Hai să nu fim ipocriţi! Schimbarea vine de la noi şi nu de la un nou partid sau de la unii lideri ai protestelor!

„Inginerul” este unul dintre prietenii vechi, din liceu, cu care nu am mai vorbit de ceva timp. Aseara, m-a vazut online pe skype si a început să-mi scrie despre situaţia de rahat de la noi, de nevoia de schimbare a sistemului, de o revoluţie.

Amuzant oarecum, deoarece „Inginerul” e un tip comod, calm, care nu prea iasă din casă, trăieşte în universul lui, ca majoritatea prietenilor mei, prea puţini interesaţi de agenda publică. „Inginerul” mi-a scris din Germania, unde e plecat la muncă: nervos, iritat vrea o revoluţie, vrea o schimbare. Ceea ce nu înţelege prietenul meu, ca multă altă lume de altfel, este că schimbarea este în noi, în fiecare şi că o revoluţie sau un nou partid politic nu au cum schimba sistemul ăsta de rahat care s-a construit în 50 de an de comunism şi 24 de ani de „democraţie” haotică.

„Inginerul”: Ce faci?

 Eu: Uite mă pun la un film, tu?

„Inginerul”:  Citesc pe Facebook diverse linkuri şi mă îngrozesc, o luăm rău la vale, cred că trebuie o nouă revoluţie

Eu: Mda... n-ai văzut că au ieşit 1000 de oameni să protesteze, o nouă revoluţie cu cine?Tu nu vezi că nu interesează pe nimeni:  (şi i-am trimis articolul care l-am scris săptămâna asta)

„Inginerul”: Asta e chiar interesant, nu înţeleg cum trăiesc majoritatea românilor, că bani clar nu au, stau şi se uită la telenovele cred şi la emisiuni de dans şi talente.

Eu: DA!

„Inginerul”: Tu crezi că de la presă locală poate să înceapă ceva? Ăia sunt toţi punpincurişti.

Eu: Păi dacă oamenii nu-s informaţi şi dacă baronii locali au toate pârghiile legislative şi financiare să controleze populaţia şi să o îndobitocească cu ştiri de 2 lei, normal că de la populaţie trebuie să înceapă… populaţia dacă e controlată de ştiri de rahat, cum vrei să riposteze?

„Inginerul”: Prima revoluţie nu a început de la presă, care era la fel ca cea actuală, de rahat. Totul a început când a ajuns cuţitul la os. Ca şi acum. Dar acum nu se întâmplă nimic… şi au fost destule motive să declanşeze ceva. Ca atunci în Timişoara cu Tokeş. Eu până la urmă urmei nu mă plâng că mor de foame sau că nu-mi permit unele lucruri, dar ştiu că majoritatea au fix nimic şi sunt indignat când văd că îi doare-n cot, pentru ei în primul rand.

Eu: Păi na asta este... ce poţi să faci tu? Vorba lu nevastă-ta: s-a trezit spiritul de revoluţionar în tine?

„Inginerul”: Hahaa…nu e vb de asta... €sunt alţii care trebuie să facă, nu că pot sau nu pot.

Eu: Păi să facă alţii atunci!

„Inginerul”: Păi e cam târziu acum...

Eu: Păi naa… asta este atunci

„Inginerul”: Probabil că asta ne caracterizează, da. Eu sunt inginer, cei ca mine nu pot să declanşeze masele, pot să ajute cu alte chestii tehnocrate. Poate, totuşi, de la presă să plece, nu ştiu, dar văd că nu prea există presă liberă, în afară de cea online, şi asta nu e citită de toţi. Îmi dădeam şi eu cu părerea... tu eşti mai la zi, d-asta te-am abordat.

Eu: Singura soluţie fiabilă este că populaţia să se organizaeze în ONG-uri şi să participe la fel şi fel de dezbateri şi la chestii legale prin care poate să îi constrângă pe politicieni, pentru că sistemul nu mai poate fi schimbat decât cu aşa ceva şi nu cu revoluţii. Şi alt partid nu poate să aibă şanse pentru că sistemul nu-i va permite. Lumea trebuie să conştientizeze că puterea e în mână cetatenilor, şi ei trebuie pe căi legale să constrângă politicianul să facă anumite chestii. Numai că e greu, pentru că nu-s finanţe, nu e lume care să se implice… multe chestii.

„Inginerul”: Poate, nu mă ştiu cu puterile ong-urilor, ştiu doar că şi ong-urile pot fi corupte, dar măcar încerci ceva. E nasol oricum ce se întâmplă în România acum, am văzut şi pe aici prin presa din Germania deja chestii cu shitul de la noi… tot am zis că UE nu-i lasă să-şi facă de cap, se pare că m-am inşelat. Îi doare fix în … de ce fac politicienii. Nici măcar nu verifică ca lumea ce se întâmplă cu fondurile pe care le trimit

Eu: UE n-are putere să decidă în legislaţia naţională, nu e vina lor că noi suntem cum suntem

„Inginerul”: Păi da, dar ei finanţează corupţia!

EU: Finanţează politicul, nu corupţia!

„Inginerul”: Să-i ia la întrebări cu fondurile preaderare şi postaderare. Sunt banii lor, au voie…să vezi cum iese toată clica la iveală

EU: Da, iese pe naiba. Ştiu mai multe decât tine şi decât toţi pretenii pe care îi avem. Nu se poate face nimic, e un cerc vicios, idealişti că mine sunt câţiva, dar şi noi suntem presaţi financiar. E frumos ce fac eu, toată lumea mă felicită şi mă încurajează, numai că cealaltă medalie doar eu o cunosc.

„Inginerul”: Problema pe care o văd eu este că şi la Bruxelles se întâmplă acelaşi nepotism şi corupţie că peste tot. De ce nu ai rămas acolo, să ajuţi România de acolo? Pentru că nu ai avut sprijin politic, n-ai fost copilul lui x sau y şi că nu ai avut bani să „cumperi” locul. Am dreptate?

Eu: Păi abia acum obervi, capitalismul aşa cum arată el azi e disfuncţional?

„Inginerul”: Nu, am ştiut asta de mult!

EU: Hai că îţi dau temă de casă, că văd că eşti pornit, un documentar, Four Horsemen se cheamă.

„Inginerul”: Lasă-l naibii de documentar, eu vorbesc de ce se întâmplă. €Crezi că eu nu văd că UE e un fiasco? Nu doar capitalismul.

Eu: La câte licitaţii trucate ai participat? Nu ca şi arhitect, ci ca şi constructor? De câte ori ai auzit că se vorbeşte de spăgi, de care e partea lu X sau a lui Y? Mie îmi place de un prieten comun care se plânge toată ziua, dar el şi-a făcut toată averea pe „clientelisme”. Când unu` dintre ăştia care participă la rahaturile astea merge la DNA şi îl reclamă pe primarul X sau Y atunci se vor schimbă lucruri. Atâta timp cât toată lumea îşi ia bani fie politic, fie altcumva şi e fericită, n-are rost să dăm vina pe politicieni. Înţelegi cum stă treabă?

„Inginerul”: Vezi, eu nu am participat la nicio licitaţie. Nu am lucrat niciodată cu statul. Nu am lucrat în niciun proiect bazat pe fonduri europene. Eu lucrez doar privat. Tocmai de asta, să nu fiu amestecat în aceeaşi oală cu alţii. Ştiu de  prietenul nostru. Alţii fac mai rău ca el. Ei nu pot face nimic şi de asta tac din gură! De la ei nu pleacă revoluţia. Asta e diferenţa, eu vb de schimbare!

EU: Noi schimbăm sistemul, nu politicienii. asta trebuie să înţeleagă lumea!

„Inginerul”: Păi de la asta a plecat discuţia!?

Eu: Pentru că noi suntem sistemul!

„Inginerul”: Crezi că eu nu pot să plec din ţară? Nu asta e ideea, şi plecarea cere multe sacrificii. Eu te întreb ce părere ai, şi ce soluţii vezi, pentru că eu nu vreau pentru copilul meu bălăcăreala de acum. Mi se pare o mizerieşi aş vrea să-i ofer ceva mai bun. Dar, probabil până se iscă la noi vreo revoluţie, o să pice mai întâi UE.

„Inginerul”: De aceea vreau să merg la un Phd ca să studiez funcţionalitatea democraţiei est-europene şi să văd cum poate fi îmbunătăţită. 

„Inginerul”: Păi, baftă. Probabil dacă intri după 3 ani, România o să fie în colaps şi nu mai ai la ce să te întorci.

Eu: Stai liniştit nu pică UE. E doar o perioadă de criză, prin care Uniunea a mai trecut. Nu intră nici România în colaps, cum n-a intrat nici pe vremea lu Băsescu.

„Inginerul”: UE nu o mai duce mult, ascută-mă pe mine. Şi România fără bani de la UE, intră în colaps, o să ne vindem la chinezi ca şi Uruguay.

Eu: Stai mai liniştit, că nu intră UE  în niciun colaps.

„Inginerul”: UE nu va mai rezista în forma asta mult, asta vreau să spun. Iar fără UE, România intră în colaps: eu aşa o văd!

Eu: UE continuă, numai că o să fie pe 2 viteze!

„Inginerul”: Rămâne de vazut, dar ca şi concluzie, după discuţia de azi, nu-mi fac gânduri de viitor în România!

Textul reprezintă o frescă a clasei de mijloc, a nemulţumiţilor, a hipsterilor, a ecologiştilor sau corporatiştilor!  Toţi sunt nemulţumiţi, vor o schimbare, vor revoluţie, vor ceva! Dau vina pe politicieni şi după ce s-a întâmplat în politică. În ultima săptămână, au dreptate. Dar nu cred că Nicuşor Dan sau Claudiu Crăciun pot să schimbe sistemul, chiar dacă probabil vor pune bazele unei mişcări sau unui partid al nemulţumiţilor. Va fi ca o formă fără fond, specific românească.

E nevoie de mult, mai mult: e nevoie de legislaţie care să fie pusă în aplicare, e nevoie de o implicare civică mai intensă, e nevoie de o reformă a partidelor şi a funcţionării sistemului politic şi a alegerilor. Apoi putem vorbi de noi formaţiuni politice sau de candidaţi independenţi. Din păcate, situaţia din prezent nu ne dă prea mari speranţe la un viitor mai transparent şi în sprijinul cetăţeanului.