Legea care interzice cultul lui Ceauşescu stârneşte mânia nostalgicilor comunişti: „Abia aştept să mă bage la puşcărie!“

Legea care interzice cultul lui Ceauşescu stârneşte mânia nostalgicilor comunişti: „Abia aştept să mă bage la puşcărie!“

Glorificarea lui Ceauşescu este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă

Legea care interzice cultul lui Ceauşescu şi simbolurile legionare a dat naştere unor mari tensiuni. Istoricii se ceartă invocând cenzura, iar nostalgicii ceauşişti şi fanaticii extremei drepte spun că sunt gata să meargă la puşcărie pentru ideile lor

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul“ a stat de vorbă cu iniţiatorii legii anti-extremism, cu istorici şi cu cei vizaţi de noua normă şi încearcă să facă lumină într-o dezbatere tenebroasă despre legionarism, fascism şi ceauşism.
La 27 iulie 2015 a apărut în Monitorul Oficial Legea 217/2015. Este un act normativ care modifică şi completează o Ordonanţă Guvernamentală din 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Noua lege, iniţiată în 2013 de parlamentarii liberali Crin Antonescu, George Scutaru şi Andrei Gerea, şi promulgată la 22 iulie 2015 de preşedintele Klaus Iohannis, aduce trei modificări importante faţă de Ordonanţa din 2002: introduce noţiunea de Holocaust românesc, plasează legionarismul alături de fascism şi interzice promovarea cultului persoanelor condamnate pentru genocid. Nerespectarea prevederilor legii anti-extremism se sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Noutăţile din lege au stârnit o dezbatere aprinsă între istorici, simpatizanţi ai mişcării legionare şi nostalgici ceauşişti. Istoricii se ceartă între ei, în timp ce extremiştii de stânga şi de dreapta ameninţă că nu se vor opri să laude pe cine vor, să poarte cămăşi verzi şi să plângă la mormântul lui Ceauşescu.

„Abia aştept să mă aresteze!“

Cel mai mare impact l-a avut vestea că Nicolae Ceauşescu nu mai poate fi venerat public. „Având în vedere că Ceauşescu a fost condamnat pentru genocid, această lege se referă şi la persoana lui. Deci se interzice cultul lui. Ce înseamnă cult? Promovarea în spaţiul public a imaginii lui Ceauşescu cu sens pozitiv. Dacă porţi un tricou cu chipul lui Ceauşescu se cheamă că-i promovezi o imagine pozitivă. Nu poţi să spui că Ceauşescu a fost un erou, nu poţi să spui că a fost un simbol, un lider naţional, că trebuie să-i urmăm pildele. Asta nu înseamnă cu nu se poate vorbi despre Ceauşescu, sau că istoricii vor avea vreo piedică în cercetare“, explică Alexandru Florian, preşedintele Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, care a susţinut intens promulgarea acestei legi.

„Adevărul“ a vorbit cu câţiva dintre oamenii luaţi la ţintă de noul act normativ.„Abia aştept să fiu condamnat fiindcă fac cultul personalităţii lui Ceauşescu! Eu, unul, sunt dispus să încerc. Să vedem dacă mă condamnă ei pe mine. Îmi interzic mie să spun că Ceauşescu a fost un erou? Păi asta gândesc eu şi am argumente serioase. Şi filmul acela, «Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu», e despre cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, pentru că eu n-am văzut nicio imagine în care să apară Ceauşescu în ipostaze negative“, spune Petre Ignatencu, preşedintele Comitetului de Reorganizare al Partidului Comunist Român (un partid de apartament).

Petre Ignatencu, avid cititor de literatură comunistă

Gheorghe Ungureanu, preşedintele Comitetului Naţional pentru Cinstirea Memoriei Preşedintelui-cel-Mare, Eroul-Martir Naţional, Nicolae Ceauşescu, cataloghează noua lege ca fiind abjectă, dar se simte dintr-odată important din moment ce un act normativ îl vizează în mod direct: „Faţă de o asemenea aberaţie incredibilă, posibilă numai într-un stat terorist şi fascist, apreciem că acest Comitet al nostru, înfiinţat în 1990, şi-a atins în esenţă scopul, de vreme ce figuranţii care vorbesc în numele statului se tem şi intră în frisoane, orbiţi de Lumina cea mare reprezentată de cel mai mare conducător al Poporului Dac din întreaga sa existenţă de zeci de milenii“.

Gheorghe Ungureanu a arborat în balconul casei sale un steag cu simboluri comuniste.

Constantin Rotaru, preşedintele Partidului Socialist Român, abia aşteaptă să ajungă el şi partidul său la guvernare pentru a-i acuza pe actualii conducători ai României de genocid: „Ăştia se autofaultează. Păi, din 1989 şi până azi populaţia României a scăzut cu trei milioane de locuitori. Ăsta nu e genocid? Dacă venim noi la putere, Partidul Socialist Român, îi condamnăm cu legile lor. Ce-a făcut Ceauşescu n-a fost genocid, că nu degeaba şi-a pus judecătorul ăla, Gică Popa, ştreangul de gât. Genocid e azi“.

Ignatencu, Ungureanu şi Rotaru sunt cei mai vocali dintre nostalgici. Dar, nu trebuie ignorat faptul că o bună parte din România se află sub umbra acestei nostalgii. Conform unui sondaj realizat în 2014 de INSCOP pentru „Adevărul“, Nicolae Ceauşescu ocupă primul loc în topul celor mai buni preşedinţi pe care i-a avut România, cu un procent de 24,7%. Ca o comparaţie, suma procentelor lui Băsescu şi Constantinescu e mai mică decât „felia“ lui Ceauşescu. De asemenea, 70% din români cred că verdictul dat Ceauşeştilor în decembrie 1989 este incorect.

Constantin Rotaru îi acuză de genocid pe politicienii postdecembrişti

Cum s-a ales Ceauşescu cu un genocid

Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi pentru genocid la 25 decembrie 1989. Conform Institutului „Elie Wiesel“, genocidul este definit drept „exterminarea fizică intenţionată, sistematică şi programată a unui grup sau o parte a lui din cauza originii etnice, religioase sau sociale“.

Dan Voinea, procurorul din procesul Ceauşeştilor, nu ştie nici el să explice de ce le-a pus acuzaţia de genocid soţilor Ceauşescu: „A fost şi un genocid cultural dacă vreţi, dar, în principal, e vorba de crimele comunismului. Aşa a fost caracterizat statul comunist, ca un stat genocidar. A fost vorba de multe categorii de persoane care au fost urmărite şi eliminate fizic. Victimele colectivizării, victimele deportărilor, victimele religioase… Apoi, Ceauşescu a participat la uciderea unor ţărani în timpul colectivizării. Eu zic că stă în picioare acuzaţia de genocid pentru Ceauşescu“.

În realitate, sentinţa de genocid pe care tribunalul excepţional de la Târgovişte a pronunţat-o în cazul cuplului Ceauşescu se bazează pe zvonistica din zilele Revoluţiei: s-a spus atunci că 60.000 de oameni au fost omorâţi la comanda celor doi. La Telejurnalul Televiziunii Române, imaginile cu execuţia Ceauşeştilor au fost însoţite de următoarea explicaţie: „În ziua de 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei Ceauşescu, în faţa Tribunalului Militar Excepţional. Capete de acuzare: Genocid - peste 60.000 de victime“.

În realitate, victimele din decembrie 1989 imputabile cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, adică înregistrate înainte de fuga lor de pe Comitetul Central, au fost în număr de 306 (conform statisticii Institutului Revoluţiei Române). „Atâta timp cât acel proces nu s-a rejudecat, avem o sentinţă definitivă de care trebuie să ţinem cont“, conchide istoricul Zoe Petre.

Ce este cultul personalităţii?

Legea anti-extremism ridică o serie de probleme când vine vorba de aplicarea ei. Corneliu Vadim Tudor, un mare admirator al lui Nicolae Ceauşescu, pune o problemă care nu-şi găseşte un răspuns clar în textul legii: „Cine decide care sunt hotarele cultului personalităţii? A scrie un articol elogios înseamnă cultul personalităţii? Nimeni nu poate să interzică prin lege elogierea unui om politic. O să-i aresteze şi pe amărăştenii care se duc cu o floare la mormântul de la Ghencea?“, ne-a declarat Tribunul.

Dificultatea îngrădirii cultului unei persoane a sesizat-o şi Zoe Petre: „E foarte greu să defineşti cultul personalităţii lui Ceauşescu. De unde începi şi unde te opreşti? Procurorii care vor trebui să cerceteze asemenea cazuri vor fi într-o postură foarte delicată“. Crin Antonescu, unul dintre iniţiatorii legii, spune că ar trebui să urmăm modelul Germaniei postbelice: „Legea poate fi aplicată pentru că şi în Germania erau destui nostalgici după Hitler şi s-a putut aplica. Ea poate fi aplicată şi trebuie să fie aplicată devreme ce este o lege. Că asta nu va elimina în societatea românească nostalgia unora după regimul comunist sau după Ceauşescu asta este foarte clar, dar cel puţin în formulele oficiale în spaţiul public acest lucru nu va mai fi prezent“.

Legionarism = Fascism?

Reguli

Ce ai voie
 - Să îţi exprimi liber opiniile cu privire la evenimente şi personaje istorice.

Ce nu ai voie
- Să afirmi că în România nu a existat Holocaust.
- Să porţi simboluri legionare (cămaşa verde cu sigla gardului legionar, tricouri, steaguri şi alte însemne cu chipul lui Corneliu Zelea Codreanu).
- Să promovezi persoane condamnate pentru genocid sau crime de război (Nicolae Ceauşescu, mareşalul Ion Antonescu). Să glorifici faptele acestor oameni.
- Să iniţiezi grupuri (cel puţin trei persoane) care promovează ideile fasciste, legionare, rasiste, xenofobe, antisemite.

Cetăţenii care vor să facă sesizări cu privire la încălcările Legii 215/2015 se pot adresa Poliţiei sau Parchetului de pe lângă Judecătoria unde s-a petrecut fapta.

Faptul că în noua variantă a legii s-a adăugat şi interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter legionar, alături de cele fasciste, rasiste sau xenofobe, a provocat, de asemenea, reacţii de nemulţumire. În prima linie se află istoricul Radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului. Ciuceanu a emis şi un comunicat prin intermediul căruia precizează că printre simpatizanţii Mişcării Legionare s-au aflat personalităţi interbelice precum Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica şi Petre Ţuţea. “Culpa apartenenţei la organizaţii care au promovat crime şi asasinate politice este individuală, şi nu colectivă”, se arată în comunicat. În siajul acestei idei, istoricul Marius Oprea a declarat  într-un interviu la Adevărul Live: “Legea pune mari oprelişti prin caracterul ei evaziv şi mi se pare incorectă politic pentru că duce la constrângerea unor drepturi constituţionale. Nu ştiu dacă am voie să rostesc numele Petre Ţuţea în lumina noii legi, nu ştiu dacă am voie să fac o cercetare istorică despre Garda de Fier. Întunericul minţii legiuitorilor a dat naştere unei legi extrem de periculoase pentru democraţia românească”.

În ciuda acestui atac virulent, textul legii nu conţine niciun paragraf care să incrimineze cercetarea. “Legea nu se referă decât la interzicerea unor simboluri. Cămaşa verde, diagonala, steagul Mişcării Legionare cu simbolul respectiv sunt interzise pe spaţiul public. Sunt la fel ca svastica. Şi nici măcar în cazul acestora nu e vorba că nu se mai poate discuta despre ele, doar că nu pot fi promovate cu un mesaj pozitiv. Iar opiniile oamenilor, specialişti sau nu, nu intră sub incidenţa legii”, a explicat pentru „Adevărul” istoricul Alexandru Florian.

„Legea sancţionează negarea crimelor Gărzii de Fier“

Radu Ciuceanu face însă o interpretare proprie a legii, pe care o numeşte “o tâmpenie”. “S-a făcut o chestie de necrezut. Chiar aşa, să distrugi ce înseamnă rezistenţa poporului român împotriva ocupaţiei sovietice? În rezistenţa anticomunistă au fost 70-75% legionari. Să elimini o parte majoritară din rezistenţa poporului român împotriva regimului bolşevic este o măsură inconştientă”, ne-a declarat Ciuceanu.
Istoricul Ilarion Ţiu crede că temerile colegilor săi de breaslă sunt neîntemeiate. „Istoria este cea mai veche preocupare intelectuală, nici cei mai cruzi tirani nu au putut-o şterge. Mă şi mir cum unii istorici, foarte serioşi şi dragi mie deopotrivă, au căzut în această capcană. Legea sancţionează negarea crimelor Gărzii de Fier, cultul personalităţii unor foşti legionari, altfel spus mistificarea istoriei“.

Această lege va avea efectul contrar: îi va unifica şi mobiliza pe cei de extremă dreaptă. Asta-i firea românului: ce i se interzice, aia vrea să facă.

Marius Oprea, istoric

„Unde-i lege nu-i tocmeală“

Alexandru Florian spune că introducerea în lege a interzicerii simbolurilor legionare a avut raţiuni practice: „Afirmarea doar a termenului de fascist în Ordonanţa de Urgenţă din 2002 nu a produs rezultatele aşteptate. De câte ori a fost cazul unor sesizări, instituţiile abilitate au exprimat că atunci când se primea o sesizare era invocat faptul că simbolurile legionare nu sunt echivalente fascismului. Se spunea că legionarii sunt una, fasciştii sunt alta. Şi astfel, pentru legionari nu funcţiona legea. Se ştie că mişcarea legionară, aşa cum a funcţionat ca ideologie şi ca practică politică în perioada interbelică, din 1937 până în ianuarie 1941, când a desfiinţat-o Ion Antonescu, a fost o mişcare politică cu o ideologie de tip fascist”.

Catalogarea în textul legii a Mişcării Legionare ca organizaţie fascistă este un alt motiv de controversă. O serie de publicaţii online cu orientare naţionalistă au respins această formulă, invocând o opinie a istoricului Dan Berindei, care ar fi afirmat că Mişcarea Legionară nu a avut caracter ideologic fascist. Contactat de “Adevărul”, Berindei n-a fost prea dispus la comentarii: “N-am citit legea şi îmi este greu să mă pronunţ. Alăturarea celor doi termeni ar putea fi puţin forţată, dar dacă Parlamentul a hotărât, atunci unde-i lege nu-i tocmeală”.  

Istoricul Ilarion Ţiu ne-a amintit că mişcarea legionară este responsabilă de asasinarea în public a doi prim-miniştri, dar mai ales de crimele antievreieşti din zilele rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941. „«Alăturarea» Gărzii de Fier de mişcările fasciste trebuie înţeleasă în primul rând prin ideologia sa. De la înfiinţare, Garda de Fier a militat pentru restrângerea drepturilor minorităţilor, având un mesaj şi un comportament antisemit violent. Legionarii contestau puternic sistemul pluripartidist, acuzându-i pe politicienii timpului de trădare naţională. În anumite etape, legionarii şi-au constituit organizaţii paramilitare, care nu ezitau să folosească forţa fizică în disputele politice cu adversarii. Se constată aşadar o strategie similară cu cea a organizaţiilor numite generic «fasciste» din Europa interbelică“.

Tinerii trebuie educaţi în spiritul respectării valorilor democratice. Cu ce ajută glorificarea unei organizaţii care milita pentru moartea evreilor?
Ilarion Ţiu, istoric

Legământul legionar

Şerban Suru (foto dreapta), liderul mişcării legionare din România aşteaptă şi el, cu calm, să intre sub incidenţa legii. „Eu nu mă voi cenzura în niciun fel. Merg înainte cu simbolurile. Legea e o aberaţie. Domnul meu, eu am făcut un legământ legionar, pe care îl voi respecta până la moarte!“, ne-a declarat Suru.

Nu se mai poate nega Holocaustul românesc

O altă prevedere adusă de Legea 217, promulgată recent de preşedintele Klaus Iohannis, se referă la existenţa Holocaustului românesc. “Până acum era definit doar Holocaustul în general. Acum se particularizează asupra Holocaustului de la noi din ţară. Legea interzice negarea în spaţiul public a Holocaustului. N-are voie nimeni pe teritoriul României să spună că aici n-a fost Holocaust, că n-au fost deportări ale evreilor în anii ’40 – asta înseamnă a nega Holocaustul”, afirmă Alexandru Florian, preşedintele Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“.


 

citeste totul despre: