Să ne calmăm puţin. Nu ne cumpără ungurii

România nu se poate opune vânzării terenurilor către cetăţenii din celelalte 27 de state membre ale Uniunii Europene

Informaţiile care încearcă acreditarea scenariul tranzacţionarii Ardealului de către statul maghiar şi stimularea unor tensiuni în relaţia dintre România şi Ungaria sunt simple intoxicări. Calculul ar trebui să ne facă să zâmbim: întreaga suprafaţă a Ardealului – incluzând aici Banatul, Crişana şi Maramureşul – este mai mare decât suprafaţa Ungariei.

Una dintre ştirile care face înconjurul televiziunilor şi care a pus pe jar redacţiile ziarelor se referă la liberalizarea vânzării terenurilor agricole din România, de la 1 ianuarie 2014. Tema este însă tratată cu superficialitate, iar în foarte multe cazuri fără o minimă documentare. Aşa se face că pe acest culoar şi-a făcut apariţia discursul radical anti-maghiar. Îndemnul patriotic “nu ne vindem ţara” a fost reinventat, pe terenul fertil al abordărilor pompieristice din presă care prezintă în mod eronat un aşa-zis interes al maghiarilor în a cumpăra terenuri în Ardeal pentru a-şi alipi Transilvania.

Desigur, pentru orice om cu discernământ, scenariul nu poate decât să stârnească zâmbete. Însă dincolo de modul hilar în care este pusă problema, abordările panicarde sunt extrem de periculoase şi promovează un scenariu fals. România şi Ungaria sunt ambele state ale Uniunii Europene, iar scenarii privind cumpărarea Ardealului sunt fanteziste. Riscul acestor ipoteze de tip tabloid este însă acela că inflamează spiritele în mod artificial la nivelul opiniei publice din ţara noastră. Cu certitudine, Ungaria nu poate şi nu va cumpăra Transilvania în contextul liberalizării pieţei terenurilor agricole din ţara noastră.

Cei care acreditează scenariul tranzacţionarii Ardealului sunt artificerii de serviciu care se reactivează de fiecare dată când teme cu potenţial conflictual de factură etnică sunt lansate în spaţiul public. Adevărul este unul singur - nu există nicio informatie/decizie oficială, asumată de vreun oficial de la Budapesta, prin care să se vorbească despre intenţiile vecinilor de la Vest în a cumpăra suprafeţe mari de teren pe teritoriul României.

De altfel, zvonurile care au circulat în presa din România au fost infirmate de Ministerul ungar al Afacerilor Externe, care a susţinut că a fost "doar o idee", nu un program, iar interviul ataşatului pe probleme de agricultură pe acest subiect nici măcar nu există. Cu alte cuvinte, informaţiile care încearcă stimularea unor tensiuni în relaţia dintre România şi Ungaria sunt simple intoxicări.

Totodată, este evident că există un interes, alimentat în diverse cercuri de la Bucureşti şi de la Budapesta, în sensul readucere pe agenda publică a temei etnice. Astfel, pe canalele oficiale la cel mai înalt nivel din cele două ţări, o asemenea ipoteză a fost dezavuată. Nu putem comenta şi nu trebuie să ne aprindem la orice idee vehiculata de un om, fie el ataşat sau nu al ambasadei Ungariei.

Situaţia în sine este una comică. Chiar dacă am admite, prin absurd, scenariul cumpărării Transilvaniei de către Ungaria, aritmetica ar genera un calcul cel puţin hazliu. Întreaga suprafaţă a Ardealului – incluzând aici Banatul, Crişana şi Maramureşul – este mai mare decât a Ungariei. Astfel, suprafata totală a Ungariei este de 93.000 km pătraţi, în timp ce suprafaţa Transilvaniei este de aproximativ 100.000 km pătraţi. Ceea ce arată, dacă mai era cazul, vor veni ungurii să achiziţioneze Ardealul, practic să îşi mai cumpere încă o ţară, este un scenariu de film science fiction. De aceea, astfel de zvonuri nici măcar nu ar trebui comentate.

Pentru informarea corectă şi restabilirea adevărului, trebuie spus că România nu se poate opune vânzării terenurilor către cetăţenii străini. Desigur, este vorba despre cetăţenii din celelalte 27 de state membre ale Uniunii Europene care pot achiziţiona teren agricol în România. Ţara noastră nu se poate opune vânzării de terenuri cetaţenilor UE, în condiţiile în care, prin Tratatul de Aderare, România s-a angajat să deschida total piaţa funciară, începând cu anul 2014. Obligaţia nu a fost asumată de către Cabinetul Ponta, ci este o prevedere negociată de guvernele din trecut.

În zona UE, fiecare stat şi-a reglementat şi negociat, prin capitolele specifice la momentul aderării, condiţiile în care terenurile agricole pot fi exploatate de către străini. Spre exemplu, Polonia va liberaliza achiziţiile abia din 2016, iar în Bulgaria pot cumpăra teren doar fermieri străini care se stabilesc permanent în ţară. În Ungaria, cetăţenii europeni nu pot cumpăra în nume propriu terenuri agricol. Cehia şi Slovacia au avut la rândul lor restricţii timp de 7 ani de la aderare pentru europeni, cu excepţia celor căsătoriţi cu localnicii şi care locuiseră şi lucraseră în agricultură trei ani anterior.

Conform proiectului de lege al Ministerului Agriculturii, cetăţenii europeni vor putea cumpăra începând cu 2014 maxim 100 hectare de teren agricol (ca şi românii), cu condiţia să aibă experienţă în domeniu. Pentru a putea beneficia de aceste drepturi, cetăţenii români sau cei din UE trebuie să dovedească că au cunoştinţe în domeniul agricol sau că au activat minim 5 ani în acest sector. O astfel de prevedere era necesară pentru a fi evitate situaţiile în care terenurile sunt cumpărate exclusiv în interesul intermedierii unor tranzacţii ulterioare precum şi cazurile în care suprafeţe mari de pământ sunt achiziţionate fără a fi exploatate de către viitorii proprietari.

Pentru România, limitarea suprafetei ce poate fi achiziţionată este o prevedere esenţială. Este dovada că statul nu vinde de-a valma suprafeţele agricole. Totuşi, restricţiile impuse de statul român nu sunt la fel de severe precum în alte ţări (aşa cum este cazul Ungariei care a refuzat să ofere cetăţenilor europen dreptul de a achiziţionateren agricol pe teritoriul maghiar), ci raţionale şi echilibrate. Interesul este acela de a avea un regim corect care să stimuleze interesul străinilor în a investi în agricultura autohtonă.

Totodată, pentru a tempera vocile alarmiste care vor profita de momentul liberalizării pieţei de terenuri agricole, statul va veghea ca reglementările ce urmează a intra în vigoare să fie respectate. Interesul naţional este acela de a valorifica potenţialul agricol de care beneficiază România, indiferent dacă terenurile sunt deţinute de români sau de alţi cetăţeni europeni.

Până atunci însă, este necesar ca Parlamentul să reexamineze legea care dă posibilitatea europenilor să achiziţioneze terenuri agricole în ţara noastră. Întâiul agricultor al ţării, proaspăt proprietar a 300 de hectare de teren în judeţul Călăraşi, a refuzat să promulge legea, trimiţând-o în Legislativ spre a fi reanalizată.