INTERVIU Mihaela Feodorof, consilier în carieră: „Suntem un popor de intelectuali care îngroaşă rândurile şomajului!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Consilierul în carieră Mihaela Feodorof vorbeşte despre cum va arăta angajatul viitorului în condiţiile în care se spune că tinerii din ziua de astăzi nu ştiu ce vor de la viaţă, dar şi despre ce trebuie făcut la nivel de corporaţii pentru a profita la maximum de noua generaţie de angajaţi care acum este încă pe băncile şcolii.

Tinerii care urmează să fie angajaţi de companii în următorii ani sunt pragmatici, creativi şi orientaţi spre rezultat, în ciuda contestărilor venite din toate părţile. Pentru a scădea rata abandonului universitar, dar şi pentru a avea o generaţie de angajaţi mulţumiţi, consilierul în carieră Mihaela Feodorof explică, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“, de ce este importantă evaluarea vocaţională a copiilor încă din momentul în care aceştia împlinesc 14 ani. Odată evaluaţi, tinerii ar putea alege, în baza rezultatelor unor teste folosite la nivel internaţional, nu doar facultatea ideală pentru ei, ci şi meseria potrivită. „Generaţie după generaţie s-a alimentat un tablou ireal. Din păcate, suntem un popor de intelectuali care îngroaşă rândurile şomajului“, explică specialistul, adăugând că „a avea un plan de carieră sau un plan de dezvoltare profesională înseamnă să fii conştient de resursele tale, pe etape de vârstă“.

„Adevărul“: Cât de mari sunt diferenţele între angajaţii tineri şi cei cu mai multă experienţă?

Mihaela Feodorof: Recent, am făcut un studiu în care am pus în balanţă tinerii şi adulţii, pentru a vedea cât de diferiţi sunt ca şi generaţii de angajaţi, dar şi cât de pregătită este piaţa forţei de muncă să facă faţă diferenţelor de profil. La ora actuală, angajatul cu experienţă îşi doreşte un loc de muncă stabil, ghidat de norme şi proceduri. În opoziţie, avem o generaţie tânără, care ţine foarte mult la libertatea de exprimare, care este pragmatică şi care este ghidată de rezultate. Spre exemplu, studiul pe care l-am făcut arată că tinerii care urmează să fie angajaţi în următorii trei-patru ani nu vor face eforturi dacă nu găsesc un argument pentru a se implica.

Şi se adaptează angajatorii la dinamica forţei de muncă?

Depinde de angajatori să se pregătească în acest sens. Tinerii au nevoie de spaţiu de exprimare, pentru că, pe lângă faptul că sunt pragmatici, ei sunt şi foarte creativi. Asta în ciuda faptului că generaţia de astăzi este blamată. La nivel de corporaţie trebuie să vii cu o strategie care se implementează în ani, deloc puţini. Nu poţi schimba politicile şi procedurile unei companii de azi pe mâine. Însă, dacă angajatorii îşi doresc oameni competenţi, trebuie să se pregătească din timp. Dacă ai conturat un anumit profil şi nu găseşti oameni care să se potrivească acelui profil înseamnă că trebuie să te adaptezi. Slavă Domnului, acum există legea stagiaturii.

Este important să cunoşti angajatul înainte de a-i oferi un contract de muncă?

Este important. Prin această lege a stagiaturii, a voluntariatului, ajungi să intri în contact cu tânărul respectiv, te împrieteneşti cu el fără să ajungi într-o relaţie contractuală angajat – angajator. Iar el îşi poate adapta cerinţele în funcţie de strategia lui personală. A avea un plan de carieră sau un plan de dezvoltare profesională înseamnă să fii conştient de resursele tale, pe etape de vârstă. Cumva, toate aceste lucruri trebuie bine gândite. Din acest motiv, este esenţială evaluarea vocaţională a copiilor, încă de când aceştia au 14 ani.

Cine trebuie să facă această evaluare?

Formal, există cabinete de consiliere, care ar trebui să facă astfel de evaluări vocaţionale în şcoli. Din păcate, ele nu funcţionează. Un copil ar trebui evaluat la 14 ani, pentru că acesta este şi pragul psihologic în care ei încep să aibă percepţia lumii exterioare. Îşi dau seama ce lucruri le fac plăcere, ce activităţi duc la bun sfârşit cu plăcere, sau ce activităţi nu le plac, dar sunt obligaţi să le facă pentru că au fost incluse în programa şcolară. Practic, la 14 ani copiii pot să îşi exprime opinia asupra opţiunilor pe care le au, mai ales în zona educaţiei academice, care urmează liceului. Am lucrat, însă, şi cu copii care aveau 14 ani împliniţi, dar erau în gimnaziu. Aceştia aveau posibilitatea să aleagă între profilul uman şi cel de real la liceu, în cunoştinţă de cauză.

Concret, ce presupune evaluarea vocaţională pe care o faceţi?

Evaluarea presupune aplicarea unor teste, standardizate, iar procesul durează foarte puţin, durează aproximativ trei ore. Timp 30-45 de minute, tânărul răspunde la un anumit număr de întrebări şi încă o oră durează feedback-ul pe care îl oferim acestuia şi părinţilor lui. Este foarte important ca părinţii să se pună de acord cu copiii lor. Am avut situaţii în care părinţii îşi doreau foarte mult să vină la evaluare, dar tinerii nu erau de acord. Mi se pare firesc ca ei să aibă timpul necesar pentru a integra informaţia şi pentru a simte că această testare este într-adevăr una utilă.

Daţi-ne un exemplu.

De pildă, înainte de a demara un program de pregătire de doi ani pentru medicină, este firesc ca un părinte să îşi pună semne de întrebare: oare este copil pregătit să urmeze medicina, oare este profesia de medic cea mai potrivită în raport cu personalitatea tânărului şi cu nevoile lui? În condiţiile în care se pregăteşte doi ani ca să dea la medicină şi intră şi, după alţi 12 ani de muncă susţinută îşi dă seama că această profesie nu i se potriveşte, cel tânăr nu face altceva decât să îngroaşe rândurile medicilor mediocri şi să se umple de frustrare. Eu sunt convinsă că cei care îşi aleg parcursul academic în concordanţă cu ce a reieşit din evaluare, va studia cu plăcere şi va face performanţă.

Şi cum ajută consilierea pe care o oferiţi?

Practic, evaluarea te luminează la propriu despre cine eşti, care îţi sunt valenţele, cum ai putea să îţi dezvolţi abilităţile sau ce abilităţi a-i putea să îţi dezvolţi dacă într-adevăr vrei să-ţi urmezi drumul tău. Să alegi o specialitate doar pentru că este la modă sau doar pentru că îţi va aduce venituri considerabile este total greşit. În timp, ajungi să renunţi. Şi este testat în viaţa de zi cu zi, dacă faci un lucru fără tragere de inimă, funcţionează doar pentru un anumit interval de timp, ajungem în final să fim frustraţi, dezamăgiţi, apatici...

Astfel de evaluări ar duce la scăderea ratei abandonului universitar...

Cu siguranţă. Tocmai din acest motiv mi se pare absolut logic ca orice naţiune să facă această consiliere vocaţională chiar în sistemul de educaţie. Şcolile ar trebui să implementeze un astfel de sistem. Am avea elevii potriviţi la şcolile profesionale, dar şi meseriaşii de care ducem lipsă în România. Am avea studenţi la facultăţile potrivite, am avea liceeni mai satisfăcuţi şi mai motivaţi să rămână în ţară. Noi putem vedea, prin intermediul acelor evaluări, dacă un copil este pregătit din punct de vedere psihologic să plece la studii în străinătate. Spre exemplu, nu le-aş recomanda părinţilor să îi lase să plece pe cei care sunt foarte confortabili cu mediul familial şi care au nevoie de susţinere. În cazul acestora, ruperea de familie este o frână în procesul de integrare academică.

S-a întâmplat să îi consiliaţi şi pe părinţi?

Consilierea pe care o facem este adresată copilului, dar cu precădere părinţilor, ei sunt cei care au nevoie de consiliere de cele mai multe ori, nu copiii. Copilul ştie ce vrea, ştie ce poate. Pe adult trebuie să-l ajuţi să se calibreze, şi nu pe copil. Spre exemplu, am avut şi părinţi care au vrut să îşi retrimită copilul la evaluare şi să îl determinăm pe acesta să opteze pentru o altă facultate. Evident, nu putem să facem asta, tocmai din acest motiv am ales instrumente ştiinţifice pe baza cărora facem această evaluare.

Să înţeleg că îi ajutaţi pe liceeni să îşi găsească şi facultatea potrivită?

Nu facem consiliere educaţională, dar lucrăm cu un partener care ne ajută. Noi evaluăm, creionăm un profil, iar partenerul vine cu o ofertă din toate ţările. Facem opţiunile tot în funcţie de acel profil, dar şi în funcţie de posibilităţile financiare ale familiei.

Cu ce elevi lucraţi cel mai des?

Au venit la noi, pentru consiliere, elevi de clasa a IX-a şi a X-a, dar s-a întâmplat să evaluăm şi elevi de clasa a XII-a, care nu ştiau exact ce li se potriveşte. Eu cred că orice persoană educată, dacă vrea să muncească şi vrea să producă plus valoare, îşi găseşte un loc de muncă indiferent cum se numeşte acela.

Bacul nu trebuie să fie o barieră

Mihaela Feodorof susţine că, în ultimii ani, tinerii sunt atât de speriaţi de Bacalaureat încât nu se mai concentrează pe admitere. „Mă oboseşte ideea de a merge la filologie doar pentru a scăpa de Bacalaureatul cu cota cea mai mare de risc. Este examenul de maturitate în care tânărul trebuie să dovedească faptul că are suficient de multe cunoştinţe generale încât să îl ia, fie că e cu 7, fie că e cu 10“, a subliniat Feodorof.

Aceasta încearcă să le spună tinerilor care îi trec pragul că Bacalaureatul nu trebuie să fie o barieră şi că este firesc să treci un asemenea examen. „Nu se poate întâmpla nimic spectaculos acolo. Am ajuns să văd tineri care sunt înspăimântaţi de acest concurs. A scăzut nivelul de pregătire, ce e drept, dar nu este neapărat vina elevului. Unii profesori sunt dezinteresaţi, pun lipsa de interes pe seama salariului mic şi tot aşa. Este, de fapt, un cerc vicios. Elevii sunt aceiaşi, doar educaţia de acasă îşi poate spune cuvântul“, a conchis specialistul. 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite