EXCLUSIV Raportul Consiliului Europei: România este o ţară de origine a victimelor traficului de persoane

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Traficul de persoane este un flagel al Europei moderne. Foto

Este vorba despre un document care este realizat de Grupul de experţi pentru lupta împotriva traficului de persoane (GRETA) instituit în virtutea art. 36 al Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane, intrată în vigoare la 1 februarie. GRETA reuneşte 15 experţi cu un mandat de 4 ani, printre care şi românul Mihai Şerban.

O primă evaluare privind modul în care ţara noastră aplică textul Convenţiei s-a făcut în perioada 2010-2012, iar textul de acum reuneşte concluziile celui de-al doilea ciclu de evaluare, pe de o parte pe baza răspunsurilor redactate de autorităţile competente române la un chestionar ce le-a fost adresat (scrisoare din 15 aprilie 2015) şi, pe de altă parte, în urma unei vizite efectuate în ţara noastră de o delegaţie alcătuită din Nicolas Le Coz, preşedintele GRETA, dna. Vessela Banova, membră GRETA, David Dolidze şi Mats Lindberg, administratori în cadrul secretariatului Convenţiei.

Iată situaţia statistică prezentată în Raport (sublinierile ne aparţin):

În principal, România este o ţară de origine a victimelor traficului de persoane, Numărul total al victimelor acestui tip de trafic identificate în perioada 2011-2015 este de 4622 (1048 în 2011, 1041 în 2012, 896 în 2013, 757 în 2014 şi 880 în 2015). Majoritatea victimelor identificate o reprezintă femeile (66%). Numărul copiilor victime ale traficului a fost de 319 în 2011, 370 în 2012, 300 în 2013, 290 în 2014 şi 316 în 2015. Pe parcursul perioadei de referinţă, principala formă de exploatare a victimelor identificate a fost exploatarea sexuală (54% dintre victime), apoi exploatarea prin muncă (34%) şi cerşetoria forţată (6%). În afară de asta, autorităţile au identificat 23 de victime ale traficului vizând folosirea victimelor în cadrul unor activităţi infracţionale. În alte cazuri, era vorba despre de alte tipuri de exploatare (sau de tentative de exploatare) neprecizate. Marea majoritate a victimelor erau de naţionalitate română, iar ţările de destinaţie erau Italia, Spania, Germania, Franţa, Grecia, Polonia şi Marea Britanie. Amploarea traficului intern, adică în interiorul României, era în creştere: între 2011 şi 2014, aproximativ 35% dintre victimele identificate au fost supuse acestui trafic intern. În ce priveşte copiii, proporţia victimelor din traficul intern era cu mult mai ridicată (78%). În decursul perioadei 2011-2014, 15 cetăţeni străini au fost identificaţi ca victime ale traficului (7 cetăţeni din Republica Moldova, 5 din Bangladesh, 1 din Grecia, 1 din Serbia şi 1 din Polonia). Cu toate acestea, procedurile de identificare a victimelor cetăţeni străini nu pare să fie bine dezvoltate în România. Cu toate că mass-media a semnalat cazuri de cetăţeni străini supuşi exploatării în România, mai ales cazuri de persoane angajate pentru munci domestice, absenţa unui control eficient de către autorităţile publice a condiţiilor în care lucrează persoanele în cauză, duce la foarte puţine cazuri deja identificate”.

După cum vedeţi, din nou, problema centrală este cea a copiilor din România, pentru care se fac recomandări cu un caracter foarte profesionist şi care ar putea fi adresate oricărui sistem similar dintr-o ţară fie sub-dezvoltată, fie la începuturile drumului său de evoluţie înspre statutul de ţară civilizată. Din această cauză, din ansamblul de observaţii din Raport, m-au interesat în mod deosebit aceste cazuri, căci ele sunt, în definitiv, prima probă asupra nivelului de civilizaţie al unei naţiuni. Nemaivorbind despre faptul că, după cum bine ştiţi, situaţia copiilor din România a constituit una dintre cele mai dramatice şi cumplit de triste „imagini de ţară” pentru România. Poate vă amintiţi de momentul absolut ruşinos pentru noi toţi când, la Bruxelles, în Parlamentul European, baroneasa Nicholson, ameninţa, în calitatea sa de atunci de Raportor pentru România, cu întreruperea negocierilor de aderare dacă nu era rezolvată problema orfelinatelor.

Multe dintre observaţiile conţinute în acest raport din 2016 sunt aproape la fel de serioase, judecaţi dumneavoastă cât de corecte şi pertinente:

Dat fiind că numărul copiilor identificaţi ca victime ale traficului a crescut în mod considerabil în cursul perioadei de referinţă şi că majoritatea victimelor provin din zonele rurale, GRETA solicită insistent ca autorităţile române să-şi intensifice eforturile vizând prevenirea traficului cu copii, mai ales sensibilizând şi formând specialişti în protecţia copilului în întreaga ţară, sensibilizând copiii în cadrul procesului de educaţie şi acordând o atenţie deosebită comunităţilor de romi şi copiilor de migranţi. Pe de altă parte GRETA consideră că autorităţile române ar trebui să continue eforturile întreprinse pentru a preveni recrutarea de copii prin intermediul internetului, mai ales în cooperare cu furnizorii de acces internet şi sensibilizând copiii, părinţii şi profesioniştii din educaţie la riscurile de recrutare pe internet în scop de trafic de persoane”.

În plus, Raportul notează că „nu există nici un cămin specializat în asistenţa copiilor victime ale traficului de persoane şi cele existente în care ei pot fi găzduiţi împreună cu adulţii au capacităţi reduse de cazare. Conform raportului privind analiza juridică a drepturilor persoanelor supuse traficului de persoane în România, copiii victime ale acestui trafic sunt în general plasaţi în centre de primire de urgenţă pentru copiii neacompaniaţi sau victime ale violenţelor sau neglijenţei... este vorba despre centre care nu sunt în mod special destinate victimelor acestui tip de trafic şi care preiau diferite categorii de copii care au nevoie de protecţie sau/şi de îngrijire”.

Desigur, o parte dintre problemele existente se datorează unui cadru legislativ încă nu extrem de precis sau lipsei de fonduri care să permită construirea unui sistem cu adevărat profesionist de răspuns şi prevenţie avansată.

„În aceşti ultimi ani, România a făcut progrese datorită adoptării unor politici de luptă împotriva traficului de persoane. Dar trebuie făcut mai mult, mai ales pentru prevenirea acestei crime, la sursele sale, şi de a se asigura că victimele beneficiază de asistenţa şi protecţia prevăzute de Convenţie”. - Thorbjørn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei

Pe de altă parte, aşa cum notează experţii organizaţiei de la Strasbourg, conform legilor existente, cei identificaţi în ţară sau repatriaţi din străinătate şi consideraţi victime ale acestui tip de trafic, refuză să se declare ca atare şi, în consecinţă, sunt lăsaţi să plece. Şi, noi ştim bine asta, cu intenţia fermă de a se întoarce în serviciilor reţelelor care reprezintă pentru mulţi dintre ei, o formulă de supravieţuire. Sigur, în acest sens, GRETA cere autorităţilor române să informeze toate victimele traficului cu persoane asupra dreptului lor de a fi indemnizate şi asupra modalităţilor de evaluare, şi să vegheze ca victimele să aibă acces efectiv la asistenţa juridică în materie”, în speranţa că asta le va da curaj să se ridice împotriva organizaţiilor de reţele, cele mai adesea parte a unor filiere internaţionale şi cunoscute a fi violente şi nemiloase. Iată de ce Raportul mai solicită autorităţilor noastre să continue să ancheteze şi să urmărească cazurile de responsabilitate morală a persoanelor implicate în cazurile de trafic de persoane, acordând o atenţie deosebită companiilor care se ocupă de recrutare şi sunt bazate în România şi implicate în traficul de cetăţeni români în străinătate. GRETA salută numărul ridicat de condamnări din România pentru cazuri de trafic de persoane şi consideră că autorităţile române ar trebui să continuie să ia măsuri pentru ca aceste cazuri să facă obiectul unor anchete proactive şi să atragă urmări penale care să se încheie cu sancţiuni efective, proporţionale şi disuasive, inclusiv în cazul în care autorii faptelor sunt funcţionari ai statului”.

Ceea ce constituie realmente un motiv de speranţă este faptul că cei de la GRETA au subliniat modul excelent de cooperare al actorilor români în domeniu, al autorităţilor specializate, dar şi ONG-urilor. De asemenea, lecturând documentul, este evidentă o evoluţie rapidă a cadrului legislativ precum şi o diversificare a formulelor de răspuns la una dintre marile provocări cu care continuă să se confrunte societatea românească în ansamblul său şi în acest final de 2016.

Sigur că nu este simplu deoarece rădăcinile fenomenului sunt legate de fenomenul sărăciei şi al pauperizării accentuate mai ales în zona categoriilor celor mai defavorizate, baza de recrutare pentru grupurile crimei organizate. Poate, vreodată, când vor avea timp, politicienii noştri vor vrea să organizeze o dezbatere publică asupra fenomenului, chiar sub forma unei acţiuni parlamentare urmată de propuneri legislative pentru amendarea cadrului existent, în spiritul celor cerute de GRETA. Poate. Nu e deloc sigur, dar poate se va întâmpla.  Dacă nu, să reamintim observaţia esenţială a Raportului:

„În principal, România este o ţară de origine a victimelor traficului de persoane”.

P.S. În politică nimic nu-i întâmplător. Raportul despre care am vorbit azi este conex (chiar foarte tare) unei reevaluări care are loc în Europa privind problemele legate de migraţia externă şi de migraţia internă. Se pregăteşte documentul cadru privind politica de azil şi a început o discuţie despre sursele criminalităţii pe continentul nostru. Săptămâna viitoare, revin cu documente în exclusivitate şi extrem de interesante mai ales pentru partea noastră de lume, adică ţările din centrul şi estul european.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite