea imposibilă într-un astfel de context. Ce facem, recriminalizam homosexualitatea? Să nu uităm că România a fost, în 2001, printre ultimele ţări din Europa care a decriminalizat homosexualitatea. O istorie ruşinoasă a unei oprimări efective, o intervenţie brutală a statului în sfera privată a individului. Istoria care nu se învaţă la şcoală, însă care include arestări, violenţă efectivă, în unele cazuri chiar crimă. Marian Mutaşcu - Ciprian Cucu şi Mariana Cetiner sunt doar câteva din poveştile cele mai cunoscute.

(...) îndemn persoanele LGBT şi aliaţii lor să iasă în stradă, să îşi facă vocile auzite, să sărbătorească diversitatea. Şi, pe cât posibil, să îşi aducă şi familiile, să demonstreze că familiile în România de azi sunt diverse, iar restrângerea definiţiei familiei ar afecta mai multe categorii de cetăţeni.

Am mai spus-o şi o repet: imaginaţi-vă cum se simt persoanele LGBT din întreaga Românie, cărora li se spune, a câta oară, că sunt greşiţi, că iubirea lor nu e validă, că suferă de o patologie. Ce efecte are un astfel de val de ură pentru un tânăr gay din Paşcani, sau pentru o persoană trans în vârstă din Cluj, sau pentru o lesbiană din Valea Stanciului (jud. Dolj)? Fie că va place sau nu, persoanele LGBT există în întreaga societate, în toate paturile sociale, în toate localităţile din România. Vorbim de colegi de muncă, fraţi şi surori, electricieni, regizori sau asistente medicale. Dacă statul girează iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, atunci statul ne spune nouă, tuturor, că e OK să discriminezi, că egalitatea este doar un principiu golit de conţinut şi, de ce nu, că actele de violenţă împotriva persoanelor LGBT sunt acceptabile. Rercusiunile nu sunt doar la nivel legal, ci afectează direct vieţile unor cetăţeni, impingandu-i şi mai mult în invizibilitate, în frică.

Marşul Diversităţii 2016

Pe 25 iunie, comunitatea LGBT şi aliaţii lor ies în stradă la Bucureşti. Numiţi evenimentul cum vreţi, paradă, protest, manifestaţie stradală. Ce contează cu adevărat e mesajul pe care îl transmitem societăţii, statului şi oponenţilor valorilor europene, anume că nu ne lăsăm intimidaţi, că rezistăm, luptăm şi iubim (liber). De-a lungul săptămânii 19-25 iunie, în Bucureşti vor avea loc mai multe evenimente. Programul complet îl găsiţi aici. În paralel, organizatorii speră să organizeze evenimente conexe şi în marile oraşe din România. Tot pe 25 iunie, la Cluj Napoca va avea loc Miss Travesty România. Aşadar, îndemn persoanele LGBT şi aliaţii lor să iasă în stradă, să îşi facă vocile auzite, să sărbătorească diversitatea. Şi, pe cât posibil, să îşi aducă şi familiile, să demonstreze că familiile în România de azi sunt diverse, iar restrângerea definiţiei familiei ar afecta mai multe categorii de cetăţeni. În Varşovia, Polonia, în 2006, după o interzicere a paradei gay cu un an înainte, 20.000 de cetăţeni au ieşit în stradă, solidari cu cauza LGBT. Bucureştiul poate repeta în 2016 un astfel de gest. Anul acesta mergem la Pride în familie.

PS: Am scris acest articol înainte de tragedia de la clubul gay din Orlando, Florida. Ce s-a petrecut acolo este o tragedie incredibilă. Pentru comunitatea LGBT, clubul este sfânt, asemeni unei biserici, este spaţiul unde mergem să ne simţim în siguranţă, unde aflăm, informal, care sunt ştirile comunităţii, unde ne solidarizăm unii cu alţii. Crimele din Orlando atentează la însăşi spiritul nostru comunitar, oriunde ne-am afla în lume. Cu toţii suntem afectaţi. În acelaşi timp, este extrem de important să nu cultivăm islamofobia, în condiţiile în care comunitatea LGBT a fost şi rămâne promotoarea unei viziuni inclusive asupra lumilor şi societăţilor în are trăim.