Ce faci azi? Ce pui pe masă? Câte facturi ai de plătit? Ce este de reparat prin casă? Unde faci grătarul duminica viitoare? Treburi importante. Unde te vezi peste cinci ani? Da, este o chestiune foarte importantă pentru care trebuie să te agiţi ca să ajungi peste „cinci ani“ unde ţi-ai propus. Viitorul ţării poate să mai aştepte. Pentru că de viitor au grijă aleşii poporului la Palatul Cotroceni, la Palatul Victoria, la Palatul Parlamentului. De ce să te intereseze viitorul României, când sunt atâţia români preocupaţi la palate? Dacă te-ai frământa de viitorul ţării (scăderea natalităţii, infrastructura, corupţia, analfabeţii funcţionali, sistemul de sănătate, pensiile de la stat, pilonul II care va fi tras pe linie moartă, inflaţia, criza economică, plecarea tinerilor) atunci viaţa ta va trece, uite aşa!, într-o clipită, va trece degeaba, tot frământându-te pe uscat, ca un cetăţean care nici măcar nu-i turmentat. Dacă nu poţi să schimbi ceva, de ce ai acorda timp din viaţa ta acestui viitor? Ca să-ţi faci sânge rău? Ca să-ţi faci speranţe? Ca să suferi vreun infarct sau un AVC, Doamne fereşte? Calm, detaşat, indiferent, absent, viaţa ta contează! Dacă te-ai înscrie într-un partid, treabă importantă!, dacă ai promova, să dai din coate, ajutat de pile!, ca să ajungi în Parlament, trai, nenică!, să faci legi pentru viitorul României, ori să te pună ministru, la mai mare!, atunci, da, te-ar putea interesa câte ceva despre viitorul României. Altfel, ca simplu cetăţean, ce poţi să schimbi? Eşti mic. Alţii sunt mari şi au grijă de viitorul ţării.  

Viitorul României este o pierdere de vreme. Viaţa e scurtă, trebuie să-ţi vezi de viitorul tău (am mai spus asta). Oricum, dacă te uiţi în jur, în comunitatea ta, în societate, şi ai să cauţi vreun om, o scriere, un document, proiecte, ceva anume!, n-ai să găseşti mai nimic despre viitorul României. Pentru că fiecare trăieşte pentru sine, în prezent. Toţi poartă grija prezentului. Prezentul personal. Nici la televiziunile noastre n-ai să găseşti vreo urmă de viitor, pentru că acolo trăiesc slugile care trăiesc pentru alţii. (Slugile n-au viitor.) Totuşi, poate ai să găseşti nişte planuri abstracte, care pomenesc de viitor, pe la ministere, primării sau pe la nişte instituţii, în care nu cred nici măcar cei care le-au făcut pe colţul mesei. Nici nu sunt semnate acele planuri, pentru că cine-i prostul ca să-şi asume viitorul României pe semnătură? Ai să găseşti, în schimb, viitorul îngropat în lamentări, ridicări din umeri, lehamite, văicăreală, blazare, jelanie şi destule înjurături.

Viitorul României este o pierdere de vreme. Viaţa e scurtă, trebuie să-ţi vezi de viitorul tău.  

Dacă stai cu gândul la viitorul României, rişti să pierzi prezentul. Care este vital pentru cel care trăieşte numai pentru pâinea lui, pentru supravieţuire, pentru căpătuire şi pentru plinul său de benzină. Pentru că egoistului îi stă bine cu prezentul şi nu cu viitorul.