Oricum, românii îşi fac datoria, ţin post. De fapt, e şi la modă să posteşti, să ai duhovnic şi să frecventezi bisericile şi mănăstirile fără să înţelegi prea multe şi desigur să primeşti lumină. Biserica creşte în sondaje în doar câteva zile. Emisiuni cu slujbe religioase live. Preoţii se bucură de personal branding oferind interviuri şi sfaturi despre Dumnezeu, păcate, iertare şi, evident, Lumina Învierii. De câţiva ani suntem foarte fericiţi că primim Lumină direct de la sursă, de la Ierusalim. Avioane închiriate de BOR fac curse speciale pentru a aduce candela cu pricina. De la Otopeni, alte avioane şi maşini cu delegaţii aduc lumina în bisericile din ţară. Care este rostul? Nu am nicio idee. Aş fi fost încântat dacă citeam măcar o ştire, una singură, în 2016-2017, prin care BOR ar fi trimis un avion pe propria cheltuială pentru raţiuni de ordin medical sau social, să salveze cel puţin o viaţă. Nuuu. Nu e o prioritate. Ce bine de clopot de 500.000 euro. Nici nu-i mult la bugetul dumneavoastră.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne anunţă că: „Protoieriile din Arhiepiscopia Bucureştilor şi celelalte eparhii ale Patriarhiei Române sunt invitate să trimită delegaţi la Aeroportul internaţional „Henri Coandă” din Bucureşti (salonul oficial) în seara zilei de 15 aprilie 2017, în jurul orei 18.30, pentru a primi Sfânta Lumină de la Ierusalim.

Nouă ni se pare firesc, unora o onoare, dar mă întreb cum ar suna ştirea aceasta tradusă în limba engleză, germană, franceză şi publicată pe orice site din străinătate? Reprezentaţi ai BOR, episcopi, preoţi din toată ţara în salonul oficial al aeroportului pentru a primi o? O lumânare. În timp ce în lume contextul politic este extrem de tensionat şi atentatele teroriste iau amploare. Acum, fiecare ţară cu propriile preocupări.

Sute de mii de miei sacrificaţi, ouă roşii, carne în exces, prăjituri, mese îmbelşugate, alcool, în fine, acelaşi scenariu anual. Tot în aceste zile câteva cămine de bătrâni şi case de copii sunt vizitate. De obicei, primesc pacheţele simbolice cu dulciuri şi fructe. De parcă acestea sunt nevoile lor esenţiale. De îndată ce ai punga de la supermarket cu micul cadou, ai şi uploadat o poză pe Facebook sau ai făcut o ştire. A treia zi primim sfaturi de la nutriţionişti pentru a afla cum să scăpăm de grăsimea depusă. Să nu uităm petrecerile din cluburi şi, desigur, incidentele, accidentele sau evenimentele cu violenţă şi infracţiunile care cresc în aceste zile.

O Românie profund religioasă şi profund dependentă de tradiţii. Începând cu ziua Învierii, salutul uzat este Hristos a înviat. Inclusiv prin şcoli auzi.

Din păcate, aceeaşi Românie în fapt suferă de un formalism general şi superficialitate. Religiozitatea românului este una, dar ea nu implică de îndată comportamente morale sau civice. Lucrurile pot fi extrem de diferite. Dimpotrivă, se pare că acelaşi preot/cetăţean care tocmai iese de la Liturghie, poate chiar pe scările bisericii să ignore sau chiar să înjure un cerşetor. Şi întors acasă să-şi lovească soţia şi odraslele.

Aceeaşi Românie suferă de sărăcie extremă, de violenţă în şcoală, violenţă în familie, violenţă pe stradă, infecţii în spitale, corupţie în politică, mită, murdărie peste tot, scuipat, înjurături, gropi, autostrăzi puţine, ură şi turnătorie, impostură şi mediocritate. Şi sunt doar câteva exemple.Tot cam aceiaşi români, când vine Paştele, devin brusc super-religioşi, ţin postul, se spovedesc, adoră cruci, pupă moaşte. Veniturile cresc. Combinaţia perfectă între ritual religios şi ipocrizie, între sarmale, miel sacrificat, cozonac şi impostură.

Sunt convins că dacă Iisus ar reveni, ar fi la fel hulit şi crucificat! Ghiciţi de cine?

Ce bine că înainte, în timpul şi după sărbătorile de Paşte nu deschid televizorul, nici site-urile de ştiri. E o formă de igienă mintală şi chiar dă roade. Nu, nu merg la spa, dar deseori merg la ţară într-un loc liniştit şi îndepărtat pentru a rămâne în liniştea şi tăcerea satului. Şi mă bucur că încă îmi trăiesc bunicii. De ceva timp, încerc să păstrez o stare de odihnă, relaxare şi meditaţie de altă formă, undeva, dacă se poate departe de România. Ceea ce vă recomand şi dumneavoastră.