FOTO Cele mai urâte construcţii din România. Poveştile ciudate ale clădirilor care ne zgârie privirile
0Lipsa unor reglementări clare legate de construcţia de clădiri a dus la apariţia unor monstruozităţi arhitecturale în ultimii ani, pe tot cuprinsul României.
Arhitecţii din toate oraşele României încep orice discuţie despre clădirile kitsch locale cu un oftat prelung. "Sunt atât de multe, încât e greu de spus care-i cea mai urâtă", este sintagma care apare aproape invariabil în discuţiile cu specialiştii.
Pe lunga listă a neajunsurilor României postdecembriste, trebuie adaugăt, fără îndoială, şi haosul urbanistic.
A fost generat, în principal, de lipsa unor norme clare în domeniul construcţiilor, corelată cu faptul că autorităţile locale au închis ochii la gravele abateri constatate pe teren.
Colectivul de corespondenţi "Adevărul" a încercat realizarea unor topuri locale ale celor mai kitsch clădiri ridicate pe cuprinsul ţării.
CONSTANŢA. Clasamentul kitsch-ului în arhitectura de la malul mării. Clădirile pe care nu mai vrem să le vedem
Prima pe lista arhitecţilor locali este fostul Bar Melody din Mamaia. Clădirea construită într-o perioadă în care staţiunea era în plină dezvoltare se poate încadra bine acum în formele urâte şi construite haotic ale zonei de vacanţă de astăzi.
Problema este că aici discutăm nu despre o clădire nouă, ci despre una care a fost frumoasă şi s-a remarcat prin volumetrie, arhitectură, materiale şi coloristică şi care acum a ajuns un adevărat kitsch, o construcţie transformată radical în rău.
IALOMIŢA. Turnul Eiffel şi ferma Southfork, simbolurile Sloboziei capitaliste care te fac să strâmbi din nas
La începutul anilor 90, la Slobozia, Ilie Alexandru reuşea să construiască Parcul de Vacanţă „Hermes”, loc devenit simbol pentru acele vremuri în întreaga Românie. Protipendada României capitaliste străbătea întreaga ţară pentru un sejur de câteva zile în renumitul parc de vacanţă.
Ilie Alexandru a reuşit să câştige faimă, construind pe domeniul său de la intrare în oraş o replică a celebrei ferme Southfork din serialul american „Dallas” şi una a impozantului turn Eiffel de la Paris.
Deşi au atras mii de români, cele două simboluri ale oraşului au fost de nenumărate ori contestate şi incluse pe lista neagră a kitch-urilor urbane.
BRĂILA. Clădiri din metal şi sticlă ce se potrivesc ca nuca în perete în Centrul Istoric al Brăilei
Centrul Vechi al Brăilei este una dintre cele mai bine prezervate zone arheologice din România, datorită faptului că imobilele vechi nu au fost demolate în perioada comunistă, toate străzile din acest areal fiind lăsate, cu foarte puţine excepţii, în forma lor originală.
Din păcate, în ultima perioadă, caracterul de monument istoric al acestei zone este afectat de clădiri nou construite care fac notă discordantă cu cele deja existente.
Un astfel de exemplu este noul sediu al Căpităniei Brăila. Realizată în perioada 2007 – 2008, această clădire a fost primită cu răceală de mulţi brăileni sau vizitatori ai oraşului, nu neapărat din cauză că ar fi foarte urâtă, ci mai ales prin faptul că nu se încadrează absolut deloc în specificul arhitectonic al falezei Dunării, zona unde se află.
Una dintre clădirile cele mai urâte ridicate la Iaşi în primii ani de după decembrie '89 este fostul sediu al Băncii Agricole, situat pe strada Sfântul Lazăr, în perimetrului centrului civic, una dintre cele mai bine cotate zone din oraş din punct de vedere imobiliar.
Clădirea are "aproximativ" cinci etaje şi serveşte în momentul de faţă drept sediu al sucursalei din Iaşi a Serviciului Român de Informaţii.
Liniile ferme se îmbină într-un mod aiuritor cu boltele şi niciun palier al clădirii nu seamănă cu celălalt. Construcţia a fost terminată în anii '93-'94, fiind proiectată strict drept sediu al Băncii Agricole, a cărei siglă încă se mai poate observa pe faţadă.
VRANCEA. Clădirile urâte din Focşani, ridicate sub privirile unui primar constructor
Timp de zece ani, până în 2012, Primăria Focşani nu a avut un architect al oraşului, care să-şi impună viziunea asupra aspectului municipiului.
Din această cauză, problemele care ţin de urbanismul oraşului au fost realizate aproape la întâmplare, fără viziune strategică, de un personal prea putin specializat, ceea ce a condus în ultimii ani, din punct de vedere arhitectural, la un haos total.
Până şi Planul Urbanistic General care prevede tot ce înseamnă sistematizarea şi organizarea teritoriului, a întârziat să fie adoptat mai mulţi ani la rând, fiind folosite tot felul de scuze.
În acest răstimp, în Focşani s-au construit mai multe clădiri urâte din punct de vedere arhitectural, care nu cadrează cu peisajul. Una dintre aceste clădiri se află în centrul oraşului, pe strada Cuza Vodă, aproape de sensul giratoriu de la Teatru.
SLATINA. Topul clădirilor care pătează imaginea Slatinei. Kitch-ul merge mână-n mână cu nepăsarea
Deşi municipiul Slatina şi-a schimbat semnificativ imaginea în bine în ultimii zece ani, pe raza oraşului există câteva "detalii" ce ştirbesc nemeritat aspectul urbei. Este vorba despre câteva imobile, unele finalizate şi aflate în uz, dar fiind dovada unui kitch strigător la cer, iar altele - începute, dar neterminate şi oferind o imagine dezolantă.
Unul dintre cele mai elocvente exemple în acest sens este reprezentat de o clădire-turn cu opt etaje amplasată pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza, în zona numită “Vălcea”, chiar în centrul oraşului. Începută prin anii ’90, clădirea ar fi trebuit demult finalizată, dar diverse probleme financiare l-au determinat pe proprietarul iniţial să abandoneze proiectul. Astfel, până anul trecut, imobilul a oferit o imagine dezolantă din cauza neterminării lucrărilor. Noul proprietar a definitivat structura blocului şi, anul viitor, ar trebui să finalizeze proiectul ce prevede şapte etaje prevăzute cu apartamente, iar la mezanin şi parter - amenajarea de spaţii comerciale.
Reprezentanţii autorităţilor locale sunt şi ei de acord că imobilul cu pricina oferă un aspect neplăcut locuitorilor, trecătorilor şi oraşului în sine, dar se consolează cu ideea că măcar aici există o promisiune fermă că proiectul va fi dus la final.
BRAŞOV. Centrul Civic al Braşovului o amestecătură de clădiri care de care mai kitsch
Centrul Civic al Braşovului nu arată deloc cum s-ar aştepta mulţi oameni să fie un oraş medieval, declarat a fi „Cel mai frumos din România“. În zonă s-a costruit treptat, iar acum totul este o amestecătură între clădiri din sticlă, blocuri turn şi ruine ale fabicii Hidromecanica proaspăt demolată.
Arhitecţii spun că Centrul Civic este o amestecătură de clăriri care de care mai nepotrivite. Nimeni nu a ţinut cont ca zona să aibă totuţi o anumită omogenitate. Întâi s-au construit trei blocuri turn, cele mai înalte din Braşov. Apoi au apărut clăriri ale instituţiilor, unele din beton la fel ca şi blocurie, iar altele din sticlă de diferite culori.
Şi ca peisajul să fie complet s-au mai construit şi un şir lung de clădiri mai mici unde sunt acum restaurante şi baruri ce arată ca pumnul în ochi. Din tot acest peisaj, singurul lucru frumos din punct de vedere arhitectural este bisericuţa de lemn. Şi aceasta însă este înconjurată de intrările în pasajul pietonal care arată ca după război.
ORADEA. Clădirea cu care Oradea nu se mândreşte. Filarmonica de Stat, zugrăvită în trei culori
În cursul anului 2007, Consiliul Judeţean Bihor a alocat suma de 17.000 lei pentru consolidarea elementelor de rezistenţă şi arhitectură a clădirii, în vederea opririi degradării elementelor de faţadă şi a protejării integrităţii corporale a trecătorilor.
Suma alocată fiind mult prea mică, dar şi datorită urgenţei lucrărilor, s-a trecut direct la execuţia acestora, respectiv: desfacerea şi refacerea învelitorilor din tablă şi ţiglă; înlocuirea elementelor de şarpantă degradată; desfacerea şi refacerea zidăriei dizlocate; repararea tavanului în interiorul unei săli de clasă; decaparea parţială a tencuielii degradate; demontarea şi refacerea jgheaburilor şi copertinelor degradate; demontarea ornamentelor dizlocate din tablă şi din mortar care prezentau pericol, respectiv refacerea parţială a tencuielilor.
Având în vedere starea foarte slabă a întregii suprafeţe tencuite, s-a aplicat provizoriu o amorsă din spoială simplă de var cu aracet.
ARGEŞ. Blocurile sorcovă de la Piteşti, cele mai kitschoase clădiri ale judeţului
Piteştiul contribuie la topul celor mai kitschoase clădiri ale judeţului cu zeci de blocuri multicolore, împopoţonate ca nişte sorcove, după imaginaţia fără frontiere a administratorilor, care n-au ţinut cont de recomandările autorităţilor locale, zugrăvid faţadele în culori care mai de care mai ţipătoare.
Dezastrul cromatic cu care s-a pricopsit Piteştiul a survenit elanului cu care administratorii blocurilor au realizat placarea imobilelor cu polistiren, pentru creşterea confortului termic al locatarilor, mai exact din momentul în care au ajuns la finisaje, partea cea mai dificilă a lucrărilor, dacă e să ne luăm după aspectul de sorcovă rezultat la nivel de cartiere.
CLUJ. Sala de sticlă a primăriei, unde se iau deciziile importante pentru oraş, o urâţenie arhitecturală
Sala de sticlă din cadrul Primăriei Cluj-Napoca este, arhitectural vorbind, unul dintre cele mai urâte spaţii publice din oraş. Asta în contrast cu frumuseţea arhitecturală a clădirii ce găzduieşte sediul administraţiei locale. Din exemplele pe care arhitecţii le-au dat privind imobilele cu o înfăţişare arhitecturală nepotrivită cu locul unde au fost ridicate amintim şi câteva biserici ortodoxe din oraş.
„Sala de sticlă din cadrul primăriei Cluj-Napoca este unul dintre cele mai urâte spaţii din oraş. Iniţial, acel loc era o curte interioară care a fost închisă şi transformată în sală, dar într-o manieră extrem de stângace“, afirmă Şerban Ţigănaş, şeful ordinului Arhitecţilor din România.
Acesta subliniază că modul în care a fost realizată sala de sticlă şi mobilierul folosit intră în contrast cu frumuseţea sediului Primăriei Cluj-Napoca.
Bucureştiul este într-o continuă schimbare, iar clădirile noi apar în Capitală ca ciupercile după ploaie. Însă, nu toate sunt considerate nişte construcţii reuşite, iar unele dintre ele au fost declarate de arhitecţi şi de presa internaţională ca fiind printre cele mai urâte din lume.
Casa Poporului „a reuşit“ să ocupe poziţia a treia într-un top realizat de CNN în urmă cu doi ani. Clădirea-mutant construită la ordinul dictatorului Nicoale Ceauşescu în inima Capitalei este considerată de unii specialiştii o construcţie destul de nereuşită, ocupând în anul 2012 locul trei într-un top realizat de CNN în ceea ce priveşte cele mai urâte clădiri din lume.
Potrivit postului de televiziune, cel mai urat aspect al clădiri ar fi risipa de spaţiu. De asemenea, CNN nota atunci că puţine clădiri au mai fost aşteptate cu un aşa entuziasm cum a fost aşteptată ridicarea clădirii pe care şi-au dorit-o şoţii Ceauşeascu, cu toate că pentru a fi construită a fost ras un cartier întreg de pe harta Bucureştiului: cartierul Uranus.
Clădirea Direcţiei de Finanţe din Buzău se află în centrul oraşului, în zona băncilor şi este una dintre cele mai impunătoare, atât ca suprafaţă ocupată la nivelul solului, cât şi ca înălţime.
Aceasta se evidenţiază printre celelalte clădiri din centru atât prin mărime, cât şi prin cromatică. Este o clădire modernă, în formă de corabie, placată cu gresie, de culoare galbenă şi roşie.
Clădirea Direcţiei Judeţene a Finanţelor Publice Buzău este înconjurată de construcţii moderne, majoritatea fiind sedii de bănci, proiectate şi ridicate după Revoluţie.
Tocmai contrastul cu celelalte imobile din vecinătate generează aprecierile negative, spun specialiştii.
TIMIŞOARA. Biserica ce a ajuns de râsul oraşului: pare făcută după ciorna unui elev de clasa a V-a
Cea mai kitschoasă construcţie din Timişoara este, fără îndoială, Biserica ortodoxă din Piaţa Badea Cârţan. Nu există persoană în Timişoara care să nu fi remarcat arhitectura acestei biserici ridicate la intratea în piaţă.
Conform preotului Horia Eugen Taru, arhitecţii bisericii sunt celebri Ioan Andreescu şi Vlad Gaivoronski. Cei doi deţin unul din cele mai apreciate birouri de arhitectură din capitala Banatului.
Cu toate acestea, construcţia din Piaţa Badea Cârţan pare mai de grabă o realizare de pe o ciornă, nicidecum după un proiect serios. Poate rivaliza doar cu palatele ţigăneşti ridicate fără nicio noimă. Mai mult, această biserică nu are nimic de-a face după „designul” lăcaşurilor de cult ortodoxe.
HUNEDOARA. Palatele din Pipera, clona Mesei tăcerii şi clădirea fantomă din Parcul Tineretului
Turiştii care ajung în Hunedoara se izbesc aproape inevitabil de imaginea unui cartier de palate cu turnuleţe, pe care romii l-au denumit „Pipera”.
În vreme ce localnicii s-au obişnuit cu zecile de vile colorate, cu acoperişuri metalice înzorzonate, pe care proprietarii şi-au scris numele, turiştii străini pot fi văzuţi deseori oprind autoturismele pe marginea şoselei, pentru a face fotografii zonei pestriţe de la intrarea în municipiu.
Palatele din „Pipera de Hunedoara” au ajuns vedete în presa britanică, iar autorităţile locale vor să interzică ridicarea lor, sub forma care le-a făcut celebre. Însă în cartierul de la marginea Hunedoarei, nu kitschul deranjează cel mai adesea, ci faptul că multe dintre construcţii au fost ridicate ilegal.
BACĂU. Sensul giratoriu „OZN“ de la Colegiul Economic, în topul celor penibile construcţii
Construcţiile realizate în ultimile două decenii în municipiul Bacău sfidează orice normă de stil şi urbanism. Practic, fiecare a construit ce a putut, unde este „vadul“ mai bun pentru propriul bussines.
„Fără a supăra pe cineva, în Bacău s-a construit neţinându-se cont de nimic. Clădiri precum Bueno Vista, realizată pe toată suprafaţa avută în proprietate, fără parcare şi la un regim de înălţime nepermis lângă Catedrala „Înălţării Domnului“, crează senzaţia generală de kitsch pentru centrul oraşului Bacău. O altă clădire care a născut dispute este cea Romtelecom-ului, lipită de clădirea Teatrului Bacovia dar şi Clinica Luxor, lipită practic de Policlinica Veche. Sunt clădiri din sticlă, care fac notă discordantă cu zona centrală, veche, a oraşului. În Bacău dictează banul şi nu normele“, a opinat un arhitect, care a preferat să nu-şi decline identitatea.
Modernism care de cele mai multe ori înseamnă culori stridente la case, case mari cu două sau trei nivele, ceramică care apare mai nou în curţile oamenilor, plasticurile care există în bisericile de lemn, inclusiv în cele UNESCO sau plasticurile cu Dracula, cu delfini sau alte lucruri vândute la suprapreţ la Săpânţa.
A fost o perioadă când, spre exemplu, capii Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului au decis ca toate florile de plastic, ştergarele care acoperă obiecte importante şi care sunt bătute în cuie, icoane care acoperă fresce de o valoare inestimabilă sau ceasurile de perete opulente să fie scoase din biserici.
Luate la pas, satele din Maramureşul istoric îţi oferă un amestec de stiluri. Aceste lucruri se văd cel mai bine în acele zone din Maramureş, precum Borşa, Moisei sau Vişeu unde marea majoritate a oamenilor sunt plecaţi la muncă în străinătate.
GORJ. Cartierul Lotrului, ghetoul din Târgu Jiu
Blocurile sunt cele de timpul celebrelor „cutii de chibrituri“. Au fost, în general, locuinţe muncitoreşti, în cea mai mare parte garsoniere sau apartamente cu două camere, care, după Revoluţie, au devenit locuinţe proprietate personală, fiind cumpărate de cei care locuiau în acestea.
Unele dintre garsoniere sunt de confort IV, mai jos de atât nu poate exista, adică au grupuri sociale comune. O parte dintre locatari au reuşit să-şi amenajeze băi în camerele în care stau, dar subsolul a devenit un focar de infecţie. „Am mai făcut câteva îmbunătăţiri, dar nu ai ce face prea multr, pentru că aşa sunt construite blolcurile acestea. Este un miros groaznic. Am cumpărat aici pentru că erau locuinţele mai ieftine şi în alăt parte nu îmi permiteam“, ne spune o locatară.
Cartierul Lotrului se aseamnă foarte mult cu un ghetou. După lăsarea întunericului, puţini se încumetă să intre aici, în special pentru modul dezolant în care arată clădirile.
MEHEDINŢI. Severinul, de la planul arhitectonic al generalului Kiseleff la hidoşeniile actuale
Deşi Severinul a fost ridicat, în urma unui plan foarte bine pus la punct de generalul Pavel Kiseleff (în urma unui decret din 22 aprilie 1833), comuniştii au reuşit să dea peste cap acest plan şi să ridice haotic cartierele muncitoreşti. Lucrurile s-au agravat după 1990, când ideea de urbanism în municipiul de la Dunăre aproape că nu există.
Cum municipalitatea nu a trasat o linie, nu are un plan bine gândit de urbanism, nici nu este de mirare că după 1990 au apărut în oraş tot felul de hidoşenii, de clădiri ridicate după bunul plac al fiecăruia.
Se construieşte haotic în Târgovişte şi fără să se ţină cont de vreun plan urbanistic general, pentru că nu există unul. Nu o spunem noi ci preşedintele „Ordinului Arhitecţilor – Filiala teritorială Muntenia Vest”, arhitect Dumitru Barbu.
Tribunalul Dâmboviţa a luat fiinţă în anul 1968, în baza Legii nr. 58/1968 pentru organizarea judecătorească. Sediul Tribunalului Dâmboviţa a fost stabilit în clădirea situată în municipiul Târgovişte, str. Nicolae Bălcescu (actualmente Calea Domnească ), Nr. 189, clădire construită special pentru această destinaţie în anul 1902. În anul 1986 clădirea în care a funcţionat Tribunalul Dâmboviţa a fost afectată altui scop, respectiv pentru organizarea Muzeului Judeţean al fostului P.C.R.
CĂLĂRAŞI. Clădire de coşmar. Monument istoric din vremea lui Carol I, ajuns ruşinea oraşului
Unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Călăraşi, cândva o mândrie a oraşului, s-a transformat în cea mai urâtă clădire. Indolenţa autorităţilor şi vitregiile naturii au făcut din Poşta Veche o ruină. Imobilul s-a dărâmat cărămidă cu cărămidă.
Clădirea construită pe vremea lui Carol I arată deplorabil: cărămizile au început să se desprindă din ziduri, iar Primăria a înconjurat-o cu panouri pentru a nu exista pericolul rănirii vreunui trecător.
Deşi de mai mulţi ani se fac promisiuni pentru reabilitarea unuia dintre cele mai vechi monumente istorice din Călăraşi, Poşta Veche se dărâmă carămidă cu cărămidă. Clădirea de patrimoniu s-ar putea transforma într-un veritabil muzeu al Poştei, însă reabilitarea clădirii a fost estimată la un million de euro.
SĂLAJ. Clădirile cu care nu ne mândrim. Ce n-a distrus comunismul, s-a distrus imediat după Revoluţie
Ce-a a rămas din centrul vechi al Zalăului nepus la pământ de comunişti a fost afectat, în parte, de vremurile tulburi de imediat după Revoluţie. Aşa au apărut, în centrul oraşului, infiltrate printre clădiri de patrimoniu, construcţii din oţel şi sticlă.
Cu un centru vechi oricum destul de restrâns ca suprafaţă, Zalăul a avut de suferit, arhitectural, şi în primii ani de după Revoluţia din 1989, când regulile erau tulburi inclusiv în urbanism.
Aşa au apărut, printre clădiri vechi de un secol, cu un farmec aparte, construcţii moderne, din oţel şi sticlă, care fac în mod evident notă discordantă cu cadrul general.
NEAMŢ. Sediul Tribunalului Neamţ, demonstraţie de kitsch urbanistic în zona centrală a municipiului Piatra Neamţ
Clădirea Tribunalului Neamţ de pe Bulevardul Republicii adăposteşte secţiile Civilă II Comercială şi Contencios Administrativ. Imobilul a fost dat în folosinţă în urmă cu aproape 15 ani şi, în tot acest timp, nu conteneşte să uimească trecătorii prin aspectul cel puţin ciudat în care arată.
„În primul rând, construcţia nu se încadrează deloc în desenul arhitectonic al bulevardului care are ca şi capete de perspectivă două clădiri vechi, emblematice pentru Piatra Neamţ: Teatrul Tineretului şi Gara. Pe acest ax, undeva la mijloc, se află sediul Tribunalului”, spune arhitectul Ionel Ciurea.
Pe lângă încadrarea nelalocul ei în ansamblul urbanistic, construcţia surprinde neplăcut pe cei care o privesc preţ de câteva clipe: coloane din aluminiu ce susţin etajul, arcade inestetice sau materiale de construcţie nepotrivite pentru sobrietatea instituţiei reprezentate.
ALBA IULIA. Fostul sediul al Băncii Agricole, un ”mastodont” printre monumente istorice în centrul oraşului
La momentul la care a fost construită clădirea, Banca Agricolă era una dintre cele mai puternice din sistemul bancar românesc. Astfel s-a justificat şi mărimea clădirii, în condiţiile în care Alba Iulia şi judeţul Alba nu avea o forţă financiară care să justificie o asemenea investiţie.
În plus faţă de modul cum arată construcţia, este total inoportun şi locul de amplasare, în centrul oraşului, lângă case şi clădiri publice, unele cu vechime de peste 100 de ani. În imediata apropierea se află Palatul de Justiţie, clădire ce aparţine Curţii de Apel Alba Iulia, monument istoric, în care îşi desfăşoară activitatea şi Instituţia Prefectului şi, parţial, Consiliul Judeţean Alba.
La realizarea acestui grupaj au contribuit: Ştefan Borcea, Florentin Coman, Cezar Pădurariu, Adrian Boioglu, Mădălin Sofronie, Simona Suciu, Mugurel Manea, Claudia Bonchiş, Cristina Stancu, Cristina Răduţă, Iulian Bunilă, Ştefan Both, Daniel Guţă, Mircea Merticariu, Rareş Moise, Alin Ion, Corina Macavei, Ionuţ Dima, Ionela Stănilă, Alina Pop, Florin Jbanca, Dorin Timonea, Florina Pop.
Se încarcă comentariile...
