Ei vorbesc fără noimă, sunt irascibili, transmit emoţii negative, bat câmpii, sunt mereu în stare de alertă, de panică, peste tot văd numai pericole şi catastrofe, ameninţă, discreditează, n-au răbdare să asculte, tremură, până şi buletinul meteo le este dubios, un duşman!

Există o soluţie pentru a reduce, într-o marjă rezonabilă, această nebunie. Să se dea o lege (cine s-o dea, PSD?), o ordonanţă de urgenţă (dar pe lumină, nu noaptea!), prin care accesul la o funcţie publică centrală sau locală să se facă pe baza unui certificat care să ateste că persoana respectivă este sănătoasă la cap. Controlul psihiatric să fie obligatoriu şi să fie efectuat de comisii de specialişti, nu intru în amănunte procedurale! Acelaşi tip de certificat să fie obligatoriu şi pentru cei care apar la televiziune sau la posturile de radio, indiferent că sunt realizatori, moderatori, analişti şi comentatori.

Concret: înainte de a candida la Senat sau la Cameră, să prezinţi certificatul. Eliberat pe bune, nu luat pe şpagă. Eşti invitat la un talk-show TV? Scoate certificatul şi arată-l producătorului! Nu este nicio ruşine că eşti maniaco-depresiv, dai semne de senilitate ori demenţă! Te duci şi te tratezi şi când te faci bine poţi să te întorci! Şi capul trebuie tratat, nu numai gâtul sau hemoroizii. Dar în România, dacă află lumea că te tratezi la cap, imediat te etichetează drept nebun. O societate primitivă, care nu este conştientă că şi creierul poate să dea rateuri, să obosească, să „crape“ de atâtea tensiuni ori s-o ia razna. Scrânteala nu-i o ruşine, trebuie identificată şi tratată cu responsabilitate.

Sunt destule traume, apărute din senin sau induse, care au zguduit minţile românilor.

Revenind la subiect! Această măsură ar proteja populaţia, şi aşa zăpăcită, de tot felul de toxine care vin dinspre politicieni, vedete TV, analişti, lideri de opinie, care dau semne evidente de „scrânteală“. Cazul deputatului Cătălin Rădulescu (mitraliera AKM) n-ar mai fi captat atenţia opiniei publice. Pentru că pacientul n-ar mai fi ajuns în Parlament. Alt exemplu recent: ultimul interviu TV al afaceristului Ion Ţiriac, care preferă hoţii, ar sugera specialiştilor destule semne că omul s-a ramolit. Vârsta! Totuşi, să nu uităm că Ţiriac este omul vechiului sistem comunist, un „prădător“, pentru care traficul de influenţă deghizat în „relaţii de business“ este ceva firesc, şi putem înţelege că derapajele sale nu sunt chiar medicale. Dar să nu divagăm!

Iniţiativa prezentării obligatorie a certificatul psihiatric de persoanele în funcţii publice se poate extinde treptat şi către profesori, medici, judecători, funcţionari, e lungă lista. Nu ar fi o măsură antidemocratică şi nici împotriva drepturilor omului. Sunt destule traume, apărute din senin sau induse, care au zguduit minţile românilor. Mai bine să ne tratăm, decât să continuăm să trăim în balamuc. Oare lumea românească aşa a fost dintotdeauna?